TEMA: Contabilitatea

operaţiunilor de
creditare
 *Tipurile şi caracteristica creditelor bancare;
*Contabilitatea acordării creditelor bancare;
*Contabilitatea comisioanelor şi a dobânzii
aferente creditelor;
*Contabilitatea rambursării creditelor bancare;
*Contabilitatea deprecierii creditelor şi plăţilor
aferente lor.
Tipurile şi caracteristica creditelor bancare

Creditele prezintă orice angajament de a acorda bani ca

împrumut cu condiţia rambursării lor, achitării dobînzii şi altor plăţi
aferente.
Acordarea creditelor se referă către operaţiile active ale băncii –
operaţii prin intermediul cărora banca amplasează numerarul ce se
află în subordonarea ei în scopul obţinerii profitului.
 Politica creditară a băncii trebuie sa fie orientată spre protejarea activelor,
obţinerii de profit şi îmbunătăţirii stării economico- financiare a împrumutaţilor
concomitent luînd în consideraţie securitatea depozitelor clienţilor.
Trăsăturile specifice creditului bancar:
1.Obiectul creditului prezintă disponibilităţile băneşti;
2.Subiectele creditului sunt: creditorul – cel ce acordă creditul şi debitorul - cel
ce primeşte şi foloseşte creditul;
3.Scadenţa - stabilirea momentului de rambursare a creditului;
4.Asigurarea creditului - valorile gajate de debitor sau a unei persoane terţe;
5.Dobînda - suma plătită de debitor pentru creditul primit.
6.Plata – dobînda sau suma iniţiala a activului şi dobînda, sau o parte a
activului şi dobînda, sau o parte a activului achitata în conformitate cu condiţiile
şi modul de rambursare/stingere a activului prevăzute în contract;
 În practica bancară creditele se clasifică după următoarele criterii:

1.În funcţie de perioada de acordare:

a)credite la vedere (pe termen scurt până la 5 zile. De exemplu, credite
overnigt, de lombard, overdraft);
b)credite la termen, inclusiv:
-pe termen scurt, al căror termen de acordare nu depăşeşte 12 luni;
-pe termen mediu al căror termen de acordare prezintă de la 1 – 5 ani;
-pe termen lung, cu durate de acordare mai mare de 5 ani.

2.În funcţie de debitor se deosebesc: credite acordate populaţiei;

credite acordate agenţilor economici; credite acordate statului;
credite interbancare.
3.În funcţie de nivelul realizării obligaţiunilor de către debitor la capitolul
rambursării creditelor (activelor), acestea se clasifică:
a)credit (activ) expirat – activul, a cărui plată în vederea rambursării/stingerii n-
a fost achitată mai mult de 30 zile de la data scadenţei plăţilor prevăzute de
contract. În cazul în care un activ devine expirat şi soldul acestuia se consideră
expirat;
b)activ renegociat – activul nerambursat/nestins (activ iniţial), la care ulterior, în
baza unui acord, au fost modificate termenele de efectuare a plăţilor expirate.
Pentru calificarea activului ca renegociat, în cadrul renegocierii oricărui activ, pot
fi stabilite condiţii preferenţiale prin reducerea ratei dobînzii şi/sau sumei
activului iniţial (sumei specificate în contract), ţinînd cont de înrăutăţirea situaţiei
financiare a contrapărţii;
c)activ prelungit (prorogat) – activ al cărui termen de rambursare/stingere a
plăţii, stabilite conform contractului, este prelungit în baza unui acord. Pentru
calificarea activului ca prelungit, acordul trebuie sa fie semnat înainte de
calificarea activului ca expirat conform termenului de plata prevăzut în contractul
iniţial.
 Pentru menţinerea lichidităţii şi completării resurselor financiare
băncile utilizează credite interbancare. Creditele interbancare sunt
acordate de către B.N.M., băncile comerciale şi alte instituţii
financiar – creditare. În practica bancară a RM creditele interbancare
se acordă pe un termen de la 3 la 6 luni.
Pentru a obţine credite de la B.N.M., banca licenţiată trebuie s ă
prezinte B.N.M. gaj eligibil în sumă suficientă pentru a acoperi suma
totală a creditelor acordate de B.N.M., dobînda şi alte plăţi aferente.
Gajul eligibil îl constituie gajul acceptat de B.N.M.(de exemplu,
valori mobiliare de stat emise public şi aflate în portofoliile băncilor,
titluri de valoare etc.).
 B.N.M. acordă băncilor comerciale următoarele tipuri de credite
interbancare:
1)Credite directe pentru complexul agroindustrial. Sursa de
asigurare o constituie mijloacele aflate în contul „Loro” al băncii,
rezervele obligatorii şi titlurile de valoare de stat din portofoliul
băncilor;
2)Credite overnight. Sunt acordate în scopul menţinerii rezervelor
obligatorii şi efectuării plăţilor pe termen de o zi sub garanţia
titlurilor de valoare de stat;
3)Credite de lombard. Aceste credite se acordă în scopul
administrării lichidităţii băncilor pe un termen de pînă la 5 zile.
Forma de asigurare - titlurile de valoare de stat;
 Contabilitatea acordării creditelor bancare

Creditul se acordă la cererea solicitantului, pornind de la situaţia

economico – financiară şi a garanţiilor oferite de către acesta. În
cerere se indică denumirea şi adresa solicitantului, termenul şi suma
creditului, scopul şi garanţia acordată.
 Acordarea creditului prevede următoarele etape:
1)Solicitarea creditului şi prezentarea setului de documente, şi
anume:
bilanţul, situaţia de profit şi pierdere, business – planul, alte
documente la cererea băncii;
2)certificat de la locul de muncă privind mărimea veniturilor – de
către persoanele fizice;
3)Analiza situaţiei economico – financiare a solicitantului;
4)Negocierea şi aprobarea creditului;
5)Acordarea şi rambursarea creditului;
6)Controlul şi supravegherea bancară.
 După analiza diverselor documente şi deducerea concluziei
definitive despre faptul, că operaţia de creditare este profitabilă,
banca încheie cu clientul contract de credit, contract de gaj şi-i
deschide un cont de credit personal. Contractul de credit conţine
următoarele date: drepturile şi obligaţiunile părţilor, perioada de
acordare a creditului, rata dobâ nzii, termenul de achitare a dobânzii
şi de rambursare a creditului, sancţiunile în caz de nerambursare a
creditului etc.
 Contractul de gaj se întocmeşte în corespundere cu legislaţia în vigoare ca
temei în asigurarea creditului (aceasta prezintă garanţia păstrării activelor
băncii, întrucât constau din depunerile clienţilor). Se cunosc următoarele tipuri
de asigurare creditară :
1)Cauţiune - contract conform căruia girantul (garant) îşi ia obligaţiunea de
a plăti datoria împrumutatului în caz de nesolvabilitate a acestuia. În situaţia
respectivă este necesară cererea girantului, în care se indică împrumutatul şi
suma obligaţiunii;
2)Garanţie bancară – un angajament scris asumat de o bancă sau de o altă
instituţie financiară (garant), la cererea unei alte persoane (ordonator), de a
plăti creditorului ordonatorului (beneficiarului) o sumă de bani în baza
cererii scrise a beneficiarului.
3)Gajul varilor mobiliare, mărfurilor, averii imobile şi
mobile. În acest caz, conform dreptului gajist, banca obţine
dreptul de a fi proprietar la averea mobilă, terenuri, clădiri sau de
a obţine compensaţie în urma vânzărilor în caz de neîndeplinire a
obligaţiunilor de către împrumutat.
4)Cesiune - cedarea creanţei împrumutatului persoanei a treia
(adică băncii). Creditele bancare se ţin la evidenţă pe grupe de
conturi conform sferei de creditare, iar în cadrul grupelor – în
conturi sintetice în funcţie de termenul acordării creditelor (scurt,
mediu, lung). Pentru fiecare debitor în cadrul contului sintetic se
deschide câte un cont analitic.
 Conform planului de conturi creditele se contabilizează în cadrul
grupelor de conturi 1230 „Credite acordate agriculturii” – 1510
„Alte credite acordate persoanelor fizice”. Sunt conturi de activ.
În debitul conturilor se reflectă acordarea creditelor, iar în credit –
rambursarea lor. Soldul conturilor este debitor şi reflectă suma
creditelor neachitate.
Creditele acordate de bancă sunt iniţial recunoscute la cost şi
ulterior evaluate la costul amortizat utilizînd metoda ratei dobînzii
efective.
 Costul amortizat al unui activ financiar (sau a unei datorii
financiare) este valoarea la care activul financiar (creditul acordat)
este evaluat la recunoaşterea iniţială minus rambursările plus sau
minus amortizarea acumulată utiliz înd metoda ratei dob înzii
efective pentru fiecare diferenţă dintre valoarea iniţială şi valoarea la
scadenţă şi minus orice reducere pentru depreciere sau
imposibilitatea de recuperare.
Metoda ratei dobînzii efective este o metodă de calcul al
costului amortizat al unui activ financiar sau al unei datorii
financiare şi de alocare a profitului din dobînzi sau a cheltuielilor cu
dobînzile în perioada relevantă.
 Eliberarea creditului se efectuează în baza ordinului de plată al
debitorului, vizat de colaboratorul secţiei credite responsabil pentru
utilizarea creditului conform destinaţiei:
1.Eliberarea creditului prin transfer:
debit contul respectiv din grupele 1230-1510,
credit contul respectiv din grupele 2220 sau 2250 al beneficiarului
plăţii.
2.În cazul eliberării creditului în numerar (numai pentru persoanele
fizice):
debit contul respectiv din grupele 1290, 1440, 1510,
credit contul 1001 "Numerar în casierie".
 Contabilitatea comisioanelor şi a dobânzii aferente
creditelor

În conformitate cu prevederile I.A.S. 18 „Venituri”, comisioanele care sunt

încorporate în rata efectivă a dobânzii a unui instrument financiar sunt, de
obicei, interpretate ca ajustări a ratei efective a dobînzii. Următoarele
comisioanele vor intra în calculul ratei efective a dobînzii şi al costului
amortizat al creditului:
-comisioanele pentru acordarea creditului;
-comisioanele periodice pentru acordarea creditului de la soldul creditului
(trimestriale, anuale, etc. în dependenţă de condiţiile contractuale);
-comisioanele de administrare a creditului, în cazul în care acestea sunt
determinate ca % din suma datorată de client;
-comisioanele de prorogare (prelungire) şi restructurare a creditelor. Calcularea,
achitarea şi amortizarea comisioanelor care vor intra în calculul ratei
efectivea dobînzii aferente contractelor de credit se reflectă în evidenţă prin
următoarele formule contabile:
1.Calcularea comisionului:
debit contul 1758 „Comisioanele calculate aferente dobânzilor”,
credit contra - conturile 1236, 1246, 1268, 1296, 1326, 1366, 1378 etc.
2.Achitarea comisionului de către client:
debit contul din grupele 2220, 2250,
credit 1758 „Comisioanele calculate aferente dobânzilor”.
3.În cazul încasării comisionului de la persoane fizice:
debit conturile 2225, 2233, 2252 sau 1001,
credit contul 1758 „Comisioanele calculate aferente dobânzilor”.
4.Amortizarea comisionului:
debit contra-conturile 1236, 1246, 1268, 1296, 1326, 1366, 1378 etc.
credit contul din grupele 4230-4510 care se referă la venituri din dobânzi (cont analitic
la care se calculă dobânda).
Comisioane încasate şi înregistrate ca servicii acordate (neamânate şi neamortizate) şi
care nu vor intra în calculul ratei efective a dobînzii şi a costului amortizat includ:
-Comisioanele de examinare a dosarului de credit şi de evaluare a gajului (banca
evaluează aceste venituri ca nesemnificative);
-comisioanele de administrare a contului (în cazul existenţei), dacă acestea sunt egale
cu o sumă fixă independentă de suma datorată de client;
-comisioanele de rambursare anticipată a creditului;
-plăţile legate cu neîndeplinirea de către debitor a obligaţiunilor contractuale etc .
 Calcularea, achitarea şi amortizarea comisioanelor care nu vor intra în
calculul ratei efective a dobînzii şi a costului amortizat. Acestea se reflectă în
evidenţă prin următoarele formule contabile:
1.Calcularea comisionului:
debit contul 1753 „Comisioanele calculate neaferente dobânzilor”,
credit conturile 4235, 4245, 4265, 4295, 4325, 4357, 4365, 4377, 4385, etc.
2.Achitarea comisionului de către client:
debit contul din grupele 2220, 2250,
credit contul 1753 „Comisioanele calculate neaferente dobânzilor” .
3.În cazul încasării comisionului de la persoane fizice:
debit conturile 2225, 2233, 2252 sau 1001 „Numerar în casierie",
credit contul 1753 „Comisioanele calculate neaferente dobânzilor”.
 În contractul de credit este prevăzută mărimea dobînzii, pe care o percepe banca de
la client.
Dobînda reprezintă plăţile procentuale percepute de la suma creditului acordat
efectiv şi achitate de c ătre debitor pentru folosirea mijloacelor financiare pe parcursul
unei perioade de timp. Ratele dobânzii pot fi fixe sau flotante.
Dobînda flotantă reprezintă dobînda care poate fi modificată pe parcursul derulării
contractului. Pentru calcularea dobînzii se deschid conturi personale pentru fiecare
debitor.
Suma dobânzii se calculează prin următoarea relaţie de calcul:
D = C x T x Rd : 360 x 100 %,
unde D – suma dobânzii, lei;
C – soldul contului de credit, lei;
Rd – rata dobânzii exprimată în procente, %; T – perioada de utilizare a creditului,
zile;
360 – numărul convenţional de zile într-un an calendaristic, zile.
 Calcularea dobânzilor la creditele acordate se efectuează zilnic şi
sunt cerute spre plată conform termenelor prevăzute în contractele
corespunzătoare de credit.
Calcularea dobînzilor se efectuează prin următoarea înregistrare
contabilă:
debit conturile 1716-1743, 1746, 1756, 1757,
credit contul respectiv din grupele 4230-4510 a veniturilor aferente
dobânzilor la creditele acordate.
 Achitarea dobînzilor aferente creditelor are loc în felul următor:
a)dacă achitarea nu este anticipată:
debit contul grupelor 2220 sau 2250 (al debitorului) sau 1001 (numai pentru
pers. fizice),
credit contul respectiv 1716-1743, 1746, 1756, 1757.
b) la achitarea anticipată de către debitor a sumelor dobînzilor:
debit contul grupelor 2220 sau 2250 sau 1001 (numai pentru persoane fizice),
credit contul 2761 „Dobînda necîştigată primită".
Dobînda plătită anticipat se reflectă la perioada (luna) gestionară respectivă
prin următoarea înregistrare:
debit contul 2761 „Dobânda necâştigată primită",
credit contul respectiv 1716-1743, 1746, 1756, 1757.
 Contabilitatea rambursării creditelor bancare

Formula contabilă de rambursare a creditului de către debitor

este:
debit contul grupelor 2220 sau 2250,
credit contul grupelor respective 1230-1510; sau debit contul 1001 -
numai pentru persoane fizice,
credit contul grupelor respective 1290, 1440, 1510.
 La rambursarea completă a creditului, a dobânzilor aferente şi altor plăţi
prevăzute de contractul de credit, obligaţiunile debitorului sunt considerate
îndeplinite. Respectiv se trec la ieşire din conturile memorandum:
Ieșire contul 7101 „Obligaţiuni sub formă de acorduri la credite” - la
suma contractului de credit;
Ieșire contul 7102 „Obligaţiuni sub formă de acorduri de gaj” şi/sau
contul 7103 „Amanetul primit” şi/sau contul 7121 „Garanţii, cauţiuni şi
cesiuni primite” - la sumele corespunzătoare ale gajurilor şi altor garanţii
primite conform contractelor.
Calcularea penalităţilor are loc prin formula contabilă:
Intrare contul 7204 „Penalităţile calculate la creditele trecute la scăderi”
şi contul 7205„Penalităţile calculate la dobânzi şi comisioane calculate la
credite trecute la scăderi”.
 Achitarea de către debitor a penalităţilor are loc prin:
debit contul grupelor 2220 sau 2250 sau 1001 „Numerar în
casierie" (numai pentru persoane fizice),
credit 4951 „Amenzi, penalităţi şi alte sancţiuni ".
Concomitent, se efectuează şi următoarele înregistrări contabile:
Ieșire contul 7204 „Penalităţile calculate la creditele trecute la
scăderi” şi contul 7205 „Penalităţile calculate la dobânzi şi
comisioane calculate la credite trecute la scăderi” - la suma
penalităţilor achitate.
 Contabilitatea deprecierii creditelor şi plăţilor
aferente lor

Conform Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi

angajamentelor condiţionale, banca este obligata să calculeze
reducerile pentru pierderi la active şi să clasifice activele şi
angajamentele condiţionale cel puţin trimestrial.
 Reduceri pentru pierderi la active creditare (credite) reprezintă rezerve
pentru absorbirea pierderilor estimate ca urmare a evaluării activelor creditare
supuse riscului de credit.
La evaluarea activelor banca va ţine cont cel puţin de următoarele:
-situaţia financiara curenta a contrapărţii evaluată din punctul de vedere al
capacităţii de onorare a angajamentelor şi respectarea condiţiilor contractuale;
-capacitatea de plată єi estimările viitoare ale fluxului de numerar;
-istoria de credit privind respectarea obligaюiilor asumate prin contractele de
credit;
-respectarea business-planului sau argumentării tehnico-economice;
-situaţia financiară єi capacitatea de plată a garantului sau a asiguratorului etc.
 Suma necesara a mijloacelor privind reducerile pentru pierderi la active se
calculează în următoarele mărimi de la suma activelor din fiecare categorie de
clasificare: standard - 2%; supravegheate - 5%; substandard - 30%; dubioase
(îndoielnice) - 60%; compromise (pierderi) - 100%.
Standard – activul se consideră standard cazul în care:
-nu are plăţi expirate, sînt respectate toate condițiile ți nu a fost renegociat;
-situaţia financiară a debitorului şi fluxurile numerarului viitoare estimate
atestă o înaltă capacitate de executare a angajamentelor şi executarea
obligaţiunilor curente şi viitoare;
-nu este nici un motiv de a considera că banca în prezent sau pe viitor va fi
expusă riscului pierderii.
 Supravegheat - activul se consideră supravegheat, în cazul în care
capacitatea de plată a debitorului este una bună, gradul de lichiditate a
obiectului gajului (constituit) are caracteristici stabile, dar persistă, cel puțin,
unul din următorii factori:
-există probleme potenţiale legate de situaţia financiară a contrapărţii, în cazul
creditului şi de garantare a acestuia din cauza fluxurilor numerarului neregulate
(cu excepţia celor cu caracter sezonier);
-activul este utilizat în alte scopuri decît cele prevăzute în contract;
-recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 31 pînă la 90 de zile;
-a avut loc cel puţin o modificare ale termenelor de achitare a plăţilor
prestabilite conform contractului şi nu se respectă îndeplinirea business-planului
sau a argumentării tehnico-economice.
 Dubios (îndoielnic) - activul se consideră dubios (îndoielnic) în
cazul în care există un risc înalt al pierderilor provocat de, cel puţin,
unul din următorii factori:
-exista probleme, inclusiv legate de situaţia financiara şi mediul de
afaceri al debitorului, precum şi de deteriorarea surselor de
rambursare a datoriilor;
-probabilitatea pierderilor este extrem de mare;
-recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de la 181 pînă la 360 de
zile;
-activul face obiectul unui litigiu în instanţa de judecată.
 Compromis (pierderi) – activul se considera compromis (pierderi), în cazul
în care la momentul clasificării nu pot fi satisfă cute creanţele actuale/viitoare
ale băncii aferente acestuia, nu exista argumente în favoarea faptului că activul
poate fi recuperat sau persista, cel puţin, unul din următorii factori:
-debitorul se află în proces de lichidare (cu excepţia băncilor în proces de
lichidare din Republica Moldova şi a debitorilor a căror datorii sînt garantate cu
imobil);
-obiectul gajului lipseşte iar recuperarea plăţilor se face cu întîrziere de 361 de
zile şi mai mult etc.
Sumele rezervate pentru acoperirea pierderilor din deprecierea creditelor şi a
părţilor aferente se contabilizează:
debit contul din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor şi
plăţilor aferente lor”,
credit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510
 Sumele surplusului mijloacelor rezervate pentru acoperirea pierderilor din
deprecierea creditelor şi a plăţilor aferente se contabilizează:
debit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510,
credit contul din grupa 5860 „Cheltuieli pentru deprecierea creditelor şi
plăţilor aferente lor”.
Trecerea la scăderi a creditelor şi dobînzilor din contul reducerilor pentru
pierderi din depreciere se contabilizează:
debit contra-cont de depreciere din grupele 1230-1510, credit credite
restante din grupele de conturi 1230-1510, credit conturile 1716-1757
„Dobînda calculată la credite”.
Concomitent suma creditelor şi dobînzilor trecute la scăderi din contul
deprecierii se înregistrează la intrări în contul memorandum 7201„Credite
trecute la scăderi” şi 7202 „Dobînzi şi comisioane calculate la credite
trecute la scăderi”.