Caracteristica comparativă a

agriculturii României și Poloniei

A elaborat: Cojocari Mihaela

Studenta grupei: SHTA2101
A controlat: Davîdov Cătălina
 CUPRINS
Capitolul I. Agricultura- principal ramură a economiei mondiale
1.1. Agricultura- generalizări……………………………………………………………….……3
1.2. Politica agricolă comună în UE………………………………………………………...……
4

Capitolul II. Caracteristica comparativă a agriculturii României și Poloniei

2.1. Agricultura României…………………………………………………………………….….5
2.2. Agricultura Poloniei………………………………………………………………….…...…7
2.3. Analiza SWOT a agriculturii României……………………………..................................…8
2.4. Analiza SWOT a agriculturii
Poloniei.....................................................................................9

Concluzii și recomandări……………………………………………….
……………………….10
Bibliografie……………………………………………………………………………………...1
1
1.1.Agricultura- generalizări
Agricultura este știința și arta cultivării plantelor și a
creșterii animalelor. Ea este una dintre cele mai vechi
ocupații ale omenirii, fiind strâns legată de viața
sedentară, de când oamenii, din nomazi (vânătoare,
pescuit și culegerea produselor vegetale), au devenit
cultivatori de plante și crescători de animale.

Terenurile agricole au un rol important în tiparele de exploatare

a terenurilor în UE. Împreună, pajiștile și terenurile cultivate
reprezintă 39 % din suprafața ocupată de terenuri a Europei.
Sectorul agricol este un utilizator major de resurse naturale și se
află într-o relație complexă cu mediul. Pământul este cel mai
important element al capitalului agricol.
 1.2. Politica agricolă comună în Uniunea Europeană
PAC este un parteneriat între societate
și agricultură, care asigură o
aprovizionare stabilă cu alimente,
protejează veniturile fermierilor și
mediul și menține vitalitatea zonelor
rurale. Politica Agricolă Comună
(PAC) se numără printre primele
politici comune adoptate de Uniunea
Europeană și este cea mai integrată
politică europeană la nivelul UE.
Politica agricolă a UE s-a schimbat
considerabil în ultimele decenii, pentru a-i
ajuta pe agricultori să facă față provocărilor.
Politica agricolă a UE acoperă numeroase
domenii, printre care se numără calitatea
alimentelor, trasabilitatea, comerțul și
promovarea produselor agricole din UE. UE
îi sprijină financiar pe agricultori și
încurajează practicile durabile și ecologice,
investind totodată în dezvoltarea zonelor
rurale.
 2.1. Agricultura României

Agricultura a fost în mod tradițional coloana vertebrală a economiei românești; mai mult de o treime din teren este dedicată
cultivării (inclusiv vii, livezi și grădini de legume). Clima și relieful câmpiilor întinse românești sunt cele mai favorabile
dezvoltării culturilor de cereale, deși acestea se găsesc și în Subcarpați și în Bazinul Transilvaniei, unde ocupă o mare parte din
suprafața totală arabilă. Grâul și porumbul sunt cele mai importante, urmate de orz, secară și ovăz. Orzul cu două rânduri este
cultivat în zonele Brașov, Cluj și Mureș, unde este folosit pentru fabricarea berii. Agricultura reprezintă pentru România o parte
semnificativă a acesteia economiei, deoarece aceasta constituie 4,1% din PIB 2019 în țară. România se află în 2018 pe locul 3 al
celui mai mare producător de cereale din Uniunea Europeană și pe primul loc pe producția de porumb. Au fost produse 30 de
milioane de tone de cereale într-un an.
Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții majore în agricultură (nu atât din cauza
lipsei fondurilor de finanțare, ci mai degrabă din dificultatea accesării acestora), fărâmițarea pământurilor, litigiile
legate de proprietate și tehnologia precară. Produsele românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale
UE, ceea ce și explică lipsa prezenței pe piețele externe, în timp ce mărfurile din import au invadat rafturile
magazinelor autohtone.
 2.2. Agricultura Poloniei

Polonia este un important producător european și mondial al unui număr de produse agricole și horticole, precum și al produselor
de origine animală. Suprafața terenului agricol din Polonia este de 15,4 milioane ha, ceea ce constituie aproape 50% din suprafața
totală a țării. Zona rurală este locuită de peste 9 milioane de oameni. Condițiile de producție agricolă diferă în Polonia, mai ales în
comparație cu agricultura UE. Numărul fermelor private depășește 2 milioane. Creșterea animalelor se desfășoară de obicei cu
intensitate mică, ceea ce contribuie la protecția mediului natural. Populația de ovine este foarte mică și situată doar în regiunile
muntoase. Producția de lapte este unul dintre cele mai importante sectoare ale producției agricole. Polonia este un important
producător de carne în Uniunea Europeană.
 2.3.Analiza SWOT a agriculturii României
Puncte Forte Puncte Slabe
• Soluri fertile și productive; • Dezvoltarea slabă a pieței interne și a produselor
• Suprafața ecologică și numărul de ferme ecologice cresc de la an la an; ecologice;
• Crearea unui mediu juridic și instituțional adecvat; • Promovarea scăzută a produselor ecologice;
• Acțiuni de informare și conștientizare; • Lipsa sistemelor de cercetare și extindere pentru
agricultura ecologică;
• Unii fermieri renunță la aceste activități.
• Prețul de recuperare al produselor agricole
ecologice este mai mare decât al produselor
convenționale;

Oportunități
• Sprijin financiar pentru agricultura ecologică;
• Cererea internă și internațională pentru produse ecologice este în creștere;
• Este posibil să se definească zone ecologice, curate, unde să se aplice practicile de
agricultură ecologică;
• Agricultura ecologică poate deveni o sursă de angajare profitabilă a populaţiei
rurale;
• Contribuția la dezvoltarea durabilă a agriculturii: biodiversitate, protecția mediului,
îmbunătățirea fertilizării solului;
• Exportul de produse agricole certificate organic;
• Comisia Europeană oferă suport pentru până la 50% din programele de informare și
promovare oferite de organizațiile profesionale și ramura industriei;
• România are şansa de renegociere a măsurii de agromediu, sub măsura agriculturii
ecologice din Planul naţional de dezvoltare rurală.
Amenințări
• Prezența produselor ecologice false pe piață;
• Terenuri convenționale (agricultura intensivă) în
imediata vecinătate a celor verzi;
• Produsele ecologice sunt suspectate că ar fi
conținut substanțe nocive pentru organismul uman;
• Îmbătrânirea populației în zonele rurale;
• Sectoarele de prelucrare și comercializare a
produselor ecologice sunt limitate;
 2.4.Analiza SWOT a agriculturii Poloniei
Puncte Forte
• structura de vârstă relativ favorabilă a populației rurale - un procent ridicat de
tineri, concentrații mari de oameni în zonele rurale;
• flexibilitate ridicată în schimbarea direcției de producție;
• starea relativ bună a solului în Polonia;
• modernizarea progresivă a sectorului de prelucrare și o bază mare de materii
prime de prelucrare;
• piața unică europeană, precum și experiența acumulată în obținerea de
fonduri;
Oportunități
• extinderea agriculturii poloneze la politica agricolă comună (PAC) și la
fondurile structurale;
• dezvoltarea activităților neagricole în mediul rural, sprijin din fonduri
structurale pentru acest tip de activități, diversificarea activităților agricole, o
piață internă mare;
• zonele rurale asociate cu potențiala creștere a puterii de cumpărare;
• o mare piață unică a UE;
• schimbarea așteptărilor consumatorilor cu privire la metodele de producție în
favoarea extensiei,ecologie, sănătatea și bunăstarea animalelor;
• preferințele consumatorilor polonezi față de mâncarea poloneză;
• adaptarea treptată a tehnologiilor și metodelor de management ale UE;
• transferul activității economice în zonele rurale;
Puncte Slabe
• Calitatea scăzută a sistemului de învățământ nu este favorabilă
implementării practicii;
• În prezent, când concurența pe piață se intensifică, procesele de generare a
inovației se dovedesc a fi o strategie mai eficientă;
Amenințări
• Concurența deschisă pe piața mondială, care este o manifestare a
globalizării;
• Mobilitate profesională scăzută a locuitorilor din mediul rural;
• Conștientizarea insuficientă a producătorilor agricoli cu privire la
schimbările climatice;
• Încălzirea globală, care provoacă instabilitate în condițiile meteorologice;
• Dezvoltarea rapidă a producției agricole în țările cu costuri de producție
scăzute, este necesar să suporte cheltuieli mari într-un timp scurt pentru a
se adapta la standardele UE;
În concluzie, pot menționa că sectorul agricol este unul dintre principalii utilizatori de terenuri din Europa și, prin
urmare, contribuie la modelarea peisajelor în zonele rurale. Acesta are diverse efecte directe și indirecte asupra
mediului și depinde, la rândul său, de resursele naturale. Chiar dacă în ultimii ani, sectorul agricol a fost tot mai
afectat de evenimente meteorologice extreme (grindină, ploile torențiale, inundațiile și secetele cauzate de
schimbările climatice), care au condus la scăderea producției, oricum de agricultură depinde viitorul întregii lumi,
de aceea trebuie să facem accent pe protejarea și dezvoltarea ei.
 Bibliografie:

• Cartea „Agricultura României în procesul de integrare europeană – evaluări şi prognoze” (Volumul II)
• www.management.ase.ro
• www.european-union.europa.eu
• www.conspecte.com
• www.ec.europa.eu
• https://ro.frwiki.wiki/wiki/Agriculture_en_Pologne
• https://www.zf.ro/analiza
• www.ier.gov.ro
• https://www.britannica.com/place/Romania/Agriculture-forestry-and-fishing
• https://d-nb.info/1144666988/34