Protecția, administrarea și

gospodărirea apelor din

Romania
Proiect realizat de:
Bahrim Andrei-Thomas
Apostu Mihaela Paula
Grupa 3A5-Facultatea de Drept
Protecția apelor-generalizare
Apa este o resursă limitată ce trebuie protejată și folosită cu
grijă, altfel ne putem confrunta cu o criză în următorii ani.
Apa este folosită la nenumărate procedee alimentare,
chimice, mecanice, însă cea mai mare risipă de apă vine din
industrie și agricultură.
Ex: - o sticlă de suc- se consumă 35 l de apă
- o halbă de bere-74 l
- o cană de cafea-130 l
- un tricou-2500 l
- un hamburger de 110 grame-1600 l
Deșertul din Chile

Anual, în deșertul din Chile se

formează munți de haine care
sunt aruncate de marele lanțuri
de magazine deoarece răman
nevandute.
Protecția juridică în Romania
Legea 107/1996-Legea apelor
Art. 1. - (1) Apele reprezintă o resursă naturală
regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element
indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie
primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi
cale de transport, factor determinant în menţinerea
echilibrului ecologic.
Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a
resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.
Poluarea apei-cum se produce, care sunt
consecințele și cum prevenim
Poluarea apei a devenit o problemă reală în ultimii ani
pentru că aceasta afectează vegetația, viața acvatică,
animalele și organismul uman.
Poluarea fizică a apei-rezultă din majoritatea
deșeurilor toxice, radioactive, folosirea apei în uzine
atomice, la răcirea instalațiilor dar și din petrolul
extras de sub fundul oceanului care se infiltrează prin
mici fracturi.
Poluarea chimică-rezultă din apele uzate eliminate
necorespunzător din instalațiile industriale (plumb,
mercur, crom), din scurgerile și canalizările care conțin
pesticide utilizate în zonele agricole, din baterii pentru
dispozitive electronice, telefoane mobile, computere și
din deșeuri menajere.
Poluarea biologică- apare din cauza canalizării
orașului fiindcă este principala sursă de
microorganisme cauzatoare de boli și de substanțe
organice aflate în putrefacție.
Poluarea radioactivă- rezultă din deșeurile medicale
dar mai ales din deșeurile radioactive.
Consecințe
-apariția diferitelor boli ale sistemului digestiv sau boli
de piele
-degradarea vegetației
-afectarea vieții animalelor
-creșterea costurilor pentru diferite proceduri în care
este utilizată apa (ex: centrala nucleară de la
Cernavodă necesită tot mai multe costuri)
Cum prevenim ?
-reducerea consumului de apă în uzul casnic
-înlocuirea centralelor atomo-electrice cu energia
solară
-reducerea folosirii plasticului și implicit refolosirea
lui
-folosirea apei de ploaie în agricultură, la spălarea
mașinii, la toaletă, etc.
 Administrația Națională Apele Române

 ANAR este o este o instituție publică de interes național cu personalitate

juridică aflată în coordonarea autorității publice centrale din domeniul
apelor din România. Aceasta coordonează activități de hidrologie,
hidrogeologie și de gospodărire a apelor în scopul administrării, păstrării
integrității și al protecției patrimoniului public de interes național care
constituie infrastructura Sistemului național de gospodărire a apelor și
pentru gospodărirea durabilă a resurselor de apă, care reprezintă monopol
natural de interes strategic.
 Administrația Națională „Apele Române” este coordonată de Ministerul
Mediului, Apelor și Pădurilor.
Gospodărirea și implicit administrarea
apelor
Gospodărirea apelor se ocupă cu studiul ansamblului de
lucrări, măsuri și activități necesare pentru:
satisfacerea necesităților de apă ale activităților umane;
prevenirea, combaterea și eliminarea efectelor acțiunilor
dăunătoare ale apelor, inclusiv măsurile de alarmare, de
intervenție și de refacere după producerea acestor efecte;
conservarea resurselor de apă pentru generațiile viitoare;
eliminarea influențelor defavorabile ale activităților
umane asupra apelor;
menținerea funcțiunilor naturale ale apei.
Principalele ramuri din ciclul natural al apei, sunt ale
gospodăririi apelor, diferențiate după componentele:
gospodărirea apelor atmosferice,
gospodărirea apelor de suprafață,
gospodărirea apelor subterane,
gospodărirea apelor oceanice și maritime,
gospodărirea apelor ghețarilor și zăpezilor.
Gospodărirea apelor atmosferice
Gospodărirea apelor atmosferice are drept obiect apa din
atmosferă, începând din momentul evaporației până în
momentul revenirii lor pe sol, sub formă de precipitații.
În domeniul combaterii acțiunilor dăunătoare ale
precipitațiilor atmosferice, cele mai promițătoare acțiuni
au avut drept scop aplicarea unor măsuri anti-grindină.
În cadrul acestora se poate face distincția între:
măsuri pasive, care nu opresc formarea grindinii, dar
împiedică ajungerea ei pe culturile agricole (plase anti-
grindină);
măsuri active, care previn formarea grindinii (rachete
anti-grindină, zboruri anti-grindină, tunuri sonice).
Instalație cu tun sonic de combatere a grindinii
care emit unde de șoc spre norii care aduc grindina
Rachete antigrindină- Iași, 2017
Gospodărirea apelor de suprafață
Aceasta are drept obiect toate formele de apă de la
suprafața solului, împărțindu-se mai departe pe
ramuri secundare astfel:
Gospodărirea apelor pe versanți
Gospodărirea apelor curgătoare de suprafață
Gospodărirea apelor stătătoare de suprafață
Gospodărirea apelor pe versanți
 După cum sugerează și denumirea, această ramură se ocupă de scurgerea
apelor pe versanți, înainte de a ajunge în cursurile de apă.
 Acest gen de scurgere este influențat în foarte mare măsură de modul de
utilizare a solului, gospodărirea apelor ocupându-se astfel:
atât de alegerea acelor tipuri de folosințe care pot duce la efectul dorit
asupra regimului resurselor de apă (ex:  reținerea apei din precipitații pe
terenuri reducerea vitezelor de scurgere),
cât și de soluțiile care pot compensa efectele negative create de anumite
tipuri de utilizare (ex: acoperirea cu materiale impermeabile precum
asfaltul și betonul a unor suprafețe mari, de regulă în zonele urbane)
 Gospodărirea apelor pe versanți se mai ocupa și de:
- acțiunile de combatere a eroziunii solului
-acțiunile de prevenire a alunecărilor de teren
- combaterea și prevenirea inundațiilor provocate de viiturile torențiale
Gospodărirea apelor curgătoare de
suprafață
 Obiectul constă în cursurile de apă precum: pâraie, râuri și fluvii.
 Principala preocupare a acestei ramuri o constituie mijloacele de
modificare a distribuției în timp sau pe teritoriu a resurselor de apă sau a
caracteristicilor calitative ale apelor astfel încât să se ajungă la un regim
sau o distribuție teritorială care:
- pe de o parte să corespundă mai bine nevoilor diferitelor folosințe de
apă sau altor obiective ale activității umane,
- pe de altă parte să reducă sau să elimine efectele dăunătoare ale apelor
 În domeniu se încadrează și lucrările și acțiunile de combatere a
inundațiilor și cele de stabilizare și regularizare a albiilor
 Principalele mijloace prin care se realizează aceste efecte sunt:
* Lacurile de acumulare
* Derivațiile
* Îndiguirile
 Lacurile de acumulare înmagazinează apa în perioadele în care există un
exces peste cerințe și care evacuează apele în perioadele deficitare în care
resursele naturale sunt insuficiente, modificând astfel distribuția în timp a
resurselor de apă.

Lac de acumulare
(Vidraru de pe râul
Argeș)

 derivațiile preiau apa din cursurile care au resurse de apă care depășesc
cerințele și o transportă în alte cursuri de apă, ale căror resurse sunt
insuficiente, modificând astfel distribuția în spațiu a resurselor de apă.
 îndiguirile limitează zonele care sunt acoperite permanent sau temporar
de apele de suprafață, constituind de asemenea un mijloc de repartiție a
resurselor de apă.
Gospodărirea apelor stătătoare de suprafață
 Se ocupă de apele din lacuri, bălți și alte zone cu exces de umiditate (unii
consideră că în acest domeniu ar trebui incluse și mările închise care nu
au legătură cu oceanul planetar, cum ar fi Marea Caspică sau Marea Aral).
 Gospodărirea calității apelor în aceste ape capătă o importanță deosebită
deoarece evacuarea apelor din zonele stătătoare se face mai mult prin
evaporație și infiltrații, întrucât în multe din aceste zone se constată o
acumulare de substanțe, care nu mai pot fi evacuate.
 De asemenea, procesele biologice din apele stătătoare au o amploare mai
mare decât în apele curgătoare. Creșterea conținutului de substanțe
nutritive poate determina dezvoltarea excesivă a anumitor alge sau altor
plante acvatice, care la rândul lor influențează întregul ecosistem acvatic
și pot genera noi procese biologice. Astfel, trebuie să fie avut în vedere
luarea de măsuri pentru menținerea sub control a acestor fenomene cu
scopul prevenirii deteriorării calității apei sau restaurarea acesteia.
Gospodărirea

apelor subterane
Gospodărirea apelor subterane are drept obiect toate formele de ape
subterane, care se scurg sub nivelul solului.

Puț cu cumpănă (cele mai

vechi instalații utilizate
pentru extragerea apelor
subterane)

 Aceasta se împarte în 2 sub-categorii:

- gospodărirea apelor freatice
- gospodărirea apelor subterane de profunzime
 Gospodărirea apelor freatice se ocupă de apele subterane de mică
adâncime, în care majoritatea fenomenelor de scurgere sunt mai strâns
legate de apele de suprafață.
 Vitezele de scurgere a apelor subterane sunt mult mai mici, iar
straturile subterane constituie și rezervoare în care apa se acumulează.
Astfel, oamenii au utilizat puțuri care să le permită să extragă apele
freatice pentru diferite folosințe. Cu toate acestea, rezervoarele
subterane împreună cu posibilitatea lor de reîmprospătare naturală
sunt limitate, deci suprasolicitarea acestor resurse de apă poate duce la
o scădere a nivelului apelor subterane având ca efect secarea puțurilor
mai puțin adânci.
 Gospodărirea apelor freatice urmărește menținerea echilibrului natural
al straturilor acvifere, precum și soluții de sporire a alimentării
straturilor subterane prin metode precum reîmprospătarea artificială a
straturilor subterane
 Gospodărirea apelor subterane de profunzime se ocupă de apele subterane
care sunt înmagazinate la adâncimi mai importante sub suprafața solului, fiind
mai puțin legate de apele de suprafață și unde majoritatea fenomenelor de
scurgere au loc sub presiune.
 În sfera de preocupări a acestei sub-ramuri  intră și utilizarea rezervelor de apă
fosilă. Ritmul de reîmprospătare a acestora fiind practic neglijabil, aceste ape
trebuie privite ca un zăcământ mineral care este exploatat, oarecum similar
petrolului, apa fiind extrasă până la epuizarea zăcământului.
 Un caz aparte îl constituie apele minerale, care au un anumit conținut natural de
săruri sau substanțe gazoase, care le fac proprii pentru folosire în scopuri
medicinale sau pentru alimentație. Deoarece valoarea acestor ape minerale este
determinată tocmai de caracteristicile lor calitative, menținerea acestor
caracteristici este de importanță deosebită pentru comercializarea lor.
Pentru apele minerale, gospodărirea apelor subterane de adâncime se preocupă
de eliminarea oricăror acțiuni sau măsuri care ar putea modifica aceste
caracteristici calitative.
 În domeniul combaterii acțiunilor dăunătoare, adeseori provocate prin acțiuni
antropogene, se pot încadra măsurile de prevenire a prăbușirilor de teren ca
urmare a extragerii de materiale din subteran.
Unele extrageri de apă sau alte lichide din straturile subterane pot lăsa în
subteran goluri ce conduc la prăbușirea pereților, producând adâncituri la
suprafață.
 Gospodărirea apelor oceanice și maritime
 Are drept obiect apele existente în mări și oceane. Totuși, luarea unor măsuri
sau executarea unor lucrări care să aibă influențe pe zone largi ale acestui ocean
este dificilă, astfel încât există doar proiecte (precum cel de a influența curenții
de apă din oceanul Pacific) care însă nu au depășit niciodată stadiul de
propunere, fiind puține șanse ca ele să fie realizate vreodată.
  În prezent, gospodărirea apelor oceanice și maritime se limitează în special la
zonele litorale, având ca obiect lucrări cum ar fi:
- utilizarea energiei mareelor
- apărarea unor terenuri de efectele apelor oceanice sau recuperarea de terenuri
situate sub nivelul mării
- împiedecarea intruziei de apă de mare spre interiorul litoralului
- controlarea eroziunii marine
- amenajarea și protejarea zonelor de mangrove, zone litorale aflate
subinfluența mareelor
- protecția recifelor de corali și a altor zone subacvative

Mangrovă
(Amestec de plante, arbuști,
copaci)
Gospodărirea apelor ghețarilor și zăpezilor
 Are ca obiect resursele de apă de la suprafața solului, care sunt în stare
solidă, fie sub formă de gheață, fie sub formă de zăpadă.
 Utilizările directe a apei în formă solidă (gheață, zăpadă) sunt relativ
reduse, utilizările cele mai cunoscute ale zăpezii fiind sportul și
agrementul.
 Ca urmare a topirii, apele zăpezilor și ghețarilor alimentează cursurile de
apă. Un mod de a regla debitele râurilor din aval este influențarea ritmului
de topire al zăpezii. O măsură cum ar fi acoperirea acesteia cu un strat de
cărbune sau alte materiale de culoare închisă care să rețină căldura razelor
solare, în loc de a o reflecta (ca o suprafață albă), poate avea ca efect
accelerarea ritmului topirii zăpezii.
 În domeniul prevenirii acțiunilor dăunătoare ale apei în formă solidă, o
activitate foarte curentă este cea de prevenire și combatere a avalanșelor, în
cursul cărora mari mase de zăpadă acumulate pe versanții munților își
pierd starea de echilibru și se pun în mișcare, provocând mari distrugeri în
calea lor. Cele mai simple metode de diminuare a pagubelor sunt
avertizările de avalanșe. Există însă și construcții care pot fi realizate pentru
devierea avalanșelor sau dispoziții constructive care să permită
construcțiilor să reziste efectelor avalanșelor