Universitatea din Craiova

Facultatea de Științe Sociale

Specializarea Sociologie
Modul Psihopedagogic

PROIECT DIDACTIC I.A.C. „C”

Instituțiile sociale și tipologia lor.
Familia ca instituție socială. Religia ca instituție socială

Profesor coordonator:
Conf. Dr.

Student:
 Instituțiile sociale: familia și religia

Între cele două mari instituții sociale: familia și religia, încă din cele mai vechi timpuri a existat o strânsă
legătură.
Multe secole, biserica a fost singura instituție care consființea uniunea prin căsătorie.
Deși, odată cu apariția statului ca instituție, căsătoria a căpătat un cadru legal, apărând astfel „căsătoria civilă”,
importanța căsătoriei religioase a avut oarecum de suferit, aceasta trecând în plan secund și totodată opțional.
Familia ca instituție socială

Familia reprezintă un grup de oameni

care relaționează datorită unor legături de
sânge, mariaj sau adopție.
Din punct de vedere sociologic,
familia este unul din cele mai răspândite
grupuri sociale unite prin căsătorie,
filiație sau rudenie, caracterizată prin
comunitate de viață, de sentimente, de
aspirații și interese. Caracteristică tuturor
societăților, familia ca instituție socială
Din punct de vedere juridic, familia este
un ansamblu de relații sociale reglementat
prin norme juridice care stabilesc o serie
de drepturi și obligații impuse de lege.
 Tipuri de relație în cadrul familiei

Relațiile fundamentale care se stabilesc între

membrii unei familii sunt fie relații de căsătorie,
fie relații de rudenie.
Relațiile de rudenie pot fi:
-rudenia biologică, bazată pe legături de sânge,
-rudenia de tip social – căsătoria,
-rudenia de tip spiritual realizată prin nășie,
frăție de cruce.
Există însă, și un alt tip de rudenie, și
anume, rudenia fictivă care nu se referă la
relațiile dintre membrii unei familii, ci la relațiile
puternice de prietenie cu alte persoane din afara
familiei.
 FUNCȚIILE FAMILIEI

Principalele funcții pe care le are familia ca instituție socială

sunt:
1.funcția de status social – soț, soție, fiu, fiică, mamă, tată etc;
2.funcția afectivă – regăsită, în primul rând, în echilibrul afectiv al
familiei;
3.funcția protectivă;

4. funcția economică – familia fiind o unitate economică

atât prin producție, cât și prin consum;
5.funcția de socializare – prin învățarea comportamentelor,
abilităților și informațiilor necesare oricărei persoane;
6.funcția de reproducere – cea mai importantă funcție de
natură biologică și socială care asigură atât continuitatea,
cât și dezvoltarea unei societăți.
 Tipologia familiei

1. Familia extinsă, formată din membrii a mai mult 2. Familia nucleară formată din membrii a cel mult două generații, care
de două generații care, trăiesc în aceeași gospodărie. trăiesc în aceeași gospodărie, în cadrul căreia distingem: familia conjugală
(formată din soț, soție și copii) și familia monoparentală (în care copii
sunt crescuți doar de unul din părinți).
 Normele familiei
Normele pe baza cărora funcționează familia ca
instituție sunt:
1.Norme de căsătorie care reglementează alegerea
partenerului, în funcție de care distingem:
- căsătoria endogamă – alegerea partenerului din
grupul din care cei doi parteneri fac parte,
- căsătoria exogamă – alegerea partenerului din afara
grupului din care cei doi parteneri fac parte;
2.Norme care reglementează numărul partenerilor cu
care ne putem căsători, în cadrul cărora distingem ca
fiind cele mai întâlnite forme:
- căsătorii de tip monogam, încheiate între un bărbat
și o femeie,
- căsătorii de tip poligam, încheiate între un bărbat și
mai multe femei (practicate, de regulă, în societățile
islamice).
În societățile contemporane, datorită înmulțirii
divorțurilor și, implicit, a încheierii mai multor căsătorii
pe parcursul unei vieți, a apărut căsătoria monogamă de
tip serial.
 Normele familiei

4. Norme de locație care stabilesc unde va locui noua

3. Norme de autoritate care stabilesc conducerea și
familie, în cadrul cărora distingem:
exercitarea puterii la nivelul familiei. Potrivit acestor - patrilocația – tânăra familie va locui în gospodăria
norme, distingem: părinților băiatului,
- familia de tip patriarhal, - matrilocația – tânăra familie va locui în gospodăria
- familia de tip matriarhal, părinților fetei,
- familia bazată pe exercitarea de norme comune - neolocația – tânăra familie va locui într-o nouă
ale puterii. gospodărie.
 Normele familiei

5. Norme privind alegerea partenerului,

potrivit cărora căsătoria a avut la bază atracția și
afectivitatea reciprocă împărtășită. Acest tip de
norme implică:
- dragostea romantică dintre parteneri;
- homogamia, selecția partenerilor pe baza
asemănărilor de statusuri: de instruire, de educație, de
clasă socială, religioase;
- proximitatea, apropierea de viitorul partener;
- interacțiunea.
 Divorț și Căsătorie
Căsătoria se poate încheia, relativ ușor, în Divorțul, în afară de faptul că în unele societăți
orice societate. este interzis, este un procedeu foarte complicat.
 Factorii care conduc la instabilitate
în familie și apoi la divorț
1. Vârsta:
- mică la căsătorie (sub 22 – 24 ani),
- diferențele foarte mari de vârstă;
2. Șocuri în familie;
3. Nevoia unuia dintre parteneri de a se îndepărta de
una sau de ambele familii din care provin partenerii;
4. Diferențele sociale, economice sau culturale majore
între cei doi soți;
5. Regula celor 6 luni și a celor 3 ani: dacă cei doi
parteneri se căsătoresc mai devreme de 6 luni sau mai
târziu de 3 ani din momentul în care s-au cunoscut,
riscul de separare este mult mai mare;
6. Instabilitatea în familia din care provin partenerii;
7. Sarcina unei femei înainte de căsătorie sau dintr-un
alt mariaj.
Alternative la familia clasică

Cele mai cunoscute alternative la familia

clasică sunt:
1. Familia de tip, întâlnită foarte des în
societățile orientale și islamice;
2. Familia de tip homosexual, legală în unele
societăți, nu și în societatea românească;
3. Coabitarea consensuală: premaritală și
propriu-zisă.
Religia

Religia reprezintă ansamblul credințelor și

comportamentelor umane cu privire la ființe, forțe sau
puteri supranaturale, sacre sau divine.
La baza religiei stă distincția dintre:
sacru – tot ceea ce este supranatural, divin, și
profan – tot ceea ce este obișnuit, suprapă-
mântesc.
În istoria omenirii, religia ca instituție socială a
jucat un rol foarte important, fiind considerată, pentru
mult timp „o instituție socială totală”. Din acest motiv,
multe dintre conflictele mondiale actuale, dar și
fenomene sociale precum terorismul au, la origine,
extremismul religios.
Potrivit recensământului din 2011, în România
există 7 religii distincte, procentul populației de religie
ortodoxă fiind de 86%.
BIBLIOGRAFIE:

1. Doina-Olga Ștefănescu, Alfred Bulai (coordonatori), Sociologie,

clasa a XI-a, Editura Humanitas, București, 2008
2. Petru Iluț, Sociopsihologia și antropologia familiei, Editura
Polirom, Iași, 2005.
3. Ioan Mihăilescu, Sociologie generală. Familia (cap. VII), Editura
Universității din București, 2000.
4. Iulian Apostu, Căsătoria între soluție și disoluție, Editura Tritonic,
București, 2013.