Republica moldova

Cum a apărut Moldova?

Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se numeşte
Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter vânător. Îi plăcea tare mult să
vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi.
Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii
Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din pricină ca-i jefuiau şi-i ucideau
tătarii. Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea
ce luau de la alţii. Se ştia că nu-i întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu.
Loveau cu nişte săbii curbate numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca
gândul şi nimereau drept în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat
se apărau cu scuturi rotunde din fier. Conducătorul tătarilor se numea han sau han-tătar.
Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să-i ajute în lupta cu tătarii.
Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour sau zimbru, mai mare ca un
taur, cu coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi,
fioroşi, cu nări largi.
Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş, numită Molda. Şi, simţindu-l, a alergat după el, lătrând
ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l-a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu
suliţă. Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi.
Ba, a trecut şi un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă.
Dar râul fiind adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat.
Călări, Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit, l-au
doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut rău de
pierderea căţelandrei. În amintirea ei a numit acel râu Moldova.
Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe şi a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i
alunge pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au ales voievod
şi l-au poftit să conducă această parte din ţară, pe care au numit-o tot Moldova, de la numele
râului.
 Simbolurile de stat ale Republicii Moldova
Stema de Stat a Republicii Moldova

Stema de Stat a Republicii Moldova este un simbol

oficial major al suveranităţii şi independenţei, al
unităţii şi indivizibilităţii Republicii Moldova. Stema
de Stat reprezintă un scut tăiat pe orizontală
având în partea superioară cromatică roşie, în cea
inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour
având între coarne o stea cu opt raze. Capul de
bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci
petale, iar în stânga de o semilună conturnată.
Toate elementele reprezentate în scut sunt de aur
(galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile
naturale purtând în cioc o cruce de aur (acvila
cruciată) şi ţinând în gheara dreaptă o ramură
verde de măslin, iar în cea stângă un sceptru de
aur.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova

Drapelul de Stat al Republicii Moldova este un

simbol oficial major al suveranităţii şi
independenţei Republicii Moldova. Drapelul de
Stat reprezintă o pânză dreptunghiulară,
începând de la lance în culorile albastru, galben şi
roşu, şi având în mijlocul câmpului galben
imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova.
Cetăţenii Republicii Moldova şi străinii aflaţi în
Republica Moldova sunt datori să manifeste
respect faţă de Drapelul de Stat şi să nu comită
acte prin care s-ar aduce ofensă acestuia.
La ceremoniile de arborare a Drapelului de Stat
cu prilejul solemnităţilor, asistenţa va sta în
picioare, bărbaţii îl vor onora cu capul
descoperit, iar militarii de toate gradele vor da
onorul conform regulamentelor militare.
Ziua Drapelului de Stat este 27 aprilie.
 Limba noastră
Imnul de Stat al Republicii Moldova
Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată,
Imnul de Stat al Republicii Moldova este Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
cântecul "Limba noastră". Autorul versurilor
este poetul Alexei Mateevici, muzica a fost scrisă Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
de compozitorul Alexandru Cristea, iar S-a trezit din somn de moarte,
aranjamentul este semnat de Valentin Dânga. Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfîntă,

Limba vechilor cazanii,
Care-o plîng şi care-o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
 Capitala Republicii Moldova
Capitala țării noastre, orașul Chișinău, este
centrul principal administrativ, economic,
științific și cultural al Republicii Moldova.
Așezat pe un loc pitoresc, pe cele șapte coline,
Chișinăul produce o impresie plăcuta asupra
oaspeților și locuitorilor Republicii. Din punct
de vedere administrativ Chisinaul este
impartit in cinci sectoare: Botanica, Buiucani,
Centru, Ciocana si Riscani. Orasul isi are
simbolistica proprie: stema si drapel.Una din
cele mai indragite sarbatori ale chisinauienilor
este Ziua orasului, organizata in luna
octombrie.
Imnul municipiului Chișinău este o operă
muzical-poetică, alcătuită în baza cântecului
„Orașul meu” (versuri de Gheorghe Vodă,
muzica – Eugen Doga). Imnul este interpretat
la ședința oficială, după validarea
împuternicirilor primarului municipiului
Chișinău, la deschiderea și închiderea ședințelor
Consiliului municipal, la arborarea oficială a
Drapelului mun. Chișinău, la sosirea și plecare
unor delegații oficiale invitate de autoritățile
locale. Imnul mai poate fi interpretat la
deschiderea și închiderea sărbătorilor
importante ale orașului, la dezvelirea
monumentelor și plăcilor memoriale, în timpul
înmânării unor distincții, la desfășurarea
competițiilor sportive orășenești, precum și la
celebrarea căsătoriilor în cadrul oficiilor de
stare civilă. În timpul interpretării imului, în
semn de onor, ascultătorii vor sta în picioare.
Orașul meu...
Orașul meu din albe flori de piatră
În ploi de soare zi de zi scăldat
Mereu întinerind în vechea vatră,
Din cântec și iubire înălțat.
Orașul meu frumos ca niciodată,
Grădina mea cu cerul tău de dor,
În inimă te am pe viața toată
Și-n graiul cel mai dulce te ador.
Îmi place să mă plimb prin el agale
Pe străzi de tei, castani și
trandafiri,
Să întâlnesc prietenii de școală
Cu zâmbet și lumină în priviri.
Orașul meu etern ca o poveste,
Mereu îți simt în piept suflarea ta,
Destinul meu, destinul tău ne este
Cu tine toată lumea e a mea.
Visul alb al meu!