MEMORIA

TEMA :MEMORIA

1. DEFINIRE ŞI CARACTERIZARE GENERALĂ

2. FORMELE MEMORIEI
3. CALITĂȚILE MEMORIEI
4. FACTORI DE OPTIMIZARE A MEMORIEI
 MEMORIA

TEMA :MEMORIA

REPREZINTǍ ACEA CAPACITATE PSIHICǍ ABSOLUT NECESARǍ, FǍRǍ DE

CARE VIAŢA AR FI PRACTIC IMPOSIBILǍ: AM TRǍI ÎNTR-UN PREZENT
CONTINUU, FǍRǍ TRECUT ŞI FǍRǍ VIITOR, INCAPABILI SǍ ÎNREGISTRǍM
SCHIMBǍRILE.
1. DEFINIRE ŞI CARACTERIZARE GENERALĂ

Memoria este procesul psihic care asigurǎ întipǎrirea,

stocarea şi reactualizarea experienţei anterioare:

• întipǎrirea (fixarea, encodarea, engramarea) – se

referǎ la “intrǎri” în sistemul memoriei şi depinde de
stimularea senzorialǎ;

• stocarea – se referǎ la procesul prin care

informaţia senzorialǎ este reţinutǎ în memorie;

• reactualizarea – se referǎ la “ieşiri” prin care

informaţiile stocate sunt recunoscute sau reproduse.3
 Memoria este un proces :

activ  - deoarece faptele memorate, pǎstrate şi

reactualizate
suportǎ modificǎri importante;

inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor

memorate;

selectiv – omul reţine şi reactualizeazǎ informaţiile ce

prezintǎ o anumitǎ semnificaţie pentru el.
4
 2. FORMELE MEMORIEI
Din punctul de vedere al duratei păstrării imaginii sau ideii
percepute, se descriu 3 forme de bază:
Memoria de foarte scurtă durată (MSD)
stocajul senzorial, întrucât excitaţia provocată în organele senzoriale,
până a ajunge în centrii din cortex, parcurge o serie de „staţii"
intermediare, întâmpinând rezistenţe, ceea ce face ca stimularea să
aibă o inerţie, deci să dureze până la 0,25-0,50 dintr-o secundă.
Această persistenţă e foarte importantă; datorită ei, când mergem, nu
vedem toate obiectele din jur clătinându-se; ea face posibilă
distingerea unor excitanţi care apar un timp foarte scurt în câmpul
perceptiv; tot ea explică posibilitatea cinematografului, unde imagini
statice expuse sub 0,10 dintr-o secundă se contopesc dându-ne iluzia
mişcării. 5
 Memoria de scurtă durată - asigură o mai
îndelungată păstrare a imaginii, dar, în afara
unor condiţii speciale, impresia dispare după
18 secunde.

- Din memoria de scurtă durată cunoştinţele trec

în memoria de lungă durată, dacă se repetă de
către subiect, impresia se păstrează dacă are o
mare încărcătură emoţională.

6
 Memoria de lungă durată (MLD)
cuprinde totalitatea informaţiilor receptate, care
pot fi păstrate ore, zile, ani şi chiar întreaga
viaţă. MLD, se presupune, are o capacitate
nelimitată şi fixează tot sau aproape tot ce ni se
întâmplă: evenimentele zilnice, cunoştinţele din
cărţi şi reviste, din spectacole; de asemenea
reţine emoţiile, sentimentele, visele, gândurile ...
tot ceea ce trăim; conservă atât evenimentele
personale, cât şi pe cele sociale, mentalitatea
poporului, dar şi a păturii sociale din care facem
parte; fixează toate schemele formate :
deprinderile, priceperile. 7
  Memoria operaţională sau de lucru:

prevede păstrarea informaţiei pentru o anumită

perioadă de timp – de la câteva secunde până la
câteva zile. Perioada păstrării acestei informaţii
depinde de sarcinile şi scopul propus.

8
PE LÂNGĂ ACESTE TREI TIPURI DE BAZĂ ALE MEMORIEI S-
AU MAI DEPISTAT CÂTEVA INTERMEDIARE.

 Memoria ereditară – presupune păstrarea

informaţiei la nivel de genotip, care se transmite
şi se realizează ereditar. Prin ea se transmite
informaţia referitoare la mecanismele biologice,
mutaţiile şi schimbările la nivel de celulă. Este
unica memorie asupra căreia nu se poate
influenţa prin intermediul procesului
educaţional.

9
ÎN FUNCŢIE DE PREZENŢA SAU ABSENŢA SCOPULUI, A
INTENŢIEI DE A MEMORA SE POT DIFERENŢIA:

 Memoria involuntară Memoria

(incidentală) – se
realizează automat, fără
un scop şi un efort
special, fiind dependentă
de particularităţile acelui
stimul care a provocat-o.
voluntară
(intenţionată) – este
organizată,
sistematică,
productivă şi se
manifestă mai ales
în activităţile
dificile, monotone.10
 ÎN FUNCŢIE DE PREZENŢA SAU ABSENŢA
GÂNDIRII, ÎNŢELEGERII SENSULUI CELOR
MEMORATE, A UNOR ASOCIAŢII LOGICE,
DEOSEBIM:

 Memoria mecanică (fără a Memoria

înţelege conţinutul) –
logică -
presupune învăţarea bazată pe
informaţiei prin mai multe înţelegerea şi
repetiţii.
descifrarea
sensurilor,
semnificaţiilor
materialului
11
memorat.
 ÎN FUNCŢIE DE CONŢINUTUL MEMORĂRII ŞI
SPECIALIZAREA PROCESELOR PSIHICE IMPLICATE ÎN
PROCESAREA INFORMAŢIEI EXISTĂ:

 Memorie motorie – constă în asimilarea

deprinderilor motorii şi a mişcărilor.
 Memorie afectivă – păstrează sentimentele formate în
procesul contactării omului cu lumea înconjurătoare,
incluzând memoria verbal-logică şi intuitiv-plastică.
- Memorie verbal-logică realizează memorarea
informaţiei citite, auzite în formă verbală.
- Memorie intuitiv-plastică contribuie la memorarea şi
reproducerea imaginilor, tablourilor, peisajelor din
natură, pieselor muzicale, mirosurilor, gusturilor. 12
 3. CALITĂŢILE MEMORIEI
În procesul funcţionării sale concrete, memoria capătă o serie de calităţi.

 Rapiditatea – înscrierea informaţiei în cortex are loc rapid, cu puţin

efort volitiv şi fără multe repetări.

 Volumul – reflectă cantitatea informaţiei memorate (reţinută, conservată,

reprodusă).

 Elasticitatea, mobilitatea, supleţea – capacitatea de a memora cunoştinţe noi,

de a le şterge din memorie pe cele inutile.

 Trăinicia – păstrarea informaţiei necesare conservate pentru o perioadă de timp.

 Promptitudinea – reactualizarea rapidă a recunoaşterii şi reproducerii imediat

după stimulare.

 Exactitatea – reactualizarea celor memorate indică gradul de precizie,

13
corectitudine şi acurateţe a recunoaşterii şi reproducerii.
 4. FACTORI DE OPTIMIZARE A
MEMORIEI
 a) motivaţia subiectului, scopul memoriei
 b) necesitatea cunoaşterii efectelor, a rezultatelor învăţării,
 c) înţelegerea materialului de învăţat, prelucrarea sa logică, recurgându-
se la memoria semantică, realizarea unor legături cu cunoştinţele anterior
asimilate.
 d) voinţa, intenţia de a ţine minte.

Eficienţa memorării are următoarea ierarhie :

- memorare involuntară şi mecanică - cea mai slabă;
- memorare voluntară şi mecanică;
- memorare involuntară şi inteligentă;
- memorare voluntară şi inteligentă - cea mai eficace.
 e) repetarea cunoştinţelor.
 f) fixarea şi conservarea cunoştinţelor poate fi facilitată ori, dimpotrivă,
îngreuiată în funcţie de existenţa unei interacţiuni între cunoştinţe şi
priceperi. Interacţiunea poate avea o influenţă pozitivă, şi atunci vorbim
14
de transfer, dar poate avea un efect negativ numit interferenţă (sau
inhibiţie).
 MODUL DE ORGANIZARE OPTIM
AL ÎNVĂŢĂRII:
 familiarizarea cu textul, presupunând o lectură rapidă a
întregului material, pentru orientare.
 aprofundarea ideilor: se fragmentează cursul după principalele
teme şi se urmăreşte deplina înţelegere şi sistematizare a
primei teme.
 reluarea fiecărei teme în vederea unei memorări analitice,
când memorăm ceea ce încă n-am reţinut şi revedem fişele,
subliniind ceea ce ne interesează.
 în ansamblu, când recapitularea întregului material este
însoţită de întocmirea unor scheme: câteva idei principale pe o
foaie de hârtie, sintetizând esenţa fiecărei lecţii.
 în ajun de examen se impune recapitularea acestor scheme
care ne ajuta să putem aborda subiecte de sinteză presupunând
cunoştinţe din diferite lecţii. 15