POVESTEA LUI MOȘ

NICOLAE
Era în miez de iarnă. Afară ninsese.
În codru trăia o familie de oameni
săraci: tata, mama și Sănduța de cinci
anișori.
Părinții nu puteau sa-i dea decât căldură și
iubire.
Odată, Sănduța îi întreabă pe părinții ei:
- Tată, cine e moș Nicolae?
- Mos Nicolae e un
bătrân, care vine la
copiii cuminți.
Seara, le lasă
acestora în papuci
câte un cadou.
- Dar noi stăm
departe de sat, și
moșul n-o să vină
la noi, i-a spus
mama printre
lacrimi.
- A! Va veni astă seară și
la noi. O să las papucii
afară în seara asta!
Mama nu a mai continuat.
 Noaptea a
trecut.
E dimineață.
 Sanda, dansând de fericire, strângea la
piept papucii plini de zăpadă. S-a apropiat
de parinți și le-a zis:
- Mami, tati, uite, vezi, moșul nu m-a uitat! 
 Un căpșor mic de pisoi,
cu blana albă, se
adapostise noaptea în
papucii Sandei. 
Acum a ieșit, cu un mieunat
slab, simtind mirosul cald de
lapte.