Michelangelo

Buonarroti 
Elaborat:Carbune Valeria
Eleva grupei:204
 Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475,
Caprese Michelangelo, Republica Florentină– d. 18
februarie 1564,Roma, Statele Papalea fost, alături de 
Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de
vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este
deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și 
arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului
 și madrigalului.
Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al
doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni
și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După
întoarcerea la Florența, de unde provenea familia lor,
Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta fiind
fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo
dragostea pentru marmură. Această pasiune timpurie îl
determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit
ca el să studieze gramatica și să se consacre studiilor
umaniste.
Datorită prietenului său, pictorul Francesco Granacci,
Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la
ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florența
 aparținând lui Domenico Ghirlandaio. În acea perioadă,
acesta, împreună cu fratele său David, executa frescele
 din biserica Santa Maria Novella. Totuși, dorința de a
lucra în marmură nu-l părăsește; are paisprezece ani când
începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo
di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe baza statuilor
antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici,
supranumit Il Magnifico, conducătorul politic al Florenței.
În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are
posibilitatea de a cunoaște pe artiștii care veneau la curte,
devenită un centru important de cultură umanistă. Printre
aceștia sa afla și poetul Angelo Poliziano, cu care
Michelangelo poartă discuții despre Homer, Virgiliu,
despre Dante și Petrarca.
Michelangelo va locui la familia Medicilor între anii 1489-
1492. În această perioadă realizează Lupta
centaurilor și Madona della Scala. După moartea lui
Lorenzo Magnificul, părăsește palatul și se întoarce la
casa părintească. Florența traversează în acea vreme o
perioadă tulbure, Michelangelo pleacă pentru un an la 
Veneția, după ce s-a oprit pentru un timp în Bologna, unde
are ocazia să admire operele lui Jacopo della Quercia și
realizeaza trei sculpturi pentru catedrala San Petronio. Se
întoarce la Florența în 1495, o dată cu restabilirea păcii, și
- în timp ce Savonarola condamna în predicile sale luxul și
imoralitatea - Michelangelo realizeaza sculptura „Il
bambino”. În anul 1496, se duce pentru prima dată la 
Roma, unde primește câteva comenzi de sculptură din
partea cardinalului Riario și a bancherului Jacopo Galli
 printre care si Bachus beat. Sculptează pentru
bazilica Sfântul Petru celebra Pietà, a cărei frumusețe îi va
face pe contemporanii artistului să-i recunoască geniul. În
anul 1501, revenind la Florența, realizează statuia
lui David, precum și alte opere de sculptură și pictură,
printre care Tondo Doni și Tondo Pitti, care trezesc
admirația concetățenilor săi.
În anul 1505 papa Iuliu al II-lea l-a chemat la Roma, dându-i comanda realizării unui
monumental mausoleu, în care arhitectura să se îmbine, după maniera clasică, cu
sculptura. Stă opt luni la Carrara pentru a alege cele mai bune blocuri de marmură. La
acest proiect va lucra, cu întreruperi, timp de patru decenii, desăvârșindu-l abia în anul 
1545. Tot papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat în 1508 cu pictura boltei Capelei Sixtine din
Palatul Vatican, proiect gigantic la care Michelangelo va lucra timp de patru ani.În anii
următori Michelangelo s-a dedicat realizării decorațiilor pentru fațada bisericii San
Lorenzo din Florența, rămase însă în stare de proiect, și construirii unei sacristii cu
mormântul ducelui Lorenzo de Urbino. Cunoscut deja sub numele de Il Divino, începe
în anul 1521 lucrările la cavoul familiei de Medici. Între timp Florența devine din nou
republică, însă va fi curând asediată de detașamentele papale și imperiale.
Michelangelo primește funcția de inspector al fortificațiilor. Florența capitulează în anul 
1530 și de Medici revin la putere. Papa Clement al VII-lea, care a făcut parte din
această familie, îi trece artistului cu vederea participarea activă la apărarea orașului
asediat. Michelangelo revine la lucrările desfășurate în biserica San Lorenzo și la
finisarea cavourilor familiei de Medici, lucrări care îl vor absorbi vreme de câțiva ani. În
anul 1534 papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde Michelangelo va
rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretelui altarului din 
Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Când, la 31 octombrie 1541, 
Papa Paul al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura, toți cei prezenți au
rămas uimiți în fața tabloului apocaliptic cu peste trei sute de personaje, dominat de
figura lui Isus-Judecătorul Suprem. Nu au lipsit nici vocile de dezaprobare a celor care
au fost revoltați de goliciunea personajelor, considerând opera ca pe o blasfemie.
În anul 1549 a fost numit de papă „arhitect-șef și
constructor al bazilivaca l Petru”, pentru a continua
construirea catedralei, începută de Bramante. Până la
sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură: termină
construcția palatului Farnese, execută planurile pentru
sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii
Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din nou
tema Pietà (pentru Domul din Florența și altele).
Michelangelo Buonarroti moare la Roma la 18 februarie 
1564, la vârsta de 89 de ani. Conform dorinței artistului,
corpul său va fi dus la Florența, unde va fi depus într-o
criptă a bisericii Santa Croce.