Regimuri democratice

tipuri de democraţie

Proiect realizat de Horjea Darius Andrei

„În timpul primei jumătăţi a secolului al V-lea î. H., transformarea produsă la nivelul
ideilor şi instituţiilor politice ale grecilor şi romanilor poate fi comparată, din punctul de
vedere al importanţei istorice, cu inventarea roţii sau descoperirea Lumii Noi.
Schimbarea a reflectat o nouă înţelegere a lumii şi a posibilităţilor ei. În esenţă, iată
ce s-a întâmplat: câteva state-cetăţi care, din vremuri imemoriale, fuseseră conduse
de diferiţi conducători nedemocraţi, fie ei aristocraţi, oligarhi, monarhi sau tirani, au
fost transformate în sisteme unde un număr substanţial de adulţi liberi erau
îndreptăţiţi, în calitate de cetăţeni, să participe direct la guvernare. Din această
experienţă, ca şi din ideile asociate ei, a apărut o nouă viziune asupra unui sistem
politic posibil în care un popor suveran nu numai că este îndreptăţit să se guverneze
singur, dar şi dispune de toate resursele şi instituţiile necesare acestui demers.”

(Robert A. Dahl - Democratia si criticii ei)

Democratie
 Etimologic: gr. demos + kratos = putere sau autoritate a
poporului

 G. Pasquino: noţiunea desemnează conducerea de către

majoritate, sau o formă de guvernare în care autoritatea statului
este derivată direct sau indirect de la popor

 J. Schumpeter: „metoda democratică este acea ordine

instituţională prin care se ajunge la decizii politice, ordine în care
unele persoane obţin dreptul de a decide în urma unei înfruntări
concurenţiale pentru obţinerea votului popular”

 Suveranitatea poporului (acesta reprezintă singura sursă a

autorităţii politice a instituţiilor statului) şi supremaţia legii (statul
de drept). Relaţia autoritate / legitimitate.
Apelul la popor
G. Sartori: Ce se înţelege prin popor?

 Totalitatea membrilor unei naţiuni

 Masele (sensul aristotelic al noţiunii de demos – cei mulţi şi

săraci)

 Poporul ca entitate indivizibilă, ca întreg organic (concepţia

romantică a „spiritului popoarelor”)

 Cetăţenii - cei care deţin anumite drepturi civile şi politice (cine

compunea clasa cetăţenilor - de la democraţia ateniană la
democraţiile liberale contemporane)
Cetătenie
 Presupune drepturi (garantarea dreptului la proprietate, dreptul la
vot, protecţie consulară etc.) şi obligaţii (respectarea legilor,
implicare politică şi comunitară)
obligaţii legale / morale

 Extindere a conceptului la entităţi multinaţionale (the

Commonwealth, UE)

 Condiţii:
 Originea etnică (statul-naţiune)

 Locul naşterii

 Naturalizare (perioada rezidenţei, cunoaşterea limbii etc.)

 Căsătoria cu o persoană care deţine cetăţenia respectivă

Dreptul la vot
 Legat de cetăţenie, vârstă, cazier şi uneori rezidenţă (ex.
Australia – rezidenţă de peste un an)

 UE: concept extins de cetăţenie, fiecare cetăţean poate

vota în cadrul alegerilor locale sau europarlamentare,
indiferent de ţara sa de rezidenţă

 Obligaţia de a vota? Prevederi legale care stabilesc o

obligaţie (Belgia, Franţa – Senat, India, Mexic, Turcia),
iar în unele cazuri şi pedepse pentru nerespectare
(Australia, Brazilia, Liechtenstein, Peru, Singapore)
Ce tip de majoritate?
 Principiul majorităţii absolute: majorităţile au dreptul
de a decide în numele tuturor; astfel se poate
ajunge la dezavantajarea minorităţilor şi la
subminarea principiului democratic al convertibilităţii
majorităţii în minoritate şi invers (nu există majorităţi
şi minorităţi constante),

 Principiul majorităţii limitate: exercitarea autorităţii

majorităţii sub constrângeri (drepturi garantate ale
minorităţilor); nici un drept al vreunei majorităţi nu
poate fi absolut (nelimitat).
Caracteristici ale puterii politice într-un
regim democratic
 Este divizată (putere executivă, legislativă şi judecătorească),

 Are un caracter dispersat (mai multe centre de putere),

 Are un caracter descentralizat,

 Este deschisă negocierii şi compromisului politic,

 Acceptă contestarea şi critica (din partea unor partide, lideri

politici sau de opinie, organizaţii ale societăţii civile).
Criterii de evaluare si departajare
aplicabile sistemelor democratice
 Libertatea de organizare / afiliere

 Libertate de expresie
 Dreptul de vot
 Dreptul de a candida şi de a fi ales în funcţii publice
 Dreptul liderilor politici de a intra în competiţie pentru a câştiga sprijin
electoral

 Schimbarea politică se produce paşnic

 Surse alternative de informare; acces la informaţii imparţiale

 Alegeri libere şi corecte
 Agenda politică poate fi influenţată de preferinţele electoratului
Robert Dahl: democratia ca sistem ideal

 Democraţie vs. anarhism şi protectorat

 “Teoria filosofică a anarhismului pretinde că, întrucât statele sunt

coercitive iar coerciţia este, prin definiţie, nefastă, statele sunt şi
ele în mod inerent nefaste; mai mult, statele – ca orice rău inutil
– ar trebui eliminate prin înlocuirea lor cu asociaţii voluntare.”

 “O alternativă perenă la democraţie este guvernarea prin

protectori. Aici, ideea că oamenii obişnuiţi îşi pot înţelege şi
apăra propriile interese – cu atât mai puţin interesele întregii
societăţi – este absurdă. /.../ Conducerea trebuie încredinţată
unei minorităţi special pregătite să guverneze în virtutea
cunoştinţelor şi virtuţii lor superioare.”
(vezi argumentarea lui Platon în Republica)
Robert Dahl: poliarhiile

 “Poliarhia este o ordine politică ce se distinge, la nivelul

ei cel mai general, prin două caracteristici: calitatea de
cetăţean este extinsă la un număr relativ mare de adulţi,
iar drepturile cetăţeneşti includ posibilitatea de a te
opune celor mai înalţi demnitari ai statului şi de a-i
îndepărta, prin vot, de la guvernare.”

 Democraţia ca sistem ideal, ale cărui caracteristici pot fi

aproximate în diferite grade de poliarhiile moderne.
Robert Dahl: poliarhiile

 Conducători aleşi: controlul asupra deciziilor guvernamentale

este acordat prin constituţie unor reprezentanţi aleşi.

 Alegeri libere şi corecte: scrutine frecvente şi organizate

corect, în care coerciţia nu e ceva obişnuit.

 Sufragiu cuprinzător: practic toţi adulţii au dreptul să voteze.

 Dreptul de a candida: practic toţi adulţii au dreptul să

candideze pentru funcţiile elective ale guvernării, deşi limitele
de vârstă pot fi mai mari pentru deţinerea unei funcţii decât
pentru dreptul la vot.
RO: 18 pt vot, 23 pt C. Dep., 33 pt Senat, 35 pt preşedinte
Robert Dahl: poliarhiile

 Libertatea exprimării: cetăţenii au dreptul să se exprime, fără

a se teme de pedepse severe, în chestiuni politice definite la
modul general, inclusiv să critice autorităţile, guvernarea,
regimul, ordinea socio-economică şi ideologia preponderentă.

 Informaţii alternative: cetăţenii au dreptul să caute surse

alternative de informaţii. Mai mult, aceste surse există şi sunt
protejate de lege.

 Autonomie asociaţională: pentru a-şi exercita drepturile,

cetăţenii au dreptul de a forma partide politice şi grupuri de
interese independente.
Robert Dahl: condiţii ale democraţiei

 Egalitatea la vot
 Participare efectivă
 Înţelegere luminată
 Control asupra agendei
 Cuprinderea

 Poliarhiile oferă condiţiile necesare, dar nu şi

suficiente, ale evoluţiei spre democraţie. Element
esenţial: crearea unor centre de putere multiple,
ceea ce minimizează probabilitatea concentrării
puterii şi controlării agendei publice de către un
număr restrâns de persoane.
Giovanni Sartori – tipuri de
democratii

 electorală/participativă
 directă/reprezentativă
Democratie electorala
 presupoziţia de bază este că poporul îşi exercită puterea ca
electorat, prin alegerea reprezentanţilor, şi nu prin intervenţia
directă în deciziile politice,
 postulează existenţa unei opinii publice autonome, care susţine,
prin alegeri, guverne bazate pe consimţământul electorilor, care,
la rândul lor, răspund la opiniile publicului,
 prin alegeri nu se decide asupra politicilor concrete, ci asupra
reprezentanţilor, a celor care vor decide în legatură cu aceste
politici; ca atare, alegerile decid modul de guvernare doar într-un
sens vag şi irelevant – în primul rând, ele stabilesc cine va
guverna,
 Dificultăţi:
 autonomia opiniei publice

 este participarea electorală o participare politică autentică?

Democratie participativa
 deşi împărtăşeşte idealul unei democraţii directe, nu respinge
total ideea de reprezentare, ci doar transformarea alegerii
reprezentanţilor în forma dominantă (sau exclusivă) de
participare a demos-ului,

 participarea electorală nu este nici o participare reală şi nici nu

constituie contextul potrivit pentru participare; ea nu se reduce la
„a fi parte din”, ci presupune o contribuţie voluntară la procesul
decizional,

 o încercare de reconstruire a teoriei democraţiei participative

trebuie să exploreze modelul democraţiei prin referendum, dat
fiind că celelalte nu par să poată oferi o soluţie participativă
rezonabilă în cadrul unor grupuri de dimensiuni mari.
Democratie directa
 exercitarea directă a guvernării (nu există reprezentanţi care să
intermedieze luarea deciziilor sau interpretarea lor):
 lipsa intermediarilor,
 caracterul direct al interacţiunilor,
Cum a doua condiţie poate fi îndeplinită doar în cadrul unor
grupuri relativ reduse, până la mărimea unei adunări
parlamentare, sensul sintagmei este dat – în cadrul
sistemelor politice moderne - de prima condiţie.

 democraţie prin referendum: electorii decid în mod direct asupra

problemelor, însă nu prin interacţiune directă, ci prin mecanisme
indirecte de agregare a opţiunilor individuale; datorită mijloacelor
tehnologice, ea oferă posibilitatea depăşirii limitelor implicite ale
democraţiei directe (numărul celor implicaţi, extinderea spaţială etc.)
Democratie reprezentativa
 democraţie indirectă în care poporul nu guvernează el
însuşi, ci îşi alege reprezentanţii care să-l guverneze;
toate democraţiile moderne sunt reprezentative, însă ele
pot include, la nivel local sau regional, forme de
democraţie directă

 reprezentanţii au un mandat fix şi responsabilităţi

generale fixate prin mandat, însă şi o doză importantă de
autonomie de decizie
Elvetia
 activitatea legislativă se desfăşoară la nivel de comună, canton şi federaţie
 Nivel federal:
 Parlament - Adunarea Federală:
 Consiliul Naţional – camera inferioară
 Consiliul Statelor – reprezentanţii cantoanelor, camera superioară);
 Consiliul Federal – guvern ales de către Adunarea Federală

 Nivel cantonal: propria constituţie, propriul parlament şi guvern, propriile curţi

judecătoreşti

 Convocarea unui referendum pentru respingerea unei legi trecute prin parlament: pe
baza unei petiţii semnate de 50000 de cetăţeni sau a unei iniţiative a cel puţin 8
cantoane. Respingerea sau acceptarea legii se face prin vot naţional, pe bază de
majoritate simplă.

 Iniţiativa constituţională: propunerea unui amendament constituţional, pe baza unei

petiţii semnate de 100000 de cetăţeni. Este nevoie de o dublă majoritate – a voturilor
la nivel naţional şi a voturilor cantoanelor.
Democratia directă
 Elemente de democraţie directă în sistemele reprezentative:
referendumul şi iniţiativa legislativă.
RO: iniţiativă legislativă din partea a cel puţin 100000 de cetăţeni
cu drept de vot, reprezentând cel puţin un sfert din judeţele ţării
(500000 în cazul revizuirii Constituţiei)

 Dificultăţi:

 Tehnologice (acces la reţea, posibilitatea fraudelor etc.)

 cine stabileşte agenda şi formulează problemele?

 stabileşte un mecanism cu sumă zero al luării deciziilor

(majoritatea câştigă totul, minoritatea pierde totul)
Arendt Lijphard: Modele ale democratiei
Majoritariste Consensualiste
Distribuirea puterii, sisteme de partide, grupuri de interes
Cabinete majoritare monocolore Coaliţii largi multipartidiste
Executivul domină legislativul Echilibru executiv / legislativ
Bipartidist Multipartidist
Sistem electoral majoritar şi disproporţional SIstem de reprezentare proporţională
Sistem pluralist al grupurilor de interes, Sistem coordonat şi corporatist, al cărui
competiţie deschisă scop este compromisul şi concertarea
Federalism vs. guvernare unitară
Guvernare centralizată şi unitară Guvernare descentralizată şi federală
Legislativ unicameral Legislativ bicameral, camere cu puteri
egale dar constituite diferit
Constituţii flexibile care pot fi amendate de Constituţii rigide amendate de majorităţi
majorităţi simple extraordinare
Legislativele au ultimul cuvând în privinţa Control constituţional de către curţi
constituţionalităţii legislaţiei constituţionale sau supreme
Bănci centrale dependente de executiv Bănci centrale independente
Democratii prezidentiale si parlamentare

Prezidenţială:
 Sistem în cadrul căruia puterea executivă este aleasă separat
de cea legislativă,
 Divizare clară între executiv şi parlament,
 Preşedintele este simultan şef al statului şi şef al guvernului,
 El nu poate dizolva Congresul, iar Congresul nu-i poate retrage
încrederea şi nu-l poate înlocui, însă poate obţine suspendarea
lui, în măsura în care un impeachment process are câştig de
cauză,
 Preşedintele are un mandat fix, el nu poate fi demis asemenea
unui prim-ministru într-un sistem parlamentar,
 Cabinetul este alcătuit din persoane care reprezintă
preşedintele şi promovează politica acestuia; ele pot fi demise
de către Preşedinte.
Democratii prezidentiale si parlamentare

Parlamentară:
 Sistem în care şeful guvernului depinde de sprijinul direct sau indirect al
parlamentului, exprimat de cele mai multe ori prin votul de încredere sau
retras prin moţiunea de cenzură,
 Primul-ministru este numit pe baza rezultatelor parlamentare obţinute de
partide şi trebuie să obţină votul de învestitură în Parlament
 De cele mai multe ori, primul-ministru şi membrii executivului provin din
parlament şi pot chiar rămâne membrii ai acestuia în timpul mandatului
guvernamental,
 Executivul, sau anumiţi membri ai săi, pot fi demişi în urma votului de
neîncredere al parlamentului,
 În anumite condiţii, executivul poate dizolva parlamentul şi poate organiza
alegeri anticipate,
 Preşedintele are un rol preponderent ceremonial, neavând atribuţii executive
importante; în schimb, rolul său în formarea noului guvern este substanţial,
 Ţările care folosesc un sistem electoral majoritar (first past the post) au de
obicei guverne formate dintr-un singur partid, în timp ce ţările care folosesc un
sistem proporţional sunt de multe ori guvernate de coaliţii.
Sistem prezidential
Separare clară executiv-legislativ
(control reciproc)
Membrii executivului nu sunt
parlamentari
Executivul si legislativul depind unul
de celălalt: nu există vot de
încredere si drept de dizolvare a
parlamentului
Nu există o disciplină de partid
foarte strictă
Sistem parlamentar
Zone de interferentă executiv-legislativ
Ministrii pot fi si parlamentari
Guvernul şi primul-ministru sunt alesi de
către parlament, răspund în fata
parlamentului si pot fi demişi de către
acesta
În anumite conditii, parlamentul poate fi
dizolvat
Disciplină de partid,
Opozitia reprezintă o formă importantă
de control asupra executivului
Samuel P. Huntington: trei valuri de
democratizare si două de reflux
 Primul val: 1828-1926 – la sfârşitul lui existau 29 state democratice

 Primul reflux: 1922-1942 – 12 state democratice

 Al doilea val: 1943-1960 – 36 state democratice

 Al doilea reflux: 1960-1974 – 30 state democratice

 Al treilea val: început în 1974 – 58 state democratice (45% din

totalul statelor, la fel ca şi la sfârşitul primului val)

Putem vorbi de un al patrulea val iniţiat la sfârşitul anilor ’80? Şi unde

putem încadra recentele mişcări de democratizare din lumea arabă?
Conditiile care au stat la baza aparitiei
celor trei valuri:
 Industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea burgheziei şi a clasei
medii, apariţia şi organizarea clasei muncitoare, reducerea
treptată a inegalităţilor economice,

 Factori politici şi militari: victoria aliaţilor în al doilea război

mondial, începutul procesului de decolonizare,

 Criza de legitimare a regimurilor autoritare, creşterea economică,

impactul Uniunii Europene asupra regimurilor nedemocratice din
Europa de sud-est, noul rol al Bisericii Catolice după Conciliul
Vatican 2, efectul de contaminare al proceselor de
democratizare.