Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR
CU CIROZĂ HEPATICĂ
.
PREZENTAREA LUCRĂRII
ARGUMENT
CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI DIGESTIV
Fiziologia aparatului digestiv
Anatomia şi fiziologia ficatului
CAPITOLUL II. PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
Definiţie. Generalităţi
Clasificare
Simptomatologie
Diagnostic clinic şi paraclinic
Evoluţie
Complicaţiile cirozei
Tratament
CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU CIROZĂ
HEPATICĂ
CAPITOLUL IV. PARTICIPAREA SISTENTEI MEDICALE LA INTERVENŢIILE A UTONOME ŞI
DELEGATE
CAPITOLUL V. PLANUL DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVILOR CU CIROZĂ HEPATICĂ
Caz 1
Caz 2
Caz 3
CAPITOLUL VI. EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
MOTTO:
”Dă bolnavilor știința și talentul tău, dar nu uita dragostea și
compasiunea!”
ARGUMENT
Alegerea acestei teme nu a fost
întâmplătoare, ci s-a datorat cazuisticii
variate de ciroze hepatice întâlnite în
spitale şi chiar în familie, surprinzându-
mă frecvenţa din ce în ce mai mare a
uneia dintre afecţiunile grave, cronice ale
ficatului. Acest lucru se întâmplă datorită
neglijării stării de sănătate de către multe
persoane, prin alimentaţie greşita,
administrarea intempensivă a medicaţiei
cu agresivitate hepatică,a netratării sau
tratării incorecte a bolilor infecţioase.
Bineînţeles că nu îi putem învinui pe cei
cu ciroze genetice, biliare sau
congestive.
NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
A APARATULUI DIGESTIV
Anatomia şi fiziologia ficatului
Ficatul este cel mai mare organ din corp. Reprezintă o masă compactă
de țesut epitelial și mezenchimatos, cu formă prismatică, cu baza
orientată spre dreapta.
Este situat în loja subdiafragmatică și partea internă a hipocondrului
drept.
Ficatul are o mare capacitate de regenerare.
PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
Definiţie
Conceptul de ciroză hepatică nu
defineşte o singură boală, ci stadiul
avansat, în general ireversibil, a
numeroase afecţiuni hepatice cronice,
în evoluţia cărora intervine o
inflamaţie activă a ficatului.
Clasificarea cirozelor
Diagnostic pozitiv:
Diagnosticul pozitiv se bazează pe anamneză, tablou clinic şi pe investigaţiile
paraclinice. Acesta trebuie să precizeze atât forma clinică a bolii, cât şi stadiul
ei evolutiv, de acestea depinzând în mare măsură atitudinea terapeutică.
Diagnosticul diferențial:
Va fi deosebit de la caz la caz, după stadiul evolutiv al cirozelor, și după
simptomul dominant. Cel mai frecvent ciroza hepatică necesită diferențiere cu
următoarele patologii: hepatitele cronice, steatoza hepatică, fibroza hepatică,
cancerul hepatic, afectarea parazitară a ficatului.
În cazurile de ascită, diagnosticul diferențial se face cu
neoplasmul hepatic, peritonită tuberculoasă cu sifilisul hepatic.
Tratament