OFERTA DE MONEDĂ

Contrapartidele masei monetare - pun în evidenţă sursele de

creştere a masei monetare, acoperirea masei monetare.

 creditul intern;

 contrapartida exterioara

Contrapartidele masei monetare Masa monetară

Creditul intern:
- creanţe asupra economiei
(credite acordate de băncile
comerciale sectorului
nebancar);
- credite acordate statului (de
banca centrală, de băncile
comerciale);
Creanţe asupra străinătăţii
(rezerve valutare);
M1
- numerar (bancnote şi
monedă metalică) deţinut de
agenţii economici nebancari;
- depozite la vedere;
Cvasimonedă (depozite la termen);
Masa monetară = M1 +
Cvasimonedă

Aur (metal monetar)

 Creditul intern cuprinde:

 Creanţele asupra economiei = finanţarea economiei: creditele

acordate de către bănci agenţilor economici nebancari (credite
bancare, dar şi titluri de credit emise de întreprinderi şi deţinute de
bănci)

 Creanţele asupra statului = finanţarea statului de către sistemul

bancar
1. prin creditele acordate de banca centrală Trezoreriei (avansuri directe, titluri de stat
achiziţionate de banca centrală
2. prin credite acordate de celelalte bănci Trezoreriei (sub formă de subscripţie la
emisiunile de titluri de stat)
3. prin resursele agenţilor economici nebancari deţinute în conturi la dispoziţia
Trezoreriei
 ă
Contrapartida exterioar ă reflectarea monetară a
reprezint
soldului
ţei de plăţi:
balan

Import ţionale
-transformarea
în moneda
monedei
străină,
na deci o diminuare a
masei monetare interne

Export -ăine
transformarea
în monedămonedei
naţională,strdeci o creştere a masei
monetare interne.

ţei de plăţi
Deficit al balan
- reducerea lichidităţii interne.
Excedent
ţei de plăţial- balan
creşterea lichidităţii interne.

Cre
şterea rezervei de aurăncii a b centrale poate constitui o sursă de creştere a
ămasei
a acesteia
monetare,
( cumpărand
deci o contrapartid
aur, pune în circulaţie
ă naţională.
moned
Oferta de monedă = bază de constituire a resurselor necesare finanţării

= echivalentul, la preţul curent, al bunurilor şi serviciilor pe

care economia este capabilă să le producă.

Dacă oferta de monedă este mai mare decât volumul bunurilor şi serviciilor (cazul tipic),
adică masa monetară este excedentară, vor creşte şi preţurile.

Oferta de monedă este determinată de:

-banca centrală naţională.
-sistemul bancar privat

Corespunzător structurii masei monetare: monedă a băncii centrale şi monedă de cont

– a băncilor comerciale, vom aborda şi creaţia monetară:

-banca centrala
-băncile comerciale.
 În economiile contemporane, sistemul financiar-
bancar se compune, de regulă din trei categorii de
instituţii:

- banca centrală

- băncile şi instuţiile de credit asimilate

- instituţiile financiare nebancare

- trezoreria statului
Banca centrală
• Sistemul băncii centrale
- Sistemul Rezervei Federale a SUA (Fed)
- Sistemul European de Bănci Centrale
• Banca Centrală Europeană (Frankfurt) (BCE)
• Băncile Centrale Naţionale (BCN)

• Autoritate monetară
(de ex., Hong-Kong)
• Deschide conturi băncilor • Atribuţii
comerciale, în care le
păstrează disponibilităţile, le acordă credite şi le
operează plăţile

• Emite bancnote şi monede - numerar

• Gestionează lichiditatea bancară, reprezentată de

“moneda primară”

• Administrează rezerva valutară (aur şi valute) a

statului etc.
 Băncile şi instituţiile de credit asimilate
- băncile obişnuite (comerciale)
- cooperativele de credit
- instituţiile de credit cu statut special (case de eco-
nomii, case de economii şi asigurări, case de cre-dit
municipal etc.)

 Principala caracteristică a acestei categorii de

aşezăminte este că crează monedă (scripturală),
ceea ce face ca activitatea lor să fie supusă con-
trolului băncii centrale
  Alte instituţii financiare
 Societăţi de leasing
 Fonduri de garantare
 Societăţi de credit ipotecar
 Societăţi financiare de investiţii
 Fonduri comune de plasament
 Companii de asigurări
 Fonduri de pensii
 Societăţicomerciale care practică vânzarea bunurilor de consum cu plata în
rate
 Case de amanet
 Case de ajutor reciproc etc.

- Caracteristic acestei categorii de instituţii financiare este că îndepli-nesc

funcţia de intermediar simplu (nu trebuie neaparat să fie supuse controlului
băncii centrale)

• Trezoreria publică
 Creaţia monetară realizată de banca centrală

Banca centrală este cea care realizează emisiunea de numerar numită „monedă a băncii
centrale”, baza dezvoltării monedei scripturale.

Punerea în circulaţie a numerarului este însă un proces de creaţie monetară şi rezultă din
achiziţionarea de active nemonetare, din transformarea creanţelor fără putere circulatorie
în mijloace de plată; aceste creanţe sunt grupate în contrapartidele masei monetare.

Banca centrală emite monedă în schimbul creanţelor, care pot fi:

 creanţe asupra economiei : recreditarea bancilor comerciale;

 creanţe asupra trezoreriei : imprumuturi acordate de către banca centrală statului;
 creanţe asupra străinătăţii : interventia pe piata valutara, cumpararea de valuta.
 Creaţia monetară realizată de banca centrală
reprezentată prin bilanţul său

A Bilanţul simplificat al unei bănci centrale P

A. Creanţe asupra străinătăţii:
aur şi devize;
B. Creanţe asupra trezoreriei;
C. Creanţe asupra economiei
(portofoliul de efecte).
Bancnote în circulaţie.
Conturi curente creditoare (trezorerie,
bănci comerciale).
 • Principiile emisiunii divereselor tipuri de
monedă

Controversa între „şcoala circulaţiei”(Currency

School) (D. Ricardo) şi „şcoala bancară” (Banking
School) (T. Tooke)
 • Legătura dintre oferta de monedă şi volumul
creditului, precum şi controlul ofertei de monedă
 Iniţial, a triumfat „şcoala circulaţiei”: în anul 1844, în Anglia, a fost
adoptată o lege (Act Peel), prin care Banca Angliei şi emisiunea sa de
bancnote au fost organizate în conformitate cu ideile lui Ricardo

 Evoluţia ulterioară a instituţiilor monetare, îndeosebi suspendarea

convertibilităţii în aur a bancnotelor şi atribuirea monopolului
emisiunii unei singure bănci, vor da câştig de cauză adepţilor “şcolii
bancare”

 Deşi se pune într-un context diferit, problema legăturii dintre “moneda

de bază” şi “moneda de bancă” – aflată în miezul controversei dintre
“şcoala circulaţiei” şi “şcoala bancară” – nu este clar rezolvată nici la
ora acuală
 • Caracterul exogen sau endogen al ofertei de
monedă

 Oferta de monedă este numită „exogenă” în cazul în care

banca centrală poate controla cantitatea de „monedă
primară”, iar, injectând în manieră discreţionară cantităţi
mai mari sau mai mici de asemenea monedă, determină
mărimea masei monetare, M1(M. Friedman)

 Oferta de monedă este considerată „endogenă” în

cazul în care banca centrală nu poate controla masa
monetară, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă este
determinată de comportamnetul diveselor categorii de
agenţi economici, inclusiv băncile comerciale
 • Oferta exogenă de monedă

Schema generală a înregistrării contabile implicate de crearea de

monedă scripturală
Activ Bancă Pasiv
Credite acordate Cont curent
(Client X) (de disponibil)
(Client X)

Debit Credit Debit Credit

100 100
 • Oferta endogenă de monedă

 O variabilă endogenă este o variabilă explicată economic,

adică o variabilă care depinde de alte variabile economi-ce
prin anumite relaţii care, dincolo de analiza macro-
economică, sunt stabilite de însuşi comportamentul raţio-
nal al agenţilor economic

 Într-un sistem bancar ierarhizat, o asemenea situaţie este

posibilă în următoarele două cazuri:
1) Legătura dintre cantitatea de „monedă primar㔺i oferta totală de
monedă nu este stabilă, ceea ce face să nu se aplice ad literam lo-gica
multiplicatorului

2) „Baza monetară”, creată de banca centrală, este ea însăşi endogenă

 Faptul că “baza monetară” este endogenă se
poate explica, la rândul său, în două moduri:

a) Banca centrală are o atitudine pasivă faţă de compor-

tamentele raţionale ale băncilor comerciale şi ale age-ţilor
economici nebancari

b) Banca centrală determină „baza monetară” nu într-un

mod discreţionar, ci ca urmare a analizei economice a
evoluţiilor şi tendinţelor care se manifestă în economie.
 • “Noua orientare” (New View)

 Concepţia după care ceea ce contează pentru buna

funcţionare a economiei este nu atât cantitatea de monedă,
cât gradul de lichiditate, asigurat de întreaga gamă a
activelor lichide create de sistemul financiar-bancar modern

 Principalele elemente :

1) Concentrarea atenţiei mai degrabă asupra noţiunii de “lichiditate”

decât asupra noţiunii de “monedă”
2) Importanţa deosebită acordată intermediarilor financiari nebancari
3) Evidenţierea rolului ratei dobânzii ca variabilă comportamentală
esenţială la nivelul instituţiilor financiare şi al publicului
Creaţia monetară realizată de băncile comerciale

Băncile comerciale creează monedă:

:
- achiziţionând active reale
- achiziţionând active financiare (efecte publice sau private, devize)
- acordand credit unei întreprinderi
ţionarea
Achizide către bancă a unui activ real :

ă cumpără
Banca comercial
un imobil în valoare de 3.000 u.m. de la un
agent economic A.
ăBanca
monedă
creeaz
de cont, creditând contul agentului economic.

ţiunea
Operapoate fi reflectată bilanţier astfel:

A Agentul economic (A) P

Imobil. -3.000 u.m.
Disponibil +3.000 u.m.
bancar

A Banca P
Imobil + 3.000 Agentul + 3.000
u.m. economic A u.m.
ţionarea de către bancă a unui activ financiar:
Achizi

Opera de scontare, adică achiziţionarea de către bancă a unei creanţe a clientului B

ţiunea
asupra
ţe persoane
unei C.
ter

ăAceast
creanţă este materializată într-un înscris, pe care banca îl scontează; valoarea sa
se reg în activul băncii, printre creanţe – portofoliul de efecte – adică creaţia de monedă
ăseşte
ăscriptural
are corespondent în pasiv în contul prezentatorului efectului de comerţ.

Agentul economic (A) P

Ef ecte de -3.000 u.m.
comert
Disponibil +3.000 u.m.
bancar

A Banca P

Efecte.de + 3.000 Agentul + 3.000

comert u.m. economic A u.m.
 Achiziţionarea de către bancă a valutei

Banca realizează aceeaşi monetizare cumpărând devize de la un agent economic A

în sumă de 3.000 u.m.

Operaţiunea este analogă cu precedentele.

Situaţia patrimonială a băncii şi a agentului economic va fi următoarea:

Agentul economic (A) P

Valuta -3.000 u.m.
Disponibil +3.000 u.m.
bancar

A Banca P
Valuta + 3.000 Agentul + 3.000
u.m. economic A u.m.
ătre
Credit
bancăacordat de c :

ă un credit
Banca acordprin care are loc crearea simultană de bani de către bancă în
favoarea
şi constituirea
întreprinderii
unei creanţe
A asupra acesteia în favoarea băncii.
ţia
Situa
patrimonială a băncii, respectiv a agentului economic va fi următoarea:

Agentul economic (A) P

Disponibil +3.000 u.m. Datorie banca +3000 u.m.

bancar

A Banca P
Credit + 3.000 u.m. Depozit + 3.000 u.m.
bancar agentul
economic A
 • Crearea de monedă (scripturală) de
către o bancă comercială
Bilanţul băncii Bilanţul clientului
X

Activ Pasiv Activ

Pasiv

Împrumuturi
Credite acordate Depozite Ct. crt. La banca
lui X la vedere
de la (Creanţe ale
Bancii ale lui X
banca
 Relaţia dintre credite, depozite şi
rezerve

Bancă
Rezerve 20
Credite 80 Depozite 100

Total 100 Total 100

 Specificul activităţii bancare = băncile au posibilitatea de
creare a resurselor lor
 Prin operaţiunile sale de credit banca este la originea
depozitelor înscrise în pasiv; practic, ea transformă o
datorie care nu poate circula între agenţi economici în
propria sa datorie, care poate circula cu uşurinţă datorită
încrederii pe care o inspiră = „loans make deposits”
(creditele creează depozite) - puterea de creaţie monetară a
băncii
 Beneficiarul creditului îl utilizează pentru a face plăţi prin
bancă. Banca beneficiarului creeaza noi depozite (depozite
induse sau reflexe), pe baza cărora ea poate să efectueze
operaţiuni de credit
 Rezultă o amplificare a creditului distribuit faţă de prima
operaţiune de credit iniţial, amplificare confirmată de
regula: „loans make deposits”
 Băncile comerciale pot, prin operaţiuni de creditare, să
creeze voluntar bani, fiind asigurate că aceştia revin sub
formă de depozite.
Ms

• Multiplicatorul monetar

D
Banca A

Banca B
Ms

Banca C
 • Potenţialul de creditare static al unei bănci
Momentul PASIV Momentul
ACTIV
I II I II
Credite acordate Fonduri 10,0 10,0
73,0 79,5
clienţilor proprii
Disponibilităti Conturi 40,0 40,0
10,0 3,5 curente ale
clienţilor
Rezerve obligatorii Alte depozite 30,0 30,0
la banca centrală 16,0 16,0 la vedere

Credite acordate altor Depozite la 10,0 10,0

1,0 1,0
bănci (net) termen
Împrumuturi 10,0 10,0
de la banca
centrală
Total 100,0 100,0 Total 100,0 100,0
 • Calculul potenţialului static
Nr. crt. Explicaţii Sume

1 Total resurse 100,0

2 Rezerve obligatorii (20% din 80 mil.) 16,0

3 Rezerve lichide facultative (5% din 70 3,5

mil.)

4 Potenţial de creditare (1-2-3) 79,5

 •Modificarea resurselor unei bănci şi a potenţialului său de creditare

PERIOADA

ACTIV I II III IV V VI
Credite acordate clienţilor 79,5 89,5 97,0 104,5 112,5 122,5
Disponibilităţi 3,5 3,5 4,0 4,0 4,5 4,5

Rezerve obligatorii la banca centrală 16,0 16,0 18,0 20,0 22,0 22,0
(20%)
Credite acordate altor bănci 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0
TOTAL ACTIV 100,0 110,0 120,0 130,0 140,0 150,0
Fonduri proprii 10,0 20,0 20,0 20,0 20,0 20,0
Conturi curente ale clienţilor 40,0 40,0 50,0 50,0 50,0 50,0
Alte depozite la vedere ale clienţilor 30,0 30,0 30,0 40,0 40,0 40,0
Depozite la termen ale clienţilor 10,0 10,0 10,0 10,0 20,0 20,0

Împrumuturi de la banca centrală 10,0 10,0 10,0 10,0 10,0 20,0

TOTAL PASIV 100,0 110,0 120,0 130,0 140,0 150,0
Creşterea resurselor băncii - 10,0 10,0 10,0 10,0 10,0
Factorii de care depinde multiplicatorul

1) h - Gradul de rămânere în bancă a fondurilor pe care aceasta le

acordă cu împrumut

a) mărimea băncii, adică numărul clienţilor săi

c) structura clientelei şi relaţiile în cadrul acesteia (structură deschisă –
caz în care majoritatea încasărilor şi plăţilor se efectuează cu parteneri de
afaceri care sunt clienţi ai altor bănci; structură închisă – caz în care
majoritatea operaţiunilor de încasări şi plăţi se efectuează între clienţii băncii
respective)
d) structura clientelei după criteriul mărimii sumelor pe care le deţine sub
formă de depozite şi al vitezei de utilizare a depozitelor respective (cu cât
această structură este mai omogenă, cu atât este mai stabil)
e) factori sezonieri, care fac ca în anumite perioade ritmul în care se
constituie şi utilizează resursele băncii să se accelereze, ori să se
încetinească în raport cu norma; etc.
2) Fracţiunea din fondurile împrumutate care nu numai că
rămâne în cadrul băncii, ci este din nou liberă pentru plasamente,
adică gradul de reconstituire a resurselor băncii

a) parametrul h

b) rezervele pe care banca este obligată legal să le constituie sau pe care trebuie să
le constituie din motive de prudenţialitate (rezervele obligatorii şi, respectiv, rezervele
facultative), z

z  1  r0  r1
 Limitele creaţiei monetare a băncilor comerciale:

a) politica monetară: pentru a asigura un control al masei monetare, autorităţile

monetare impun băncilor comerciale obligaţia de a depune sume în conturi
deschise la banca centrală= rezerve minime obligatorii;

b) buna funcţionare a sistemului bancar: pentru asigurarea compensării interbancare

(prin intermediul conturilor curente creditoare deschise de băncile comerciale la
banca centrală) şi pe de altă parte, pentru asigurarea retragerilor de numerar ale
deponenţilor.

A Bilanţul simplificat al unei bănci comerciale P

Numerar în casierie Depozit bancar 3000 u.m.
Conturi curente la banca
centrală
Rezerva minimă obligatorie
Credit acordat
Total 3000 u.m. Total 3000 u.m.
• Procesul de macromultiplicare a creditelor se desfăşoară, în
esenţă, la fel ca procesul de micromultiplicare

• Există totuşi unele deosebiri rezultate din creşterea scării la

care are loc procesul de multiplicare global:
1) La nivelul întregului sistem bancar, nu există intrări de resurse de la alte băn-ci
şi nici ieşiri de resurse spre alte bănci, căci, la acest nivel, input-urile şi output-
urile respective se compensează reciproc; ca urmare, gradul de rămâ-nere a
fondurilor împrumutate în sistemul bancar este mult mai mare decât la nivelul
unei bănci

2) La nivelul ansamblului sistemului bancar, viteza de multiplicare a creditelor

este mult mai mică, deoarece este necasar un interval de timp mai mare pentru
transferul fondurilor de la o bancă la alta (parcursul poştal al docu-mentelor,
timpul necesar pentru efectuarea înregistrărilor contabile etc.); ca urmare, în cazul
întregului sistem bancar, timpul necesar pentru parcurgerea unui ciclu complet de
multiplicare este mai mare decât în cazul unei singure bănci.

3) La scara întregului sistem bancar, parametrii sunt mai stabili decât la nivelul unei
bănci, deoarece influenţele exercitate asupra acestora de comportamen-tul
diverselor bănci se compensează între ele.
  Critici la adresa controlului băncii
centrale

• Oferta de monedă poate fi încredinţată pieţei

 Nu este un monopol natural
 Producţia monedei implică anumite costuri (inclusiv cele
pentru dobândirea încrederii)
 Gestionarea rezervelor generează costuri
 Există riscul de insolvabilitate a băncilor
 Controverse cu privire la cauzele crizelor bancare
 Teoria bulelor speculative
 Teoria informaţiei incomplete
 Teoria reglementării
 Crearea banilor
-mecanism invers = distrugerea banilor
.
1. recuperarea la scadenţă a valoarii activelor pe care banca
le are în portofoliu: (acordarea unui credit şi achiziţionarea
de titluri, cazuri în care creaţia monetară este temporară

2. daca banca achiziţionează active reale si devize, ea nu

devine creditoare a sectorului nebancar.
 Deci nu putem vorbi de rambursare = creaţia monetară este definitivă
 Poate exista operaţiunea inversă de vânzare a activelor reale sau devizelor, dar
nu există certitudinea realizării ei şi nu depinde direct de operaţiunea de
creaţie monetară.
 Crea
ţia monetară realizată de o bancă comercială
ă prin bilanţul său
reprezentat

Activ ţul simplificat al unei bănci comerciale

Bilan Pasiv
Crean
ţe: Angajamente:
- crean
ţe asupra economiei pe termen - depozite la vedere;
scurt,
şi lung;mediu - depozite de economii: certificate de
- crean
ţe asupra statului pe termen depozit, depozite la termen;
scurt,
şi lung;mediu - refinan
ţarea de la banca centrală.
- crean
ţe asupra băncii centrale
şi conturi creditoare:
(bancnote
ări în moneda băncii centrale)
încas
 Intermediar financiar: orice aşezămînt financiar, care
are ca obiect de activitate colectarea resurselor financiare
de la ag. econ. care înregistrează exece-dent de resurse şi
transferarea fondurilor respective către ag. econ. care au
deficit de resurse

 Funcţia i. f. nebancari: de a vinde propriile lor titluri,

corespunzător cerinţelor diverse exprimate de cumpă-
rători (de regulă, titluri pe termen mediu sau scurt, lichide
şi cît mai rentabile) şi de a cumpăra, la rîndul lor, titluri
de la intreprinderi (titluri care sunt pe terme-ne mai lungi
şi sunt mai riscante şi mai puţin lichide)
 Există, deci, două tipuri de titluri:

- Titluri
primare (emise de intreprinderi)

- Titluri
secundare (emise de i. f .
nebancari)
• Prin vînzarea de titluri secundare (indirecte) şi
cumpărarea de titluri primare, i. f. nebanc.
realizează o transformare a capitalurilor, în
sensul că acestea, deşi rămîn lichide pentru
populaţie, devin totodată disponibile pe
termen lung pentru intreprinderi
 • CONCLUZII

 Moneda nou emisă se inserează in ansamblul fuxurilor

financiare din economie, deoarece constituie ea însăşi o
resursă financiară (pentru băncile care o emit) şi totodată un
activ (plasament) (pentru ag. econ. nebancari care o deţin)
De aceea, moneda poate fi considerată un „activ financiar”
(o formă financiară de avere)

 Distincţia între titlurile primare şi titlurile indirecte permite

evidenţierea rolului intermediarilor financiari nebancari
Acest rol este transformarea caracterului de disponibilitate al
economiilor (capitalurilor) realizate de populaţie, astfel încît
să corespundă nevoilor de finanţare ale intreprinderilor .