Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autor: T. Busuncian,
dr., lector universitar
Chişinău 2021
Conținuturi; Obiective de referință; Termeni-cheie
Conținuturi:
1. Dezvoltarea conceptului de „securitate internaţională”
2. Conceptul de securitate: elemente și dimensiuni
3. Crearea sistemelor autonome de securitate regionale şi sub-regionale.
Obiective de referință:
să defi nească originea și evoluția conceptului de securitate;
să estimeze elementele și dimensiunile conceptului de securitate;
să evalueze crearea sistemelor autonome de securitate regionale şi sub-regionale;
5. Autorealizarea,
dezvoltarea personală
O definire a termenului de
faptul de a fi la securitate prin care se
adăpost de garantează existenţa naţional-
orice pericol statală, precum şi drepturile şi
libertăţile fundamentale ale
cetățenilor ar putea face referire
Din punct de
la ansamblul proceselor,
vedere
acţiunilor şi măsurilor de natură:
semantic,
prin Politică
securitate se Economică
înţelege
Socială
sentimentul de Diplomatică
încredere şi de
linişte pe care îl Militară
dă cuiva absenţa
oricărui pericol Administrativă
Legislativă şi altele
De interes ar fi referirea la evoluţia istorică a
termenului de securitate. De exemplu:
protecţia
descurajarea
securitatea informaţională
securitatea de personal
conceptelor
doctrinelor
Pe baza acestora un guvern identifică şi utilizează în
practică instrumente normative şi acţionale mai eficiente în
eforturile individuale şi multilaterale pentru realizarea
aceluicunoaşterii
sistem destinat:
prevenirii
democraţia
respectarea
drepturilor şi
libertăţilor
cetăţeneşti
domnia legii şi
existenţa unei
economii bazate pe
piaţa liberă
egalitatea în drepturi
şi dreptatea socială
Pentru a fi posibilă o astfel de abordare, se are în vedere conturarea
elementelor unei identități de valori şi interese dincolo de granițe, a unei
identități transnaționale care, f ără să nege identitățile naționale, să refl ecte
mai bine obiectivele lumii democratice în ansamblul ei.
Se poate observa cu ușurință că esența acestor abordări caută un
răspuns şi o soluție față de teoria cunoscută ca „dilemă a securității”.
Descrisă de John Herz, dilema constă în faptul că încercările de
asigurare a securității unui stat generează o stare de insecuritate pentru alți
actori, care, la rândul lor, își caută propria securitate. Căutarea individuală
a securității duce, de fapt, la creşterea insecurității în sistem.
„Dilema securității se bazează pe neîncrederea şi frica resimțite de state
unul fată de altul.
Într-un mediu competitiv şi anarhic, statele nu se pot baza pe bunele
intenții ale celorlalți. Creşterea puterii unui alt actor este amenințătoare în
sine, astfel încât nu se poate asista pasiv la dezvoltarea sa.
Printr-o logică a acțiunii şi reacțiunii, se declanșează un proces de
escaladare a insecurității pentru toți participanții la (sub)sistemul
internațional”.
Astfel, securitatea prin cooperare duce la
concepţia liberală a „securităţii colective”, ceea ce
înseamnă găsirea acelui mecanism al „balanţei de
putere”. O astfel de concepţie, respinge politica de
formare a taberelor şi pune accentul pe negocierile bi-
şi multilaterale, ce au ca scop căutarea comună a
soluţiilor (construirea unui „regim de securitate)”.