CHIRURGIE CURS 2

HERNII
EVENTRATII

EVISCERATII
 HERNIA - reprezinta iesirea totala sau partiala a unui
organ din cavitatea abdominala printr-un traiect
preformat sau dobandit situat intr-o zona herniara fara
ca integritatea structurii peretelui abdominal sa fie
distrusa.

 EVENTRATIA –Reprezinta o iesirea totala sau partiala

sub tegument sau intratoracic a unor organe din
cavitatea abdominala de obicei printr-o bresa in peretele
abdominal situata in orice regiune, de cele mai multe
ori ca urmare a distrugerii integritatii peretelui
abdominal.

 EVISCERATIA –Reprezinta iesirea unor organe din

cavitatea peritoneala in contact direct cu aerul
atmosferic ca urmare a unei solutii de continuitate la
nivelul peretelui abdominal.
Anatomia peretelui abdominal
 Rolul peretelui abdominal
1. Contentie – mentine viscerele intr-o cavitate inchisa
2. Protejare – asigura protectia impotriva factorilor agresivi
mentinand conditii locale constante
3. Participarea in procese fiziologice – prin cresterea presiuni
intraabdominale (tuse, fonatie, defecatie, urinare,
etc) precum si la chinetica trunchiului si a organismului in
general.
 Forma cavitatii abdominale este ovoidala dar pentru
descrierea elementelor anatomice este comparata cu
un paralelipiped caruia i se descriu 6 pereti:
1. Anterior sau ventral
2. Posterior
3. 2 pereti laterali
4. Unul superior reprezentat de diafragm
5. Unul inferior reprezentat de planseul pelvin
 Perete ventral – hernii ventrale

Perete Perete
Postero-lateral Postero-lateral
Exercitarea presiunii intraabdominale asupra peretelui
abdominal – In pozitie ortostatica presiunea cea mai mare
este exercitata asupra regiunii antero-inferioare a peretelui
abdominal (de aici si frecventa mare a herniilor inghinale si
femurale).
 Caracteristicile structurii peretelui abdominal
1. Structura activa, mobila (nu este ca un tub rigid) capabila sa-
si modifice forma si dimensiunea modificand astfel presiunea
intraabdominala
2. Structura musculo-fibroasa (muschi, aponevroze, fascii,
ligamente) si osoasa pe care se inseara partile moi (coloana,
rebord costal, pelvis)
3. Structura este variata fiind diferita de la o regiune la alta in
functie de scopul si rolul pe care il joaca regiunea respectiva
4. Structura peretelui abdominal normal este simetrica
 Straturile peretelui abdominal
1. Tegument (epiderm, derm)
2. Tesut celular grasos cu condensari fibroase (fascia Scarpa,
Fascia Camper, fascia cribriforma, etc)
3. Muschi si aponevroze musculare
4. Fascia transversalis
5. Spatiu prEperitoneal Bogros, grasimea properitoneala
6. Peritoneu
Regiuni ale abdomenului
Zone de slaba rezistenta ale peretelui abdominal:

1. Regiunea inghinala
2. Regiunea femurala
3. Regiunea ombilicala
4. Linia alba
5. Linia semilunară Spieghel
6. Hiatul esofagian – diafragm
7. La planseul pelvin – orificiile obturatorii, si ischiadice
 hernii epigastrice hernii ale liniei
semilunare
– hernii
hernii ombilicale spiegeliene -

hernii subombilicale
hernii inghinale

hernii femurale
 HERNIA – GENERALITATI

 Exceptie de la definitie : HERNIILE INTERNE.

Apar prin angajarea unor anse intestinale in orificii
sau cavitati preformate sau dobandite din
interiorul cavitatii peritoneale.
 ETIOPATOGENIE

 Dualism
Forta ce
Structura si
actioneaza asupra rezistenta
peretelui peretelui
abdominal abdominal
(presiune) care se
opune fortei
» efortul fizic !!!
» tusea cronică
» constipaţia cronică
» micţiuni dificile
» tumori, ascită

Scăderea rezistenţei
peretelui
abdominal

Creşterea presiunii
intraabdominale » deficienţe
congenitale
» denutriţia
» boli
 Rezistenta si integritatea structurii peretelui
abdominal depinde de factori
– Constitutionali (Genetici) – hernii congenitale
– Nutritionali – obezitate, carente vitaminice, etc
– Educationali - sport
– Patologici – traumatisme, casecsii, paralizii, etc

 Forta care se opune peretelui abdominal

depinde de factori
– Factori voluntari – efortul fizic
– Factori involuntari
 Fiziologici - sarcina
 Patologici
– Intraabdominali – ascita, tumori, etc
– Extraabdominali - traumatismele
 Clasificari
1. Dupa modul de dezvoltare si
structura peretului abdominal
– Congenitala
 Embrionara – defect aparut inante de 4 luni i.u
 Fetala - defect aparut dupa 4 luni i.u
 A copilului mic
 A adultului
– Dobandita
 De slabiciune (de obicei inghinale
directe bilaterale)
 De forta
2. Dupa regiunea anatomica in care se afla
– Hernii ale fetei ventrale
 Inghinale
În ordinea frecvenţei:
 Femurale
- hernii inghinale → 75%,
 Ombilicale
- hernii femurale → 5 %;
 Periombilicale
- hernii ombilicale → 5 %;
 Epigstrice
- hernie epigastrică → 5 %;
– Hernii posterioare
 Lombare

– Ale peretelui superior (diafragmatice)

Herniile ventrale
diafragma pelvină bărbat
- aspect superior -

hiatus anorectal
 Hernii diafragmatice

Zone slabe ale diafragmului:

în afara orificiilor diafragmatice prin care se realizează
pasajul formaţiunilor anatomice între cavitatea
abdominală şi cea toracică (hiatus aortic, hiatus
esofagian, deschidere pentru VCI, orificii prin care
trec canalul toracic, Nn. splanhnici, vv. azygos,
etc.), există puncte slabe diafragmatice ce pot
justifica apariţia următoarelor hernii diafragmatice:
– hernie anterioară (prin orificiul costosternal Larrey),
– hernie posterioară (prin orificiul
costovertebral Bochdalek).
 Anatomie patologica
hernie simpla sau reductibila
TRAIECT + SAC HERNIAR + CONTINUT

1. Traiect
– Orificiu
herniar
Dupa direct–ia caCnaanlaulluhiernair
deosebim
•Hernii
directe in
Dupa progresia continutului
•Hernii
canalul herniar deosebim:
•Punct herniar oblice
•Hernie intesrstitiala
•Hernie completa
 perete
abdominal

anse
piele peritoneu intestinale
2. Sacul herniar (colet – corp – fund)
1. Dupa forma poiate fi - globulos, oiriform, conic,
cilindric, sferic
2. Poate fi Liber sau aderent la tesuturile
inconjuratoare
3. Sacul poate lipsi partial sau total
 Herni cu sac complet
 Herni cu sac incomplet (prin alunecare)
4. Herni cu sac unic sau cu saci multiplii

Colet
Corp

Fundus
3. Continutul sacului
– Poate fi orice organ cu exceptia
pancreasului
– Dupa continut sunt
 Enterocele

 Epiplocele
Herniile pot fi clasificate dupa evolutie
in:
1. Hernii simple sau reductibile =
necomplicate
2. Hernii complicate (ireductibile,
incarcerate, strangulate, etc)
 Simptomatologia herniei necomplicate
(simple, reductibile)

 Simptome

Sim pSStoemmen:e fizice - domina

•Senzatie de durere intr-o regiune herniara cu ocazia unui

effort , durere care dispoare treptata (debutul herniei)
•Constata aparitia unei formatiuni tumorale care creste
trepatat in volum mai ales in ortostatism si la efort fizic, fiind
reductibila in ortostatism sau la amenvrele manuale de
reducere
• Alte simptome legate de organul herniat
Examen clinic
 Inspectie
– In ortostatism se constata prezenta unei formatiuni
tumorale intr-o regiune herniara care bombeaza sub
tegumentul indemn deformand regiunea respectiva
– La efortul de tuse formatiunea creste in volum
– In clinostatism formatiunea se reduce sau dispare
 La palpare
– Se constata o formatiune de consistenta moale sau renitent
elastica, nedureroasa, ce poate fi redusa in cavitatea abdominala
pe un traiect printr-o bresa sau orificiu
– La efortul de tuse se constata semnul impulsiunii la tuse cand
suntem inca cu mana pe orificul herniar si semnul expansiunii la
tuse dupa ]ndepartarea mainii
 La auscultatie se poat auzi zgomote hidroaerice
 Ce sunt herniile simptomatice ?

Ascita
Ascita
Ascita reprezintă acumularea de lichid în cavitatea
peritoneală şi are la bază o serie de mecanisme
fiziopatologice întâlnite în diverse afecţiuni
 Hernie coercibila = acea hernie care
se mentine redusa in abdomen dupa
manevra de taxis
 Hernie incoercibila = acea hernie care
se reface imediat ( de obicei sunt
herniile cu orificiul larg)
 Diagnosticul – usor, pe baza datelor
anamnestice si a examenului clinic obiectiv
(formatiune tumorala aparuta de mai multa vreme, de obicei dupa
un effort, formatiune ce creste treptat in volum si mai ales la effort,
dar care se reduce sau dispare in clinostatism si print tact,
formatiune care se situeaza intr-o regiune de slaba rezistenta a
peretelui abdoinal, care poate fi redusa prin tact digital prezentand
semnul impulsiuni si expansiunii la tuse)

 Diagnosticul diferential – uneori dificil, mai

ales in herniile femurale, obturatorii, perineale,
posterioare. Trebuie facut cu alte formatiuni tumorale ale zonei
anatomice respective. Uneori sunt necesare examinari
complementare (ecografie, tomografie, bariu pasaj, irigografie,
cistocopie, flebografie, etc)
Tratament
 este numai chirurgical. Patel afirma “tratamentul chirurgical este regula
in hernii iar contraindicatia o
exceptie”.
 Contraindicatiile sunt legate
– starea generala alterata de care nu suporta fie anestezia fie operatia
a bolnavului
in sine. (bolnavi cardiaci, neoplazici anrtefinem) In aceste cazuri pot fi indicate
metode ortopedice cu aparate de contentie (hamuri)
 Contraindicatii relative
– supuratiile de vecinatate care trebuie rezolvate inaintea interventiei
chirurgicale.
– Herniile simptomatice situatie in care se impone initial rezolvarea afectiunii
principale
 Scopul tratamentului este suprimarea sacului si
refacerea cat mai solida a peretelui abdominal
 Trei timpi operatori
1. Descoperiera si disectia sacului
2. Tratarea continutului urmata de rezectia sacului
3. Refacerea intarita a peretelui abdominal

Este o operatie aseptica supuratia fiind un indicator al respectarii

normelor de asepsie intra si postoperator.

Prognosticul este favorabil, hernia fiind compatibila cu viata atata

timp cat cu apare incarcerarea sau strangularea
Prognosrticul postoperator este de asemenea bun, rata
recidivelor fiind foarte mica in functie de respectarea normelor
de evitare a eforturilor fizice postoperatorii, de starea peretelui
abdominal si de tehnica operatorie utilizata
HERNIILE COMPLICATE
Cea mai frecventa complicatie o reprezinta INCARCERAREA si STRANGULAREA
herniei.
Incarcerarea = imoposibilitatea anselor intestinale de a mai reveni in cavitatea
abdominala producandu-se o compresie a lor la nivelul orificiului herniar intern
sau extern, insa fara a fi afectata in mod deosebit circulatia sanguina. Oricum se
produce o ocluzie intestinala care pana la urma prin fenomenele de distensie va
determina suferinta ischemica a peretelui intestinal ( asemanarea cu un
condamnat la carcera)
Strangularea = pe langa faptul ca ansa intestinala nu mai poate reveni in cavitatea
abdominala compresia la nivelul inelului de strangulare este ata de mare incat
afecteaza vascularizatia ansei si aceasta “moare” (asemanarea cu condamnatul la
morate prin strangulare – spanzurare)

 Frecevnta 3-15%
 De obicei dupa un effort fizic intens sau o masa mai bogata
 Herniile cu orificii mici se incarceraza cel mai frecvent
 Herniile femurale se incarecereaza cel mai frecvbent datorita
orificiului herniar inextensibil
 Herniile inghinale si femurale de pe partea dreapta se
incarcereaza mai frecvent datorita mezenterului mai lung la
acest nivel
Modificari morfopatologice - 3 stadii
1. Stadiul de staza venoasa – ansa destinsa, turgescenta, cu
pereti
ingrosatoi edematiati – staza limfatica- de culoare violacee – staza
venoasa- dar cu miscari peristaltice prezente. Pe seroasa peritoneala
apara petesii hemoragice si exista un exudat in sac initial serocitrin
ulterior sanguinolent. Mezenterul ansei este edematiat cu sufuziuni
hemoragice. Stadiul este reversibil.
2. Stadiul de ischemie arteriala si tromboza– ansa instestinala devine mai
inchisa la culoare, fara miscari peristaltice, lichidul din sac
este
sanguinolent, mezenterul edematiat cu sufuziuni hemoragice,
continutul ansei este hemoragic prin leziunile ischemice ale mucoasei.
In marea majoritate a cazurilor stadiul este ireversibil necesitand
rezectia ansei intestinale afectate.
3. Stadiul de necroza (gangrena si perforatie) – ansa este flasca, cu
pete necrotice negre-verzui, mergand spre
perforatii iar lichidul din sac
devine fecaliod. Stadiu ireversdibil.
Leziunile cele mai grave sunt la nivelul inelului de strangulare !
FLEGMONUL PIOSTERCORAL - semnele unei inflamati acute
 Lungimea ansei strangulate poate fi variabila (10-20
cm ajungand chiar si la 1 m in herniile onbilicale
voluminoase)
 Forme particulare de hernii incarcerate
– Herniile prin ciupire laterala Richter
– Strangularea retrograda in “W” Maydl
 Simptomatologia herniei incarcerate
Simptome
 Debut brusc de obicei dupa un effort fizic intesn sau o masa copioasa
 Durere instensa in regiunea herniara
 Formatiunea tumorala creste in volum, devine din ce in ce mai
dureroasa, si nu mai este reductibila
 Apar fenomenele ocluziei intestinale cand in sac se gasesc anse
intestinale (oprirea tranzitului pentru gaze si materii, vasrsaturi,
balonare) Cand in sac este epiplon incarcerat simptomatologia ocluziei
lipseste de obiecei.
Semne obiective
 Formatiune tumorala intr-o regiune herniara care nu se reduce in
clinostatism si nici nu creste in volul la efortul de tuse
 La palpare este foarte dureroasa si are consistenta dura-renitenta, in
tensiune si nu se reduce, fara impulsiune la tuse
 La parcutie – matitate dureroasa
 Ulterior apar semnele ocluziei intestinale cu abdomenul destins,
meteoristic
 In stadii avansate se constata semnele flegmonuluoi
piostrercoral
 Evolutie – spre deces daca bolnavul nu se
opereaza
 Diagnosticul – de obicie usor de pus in prezenta
unei hernii vechi cunoscute. Uneori foarte dificil
de pus (hernii femurale incarcerate ce pot fi
usor confundate cu un adenoflegmon inghinal
sau o tromboza de croza safena, hernii
obturatorii cand simptomul principal este ocluzia
intestinala – in aceste cazuri adesea hernia
este o surpriza intraoperatorie)
 Diagnosticul diferential – cu alte formatiuni
tumorale dureroase din zona reespectiva
 Tratament - indicatia categorica este cel
chirurgical
Taxisul = reducerea manuala a herniei incarcerate este in general
proscris si nu se aplica decat la debutul incarcerarii la sugari sau la
bolnavi varstnici taraticare nu suporta operatia. Manevra poate fi
insotita de complicatii grave care pun in pericol viata bolnavului.
– 1. Falsa reducere a continutului 2. Reducerea unei anse
neviabile cu
consecinta peritonitei

3. Perforarea ansei
ntestinale
Imersia in baie calda si
administarea de sedative si
decontracturante
 Tratamentul chirurgical 4 timpi
1. Descoperirea sacului si a sediului strangularii
2. Sectionarea inelului de strangulare (Kelotomie) –
Ambroise Pare
3. Tratamentul leziunilor viscerale
4. Refacerea intarita a peretelui abdominal

Tratarea leziunilor
• Infiltarea cu xilina a mezenterului la ansele la limita viabilitatii
• Infundarea inelului de strangulare
• Rezectia ansei intestinale cu anastomoza TT sau LL
• Rezectia epiplonului
Alte complicatii
1. Herniile
aderente
2. Herniile cu
pierdera
dreptului la
domiciliu
3. Tumorile
herniare
4. Peritonita
herniara
 pierdere a dreptului de domiciliu de
către conţinutul sacular (introducerea
forţată intraoperatorie a acestuia va produce
tulburări cardiorespiratorii grave cu
posibil exitus, datorită ridicării
diafragmului →
se impune pregătire preoperatorie =
realizare de pneumoperitoneu progresiv
prin introducere intraperitoneală de aer
[200, 300,500, 600 ml]care să
obişnuiască dinamica cardiorespiratorie
cu situaţia postoperatorie → metoda
Goni- Moreno).
HERN IA
IN G HIN AL A
Hammurabi of Babylon (1700 Described hernia reduction and application of bandages to
BC) prevent protrusion

Hippocrates (400 BC) Described hernia as "a tear in the abdomen."

Galen (200 BC) Described the anatomy of the abdominal wall
Heliodorus (200 BC) Described his original method for hernia repair.
Celsus (100 AD) Introduced translumination; described clinical signs that
differentiate a hernia from a hydrocele

Paulus Aegina Divided hernia into enterocele (abdominal viscera descend into
scrotum), and bubonocele (swelling remains in the groin and
does not descend into the scrotum)

Maupassius (1559) First operation to relieve a strangulated hernia

Caspar Stromayr (16th Wrote Practaica Coposa; defined direct and indirect hernias;
century) stressed importance of high dissection of the indirect sac;
sanctioned removal of testicle and spermatic cord for indirect
hernia
Littre Reported a Meckel's diverticulum in a hernia sac
DeGarengeot Described the appendix in a hernia sac
Vesalius (Flemish) and allopius
Described the inguinal ligament.
(Italy) Poupart (France)
Heister First to describe direct hernias. (1724)
Pott (England) Anatomy of congenital hernias; methods of incarceration
Camper (Holland) Described the superficial subcutaneous fascia
Scarpa (Italy) Described deep subcutaneous fascia; anatomic and surgical
importance of sliding hernias (en glissade) (1814)
Sir Ashley Cooper (England) Described anatomy and surgical treatment of crural and umbilical
hernias; anatomy of the groin including the superior pubic
(Cooper) ligament; cremasteric fascia and the transversalis fascia

Hunter Emphasized the role of the processus vaginalis

Morton Described the conjoined tendon.
Cloquet Noted postnatal closure of the processus vaginalis; made
observations of the iliopubic tract
Hesselbach (Germany) Defined iliopubic tract; described importance of the medial triangle
of the groin (included the femoral canal). ; described the "corona mortis"
[1]

(arterial circle formed by the deep epigastric and obturator arteries).

De Gimbernat Described medial ligament of the femoral canal (lacunar ligament),

and division of that ligament in the treatment of strangulated
femoral hernias.
Richter (Germany) Described partial obstruction and incarceration of a wall of the
bowel in a hernia defect. [2,3]
Regiunea inghinala
 Clasificare hernii inghinale
1. Punct herniar
2. H. inghinala interstitiala
3. H. inghino-pubiana
4. H. inghino-funiculara
5. H. inghino-scrotala (labiala)
Punct herniar
h. Interstitiala
H. Inghinopubiana = pubonocel
H inghino-funiculara
H. inghino-scrotala
H inghino-pubiana
H inghino-pubiana
H inghino-scrotala
 Hernie inghinala
1. Oblica-externa
2. Directa
3. Oblica interna
1. Hernie inghinala Oblica-Externa
dobandita
2. Hernie inghinala Oblica-Externa congenitala

Hernia congenitala
 Persistenta canalului peritoneovaginal la barbati iar
la femei a canalului Nuck
 Sacul herniar se afla in interiorul funiculului
spermatic
Hernie inghinala
congenitala
1. ING HINO-
TESTICUL AR
A
2. HERNIE
CONG ENITAL
A
FUNICUL ARA
Hernie inghinala
congenitala
3. FUNICUL ARA
CU CHIST DE
CORDON
SPERMATIC
4. HERNIE
ING HINAL A
CONG ENITAL
A ASOCIATA CU
HIDROCEL
ECTOPIA TESTICULARA
 HH EERRNN IIII CONG EENN IITTAALE
AASSOOCCIIAATTEE CU
1. Inghino-properitoneala
ECTOPIE TESTICULARA
2. Inghino-interstitiala
3. Inghino-superficiala
 Diagnostic diferential
 Hernia femurala
 Intre tipurile de hernii inghinale OE si
D

 Hidrocel
Chisturi de cordon
Diagnosticul definitiv
 Varicocel complet de hernie trebuie
 Lipoame să cuprindă următoarele:
 Tu testiculare tipul anatomo-clinic,
 Adenopatii varietatea (directă,
indirectă), eventualul stadiu
complicat.
 Tratament
 Regula este tratamentul chirurgical
 Tratamentul ortopedic este
exceptia
 Tratament chirurgical
1. Procedee anatomice
2. Procedee neanatomice
 Retrofuniculare
 Prefuniculare
3. Procedee cu transpozitia cordonului
spermatic
4. Procedee plastice
5. Procedee laparoscopice
 •Incizie LaRoque
•Manevra
Reymond de
depistare a
sacului
Rezectia sacului – SOCIN
Proc
Bassini
 retrofunoicular  prefunicular
Proc prefunicular
PROC. LICHTENSTEIN -
1984
 PROCEDEE
ENDOSCOPICE
PROPERITONEAL
E
- 1991 -
PROCEDEE LAPAROSPOPICE
TRANPERITONEALE
GILBERT - 1985
 COMPLICATII POSTOPERATORI
 Hematoame.
 Seroame
 Hemoragii din plaga
 Supuratii de plaga
 Edem scrotal
 Necroza testiculara
 Recidiva herniara
 Nevralgia inghinala
 reparare deschisă cu plasă

reductibilă
reparare laparoscopică
hernie palpabilă
unilaterală
reparare deschisă, po-sibil
încarcerată prin laparotomie

reparare deschisă cu plasă properitoneală

hernie recurentă reparare deschisă cu plasă

ISTORIC: reparare laparoscopică

deformare parietală
EXAMEN FIZIC
durere

tehnică alloplastică
deschisă bilaterală

hernie palpabilă tehnică alloplastică

bilaterală deschisă în etape

aplicare laparoscopică de plasă

blocadă a nervului
reexaminare la 1-3 luni

durere persistentă în
absenţa detectării iritaţie nervoasă injecţie de steroizi sau alcool
vreunei hernii

întindere musculară evitare a efortului fizic,

căldură locală, AINS
HERNIA
FEMURAL A
 Diagnostic diferential
Forma necomplicata Forma incarcerata
 abces rece osifluent  Limfadenita ganglionului

 Anevrism artera femurala Cloquet

 Actazie de crosa safena  Flebita crosei safene

magna magna
 Lipoame

 Adenopatii nghinale
 Tratament
Cai de abord
1. Femurala
2. Femurala largita
3. Inghinala
4. Transabdominala clasica Lawson Tait
5. Laparoscopica
HERNIA
OMBIL ICAL A
 Ombilicul (buricul): este o cicatrice care se formează
consecutiv secţionării la naştere a cordonului ombilical,
cu obliterare şi fibrozare consecutivă a vaselor ombilicale
(ombilicul poate fi imaginat ca un trident întors, unde
mânerul este format de v. ombilicală obliterată ce
formează lig. rotund al ficatului, iar braţele, cu
inferioară, sunt reprezentate de cele două
orientare
ombilicale,
artere parţial obliterate, şi uracă); majoritară la
animale, hernia ombilicală ocupă la om o poziţie
secundară ca frecvenţă (datorită trecerii la poziţia
bipedă); la nivelul ombilicului, peritoneul prezintă adesea
un pliu cunoscut sub denumirea de fascia ombilicală
Richet → se descriu hernii ombilicale directe (în caz de
absenţă a fasciei Richet) şi hernii ombilicale indirecte
(oblice inferioare sau superioare).
 DATE G ENERALE
 Pacientul tipic cu o hernie ombilicala este o femeie
supraponderala multipara cu vârsta cuprinsa între 35 şi 50.
Femeile sunt afectate de 3-5 ori mai frecvent decat
barbatii.
 Ascita poate fi un factor care contribuie şi face hernia mai
dificil de tratat.
 Etiologia este multifactoriala, dar creşterea cronica a
presiunii intra-abdominale şi ale scaderea rezistentei
ţesutului fascial sunt de cea mai mare importanţă.
 Herniile pot fi destul de mari, cu defecte parietale de 10-
15 cm, dar majoritatea sunt mai mici de 5 cm în diametru.
Epiploon, colon, şi intestinului subţire, toate pot fi
întâlnite în sac.
 CL ASIFICAR
 CongenitalaE
 Embrionara – membrana lui Ratke, gelatina lui Warton
 Fetala – sacul herniar este format

 Dobandita
 A copilului mic
 A adultului
 (+Simptomatica)

 Oblica
 Directa
Hernie ombilicala
simptomatica
 Apare la 20% din bolnavii cu aascita.
 In 10% din cazuri se produce exulcerarea
tegumentului cu deschiderea sacului si
fistula ombilicala.

Mortalitate 2% daca se repara hernia
fara a se controla ascita
 HERNIA
EPIG ASTRICA
Lipom preherniar
 Forma nedureroasa

 Forma dureroasa

Se asociaza cu alte afectiuni ale etajului

abdominal superior
 HERNII OBTURATORII
 canalul obturator (între membrana obturatorie şi
marginea inferioară a coxalului de la nivelul găurii
obturatorii, adăpostind mănunchiul vasculo-nervos
obturator = hernii obturatorii (este orificiu greu
distensibil → frecvent hernie strangulată; trebuie
diagnostic diferenţial cu herniile femurale): pentru a
se exterioriza la piele, trebuie să spargă fascia cribri-
formis (parte a fasciei lata) → dificil (diagnostic cel
mai adesea intraoperator). Semnul Romberg
 HERNII ISCHIADICE
 orficii ischiatice: orificiu suprapiriform
pentru mănunchiul vasculonervos
(pasaj superior) şi infrapiriform (pasaj
fesier N. ischiadic, N. femurocutanat
pentru
posterior, mănunchiul vasculonervos fesier
inferior şi ruşinos intern), determinate de
trecerea m. piriform prin marea incizură
ischiatică → apariţie de hernii fesiere;
(trebuie avute în vedere la diagnosticul
diferenţial al flegmoanelor fesiere, etc.);
muşchii fesieri acoperă multă vreme hernia;
sunt descrise şi hernii sciatice, produse prin
micul orificiu sciatic.
Hernie ischiadica Hernie perineala
HERNII DIAFRAGMATICE
Zone slabe ale diafragmului:
în afara orificiilor diafragmatice prin care se
realizează pasajul formaţiunilor anatomice între
cavitatea abdominală şi cea toracică (hiatus
aortic, hiatus esofagian, deschidere pentru VCI,
orificii prin care trec canalul toracic, Nn.
splanhnici, vv. azygos, etc.), există puncte slabe
diafragmatice ce pot justifica apariţia
următoarelor hernii diafragmatice:
 hernie anterioară (prin orificiul costosternal
Larrey),
 hernie posterioară (prin orificiul costovertebral
Bochdalek).