Clasa a X-a E

Efectul chimic al curentului electric:

Electroliza
Popa Bogdan și Agârbicean Ovidiu
Efectul chimic al curentului electric (electroliza) constă în degajări de gaze și depuneri de substanțe la
cei doi electrozi legați la o baterie atunci când curentul electric trece prin soluțiile sau topiturile de
electroliți.

Electrolitul este o substanță care, dizolvată sau topită, permite trecerea curentului electric prin ea. Ca
exemple de electroliți avem sărurile, acizii și bazele. În soluție, fiecare moleculă a electrolitului
(solvatului) este înconjurată de molecule ale solventului. Moleculele solventului tind să scindeze
moleculele electrolitului în două părți cu sarcini electrice diferite. În consecință, moleculele
electrolitului se desfac în contact cu solventul în cationi(+) și anioni(-).

Fenomenul fizic în care un electrolit se descompune în ioni la dizolvarea în apă se numește disociație
electrolitică .
Fenomenul fizic în care un electrolit se descompune în ioni la dizolvarea în apă se numește disociație
electrolitică .

În urma disocierii electrolitice, ionii formați au o mișcare dezordonată.

La introducerea a doi electrozi legați la o sursă electrică, ionii din soluție încep să se miște ordonat și să
se deplaseze către electrodul de semn opus lor, adică trece curentul electric prin soluție.

Odată ajunși la electrozi, au loc reacții chimice, adică ionii se neutralizează, devenind atomi sau
molecule.

Vom exemplifica pe clorura de cupru II (CuCl2).

Aplicând un câmp electric între electrozii unui voltametru, apare o componentă ordonată a mișcării
ionilor. În soluție, ionii rămân individuali, dar când ajung la electrozi ( unde are loc trecerea de la
conducția ionică la cea electronică) au loc diferite procese fizice:

• anionii(ionii negativi) cedează anodului electronii în surplus (oxidare) care trec în circuitul
exterior
• cationii(ionii pozitivi) primesc electroni din circuitul exterior (reducere)
 Electroliza cu anod solubil

Dacă electrolitul este o sare a unui metal, de exemplu o soluție de sulfat de cupru în apă, la catod se depun
cationii . Datorită acestei depuneri, concentrația ionilor de cupru din soluție scade.

Dacă anodul este realizat din cupru, atunci anionii atacă4 atomii de cupru din anod, astfel încât în soluție
pătrund alți ioni de cupru. Acest fapt permite continuarea depunerii de cupru pe catod, concentrația cuprului din
soluție rămânând practic constantă.
 Rafinarea (purificarea) cuprului
Materiale necesare:
Alimentator (baterie de 9V), 2 electrozi de cupru (sârmă mai groasă), carton folosit ca suport pentru electrozi,
soluție de sulfat de cupru, pahar sau borcan, conductoare de legătură. Descrierea experimentului:

1. Taie un disc de carton cât gura paharului.

2. Leagă cei doi electrozi la bornele bateriei și introdu-i în paharul cu soluție de sulfat de cupru.
3. Lasă să treacă curentul electric prin soluție timp de cel puțin 5-10 min. și observă suprafața catodului
(electrodul legat la polul negativ al bateriei).
4. Ce observi ?
Pe suprafața catodului s-a depus un strat subțire roșiatic de cupru.

Concluzia experimentului:
Acest experiment arată una din aplicațiile electrolizei, foarte importantă în tehnică, și-anume rafinarea metalelor
care, numai pe cale electrolitică, permite obținerea metalelor cu cea mai înaltă puritate (99,99% ). Ionii pozitivi
de cupru din soluție se neutralizează la catod. Cuprul depus pe catod se înnegrește repede la contactul cu aerul
atmosferic, deoarece se oxidează (oxidul de cupru este negru). Anodul, confecționat din cupru, se consumă.
 Legi după Faraday

Legi (după Faraday)

Faraday a observat următoarele: cantitatea de metal depusă la catod este proporțională cu cantitatea de
electricitate (produsul dintre intensitatea curentului electric și timpul de electroliză) și cu echivalentul-gram al
metalului depus.

unde m este cantitatea de metal depusă la catod (în grame), A este masa atomică a metalului, n este valența
metalului, F reprezintă 96500 (9,65•10⁴) de coulombi per secunda, I intensitatea curentului electric (în
coulombi per mol), iar t este timpul de electroliză. Raportul se numește echivalent electrochimic.
 Bibliografie

1. https://www.fizichim.ro/en/docs/fizica/clasa8/capitolul2-fenomene-electrice-si-magnetice/II-19-extindere-
efectul-chimic-al-curentului-electric-electroliza/
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Electroliz%C4%83