Platon – filozoful și născătorul creației

umane pe baza valorilor și moravurilor

esențiale

,,Căutând binele altora , îl

găsim pe al nostru . ’’
( una din ideile fundamentale
ale acestuia )
Fundamentul concepțiilor sale
469 î.Hr.- Platon a fost influențat de
399 î.Hr.
remarcabilele idei ale lui
Socrate , Parmenide , Heraclit și
Pitagora , astfel Platon a reușit să
Transpunerea
cunoștințelor
inoveze dialogul scris și formele
obținute pe cale dialectice în filosofie , punând
orală în dialoguri
scrise
bazele filosofiei politice
occidentale .
Sec.al VI-lea î.Hr.-
Anii 490 î.Hr.
 Nașterea lui Aristocles ?
Poreclit -Platon

S-a născut într-o familie aristocratică,

la Atena , având ca tată pe Ariston și ca
mamă pe Perictione (care provenea dintr-
o familie înrudită cu Solon). Numele său
de naștere era Aristocles; Platon a fost o
poreclă primită datorită pieptului său lat.
Copilăria îi este marcată de războiul
peloponesiac și de luptele civile între
democrați și aristocrați. Se zice că ,
îndată după nașterea lui albinele zburau
în jurul copilului și-i depuneau pe buze
miere , de aceea el vorbea atât de
frumos .
Legendele se bazează pe divinitatea
acestuia
 Drumul educației sale
 Platon primeşte o educaţie aleasă. În tinereţe s-a ocupat de
poezie şi pictură. La vârsta de 20 de ani, venind să participe la
un concurs de poezie l-a întâlnit şi l-a ascultat pe Socrate.
Puternic impresionat de înţelepciunea acestuia, el se dezice
pentru totdeuna de poezie şi devine elevul lui Socrate şi nu l-a
mai părăsit până la moartea acestuia în anul 399 î .Hr . Zguduit
adânc de moartea iubitului său învăţător, Platon pleacă într-un şir
de călătorii.
Platon se refugiază o vreme la Megara, unde se bucură de
prezenţa lui Euclid, un alt elev al mentorului său. A întreprins,
apoi, mai multe călătorii la Siracuza, în Sicilia, în vederea
aplicării acolo a reformelor politice propuse de către el, prin aşa
numite constituţii . Profesorii lui au fost
Dionisius , Ariston ,
Megillus
 Evoluția spirituală a
acestei personalități
Socrate a fost inițiatorul gândirii filozofice a lui Platon .
Faptul că a trăit în preajma genialului înțelept a avut o
importanță covârșitoare asupra acestuia , astfel el a spus
că mulțumește zeilor pentru trei lucruri : că s-a născut
bărbat , că el s-a născut în Atena și că s-a născut pe
timpurile lui Socrate . Înainte de a-l cunoaște , Platon
scria poezii , însă el i-a ars toate încercările sale poetice .
Tânărul era plin de entuziasm și a început să-și
disciplineze gândirea , ajungând la concluzia ,, că
nemurirea sufletului nu o poate câștiga înțeleptul decât
prin totala sa dăruire în slujba ideii .’’
 Teoria ideilor lui Platon
Teoria ideilor reprezintă nucleul filosofiei platonice
planul existenței sensibile este acela al realității aparente, accesibilă cunoașterii
prin simțuri
Ideile se caracterizează prin:
Desemnează o existență absolută
Sunt o existență substanțială (există în sine și prin sine)
Reprezintă o existență eternă
Desemnează o existență universală (ideea închide în sine toate calitățile
particulare)
Desemnează o existență imuabilă (neschimbătoare)
Lumea sensibilă este o copie palidă a lumii Ideilor; corpurile fizice nu au
realitate  Sufletul se aseamănă cu Ideile pentru că este simplu,
nemuritor, cunoaște lumea inteligibilă printr-un proces
de conversiune a cărui forță o constituie erosul
(iubirea — are ca efect uitarea
 Concepțiile sale asupra unui
stat ideal
1)Este statul în care domnește dreptatea, o virtute conform căreia
fiecare tip uman se ocupă de ceea ce-i este orânduit prin funcția
sufletească dominantă: cei capabili de practicarea virtuții rațiunii
(înțelepciunea) elaborează legi . 2)Comunismul aristocratic —
luptătorii și conducătorii, pentru a nu fi ispitiți de putere sau de
preocupări care nu sunt proprii virtuților lor, nu vor poseda nimic
personal (proprietăți, bani, femei) ci totul va fi în comun (casă,
avere, femei, copii).
3)Femeile au aceleași drepturi și obligații ca și bărbații.
4)Este o aristocrație a rațiunii
5)Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt
filosofi
 Operele lui Platon
Platon este cel dintâi filosof de la care au rămas scrieri complete: 35 de dialoguri și 13 scrisori (dintre care
doar una, a șaptea, pare a fi autentică). El a creat specia literară a dialogului, în care problemele filosofice
sunt abordate prin discuția dintre mai mulți interlocutori, Socrate fiind cel mai adesea personajul principal.
Aceste dialoguri sunt unite prin prezența lui Socrate și reprezintă cea mai veridică sursă despre personalitatea și filosofia
sa, de aceea sunt supranumite „dialoguri socratice”. Majoritatea îl prezintă pe Socrate discutând un subiect de natură
etică (prietenia, pietatea) cu un prieten sau cu cineva pe care îl crede expert în domeniu. Cu ajutorul unui șir de întrebări
interlocutorii săi înțeleg că cunoștințele lor sunt superficiale și nu sunt adevărate.
Apărarea lui Socrate (Ἀπολογία Σωκράτους),Euthyphron (Εὐθύφρων),Criton(Κρίτων),Protagoras (Πρωταγόρας),Ion ,
Republica (Πολιτεία), cartea I
Dialoguri de tranziție
În unele din dialogurile din tinerețe Socrate este prezentat de Platon ca oferind răspunsuri clare la întrebările
interlocutorilor, punând baza unei doctrine filosofice. În discuțiile ținute de Socrate intervine și Platon .
Dialoguri de maturitate Banchetul (Συμπόσιον) ,Phaidon (Φαίδων)
Dialoguri de bătrânețe Theaitetos (Θεαίτητος) , Parmenide (Παρμενίδης) ,Sofistul (Σοφιστής)
 Doctrina lui Platon
Platonismul este un termen folosit de savanți pentru a se referi
la consecințele intelectuale ale negării realității lumii
materiale. În unele dialoguri, cel mai remarcabil,
în Republica, Socrate inversează intuiția oamenilor despre ce
se poate cunoaște și ce este realitate. În timp ce toți oamenii
acceptă realitatea obiectelor, care sunt perceptibile simțurilor
lor, Socrate are o atitudine disprețuitoare față de oamenii, care
cred că pentru a deveni reale lucrurile trebuie să fie palpabile.

Doctrina lui s-a format având ca

fundament ideile create de
Socrate
 Academia
platonică
( instituție de o importanță majoră pentru
vremurile antice)
Academia platonică a fost o școală filozofică idealistă, întemeiată
de Platon (circa 387 î.e.n.) într-o grădină din apropierea Atenei, care ar fi
aparținut eroului mitologic Akademos. Platon a trăit aici tot restul vieții,timp
de patruzeci de ani,afară de două scurte întreruperi.Se admite ca încă din timpul
său Academia ar fi devenit o scoală si că Platon ar fi predat într-însa filosofia. O
școală va fi fost ea,negreșit,însă ca nici una din timpul nostru. Elevii care o
frecventau erau mai mult oameni formați, atrași de amiciția pentru Platon,iar
alții de renumele său. Platon manifesta un mare interes pentru studiul științelor
matematice,dovadă si inscripția pe care tradiția relatează că ar fi pus-o la
intrarea școlii sale: "Să nu intre sub acoperământul meu cine nu e geometru".
Academia a funcționat pînă în anul 129 î.e.n., transformîndu-se după aceea într-
o școală eclectică
 Moartea lui
Platon

După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai

efectuat două călătorii la Siracuza, în speranța de a-l
influența pe Dionysios cel Tânăr pentru proiectele
sale de reformă politică și filosofică. Din păcate,
proiectul eșuează definitiv. S-a stins din viață, după
cum spune Cicero, „cu condeiul în mână”
 Importanța acestei
personalități istorice
Platon a fost un filozof idealist , acesta credea
că divinitatea este cauza intregii , deoarece
binele este făcător de bine, prin insăși natura sa,
universul este cel mai frumos lucru , pentru că
seamănă cu divinitatea. Universul e o ființă
însuflețită .
Eu consider că acesta a fost născătorul unei
doctrine fundamentale ce stipulează că baza
tuturor lucrurilor este divinitatea și materia .
Ultima , fiind transformată în cele patru
elemente apa , focul , pământul și aerul , din
care s-a format lumea și tot ce există în ea .
 Sursele
bibliografice

1) https://ro.wikipedia.org/wiki/Platon
2) https://ro.wikipedia.org/wiki/
Academia_platonic%C4%83