Verificată de : Oleg Chitoroagă Materia : Iluminatul Electric. Lampă fluorescentă (lampă cu mercur de joasă presiune), este o sursă de lumină cu descărcare în gaz. Constructiv este un tub de sticlă acoperit cu suprafața interioară a stratului de fosfor. Capetele conductelor sunt instalate electrozi în spirală. Bulbii sunt vapori de mercur rare și gaz inert. O tensiune electrică (câmp) aplicată electrozilor, de evacuare a gazului are loc în lampă. La trecerea prin acest curent determină o radiație în vapori de mercur ultraviolete. Construcția lămpii fluorescente
1.un tub din sticlă de calcar
2.picătură de mercur 3.gaz de argon 4.acoperire cu fosfor 5.bobine electrod 6.ansambluri de montaj 7.capac din aluminiu Tubul Lampa propriu-zisă are trei părți distincte: electrozii, vaporii de umplere și substantă fluorescentă. Construcția este tubulară, balonul de sticlă clară avînd pe suprafața interioară depusun strat de luminofor. În interior se introduce argon la presiunea de 5-4 mm col.Hg și cîteva mg de mercur. Presiunea optimă la care descărcarea în vapori de mercur este limita de rezonanța cu intensitatea maximă, este de cca. 0,01 mm Hg. Starterul Starterul realizează supra - tensiunea la bornele tubului necesară la amorsarea arcului.La aplicarea tensiunii starterul permite aducerea catodului la incandescență și apoi întreruperea curentului de incălzire după ce lampa se aprinde. Prin întreruperea circuitului se realizează supra-tensiunea intr-o bobină de reactanță. Cel mai răspîndit este starterul cu descărcare în regim de licărire care se compune dintr-un tub mic umplut cu argon, în care se găsesc 2 electrozi, unul din sîrmă de nichel, iar al doilea dintr-un bimetal . Lampa este fixată într-o carcasă PVC pe a cărei placă de bază fabricată dintr-un material izolant, se află bornele de contact. În paralel cu lampa se leagă un condensator pentru reducerea perturbațiilor radiofonice la intreruperea curentului la preincălzire. Avantajele si dezavantajele Eficiență ridicată Potențiale pericole pentru a luminii și sănătate datorate conținutului eficiență bună; de mercur; pâlpâie cu lumină difuză; frecvență dublă; o schimbare în o gamă largă de spectrul care apare în timp, nuanțe de cauzată de transformările lumină; negative în fosfor; Prezența unui dispozitiv suplimentar durată lungă de pentru declanșatorul lămpii; un funcționare. factor de putere redus, care provoacă o sarcină pe rețea. Utilizarea Lămpile fluorescente sunt utilizate pe scară largă pentru iluminarea clădirilor publice. Deoarece au apărut modificările tipului de contact, echipat cu balast electronic, Ele erau folosite în mod activ în locul dispozitivelor de iluminat obișnuite. Aceste dispozitive au sens să se aplice pentru iluminatul general, mai ales dacă trebuie să lucrați cu o arie mare. Datorită acestui fapt, este posibilă îmbunătățirea condițiilor de iluminare și reducerea consumului de energie cu 80%. Din acest motiv, durata de viață a lămpilor. Ele sunt folosite pentru: iluminarea locală a spațiului de lucru; iluminarea fațadelor; publicitate ușoară. Lampa fluorescentă compactă O lampă fluorescentă compactă, denumită și lumină fluorescentă compactă, sau lumină de economisire a energiei și tub fluorescent compact, este o lampă fluorescentă proiectată să înlocuiască un bec cu incandescență, iar unele tipuri se potrivesc în corpurile de iluminat proiectate pentru becurile incandescente.Lămpile folosesc un tub curbat sau pliat pentru a se încadra în spațiul unui bec incandescent și un balast electronic compact în baza lămpii. Istoric Principalul adept luminii fluorescentemoderne a fost inventat la sfârșitul anilor 1890 de Peter Cooper Hewitt. Lămpile Cooper Hewitt au fost utilizate pentru studiouri și industrii fotografice. Edmund Germer, Friedrich Meyer și Hans Spanner au brevetat o lampă cu vapori de înaltă presiune în 1927. George Inman a făcut mai târziu echipă cu General Electric pentru a crea o lampă fluorescentă practică, vândută în 1938 și patentată în 1941. Lămpi circulare și în formă de U au fost concepute pentru reduce lungimea luminilor fluorescente. Primul bec fluorescent și corpul de iluminat au fost afișate publicului larg la târgul mondial din New York din 1939. În 1980, Philips a introdus modelul său SL, care a fost o lampă cu șuruburi sau cu o baionetă cu balast magnetic integral.Lampa a folosit un tub T4 pliat, fosfori tri- culori stabili și un amalgam de mercur. Aceasta a fost prima înlocuire cu succes în șurub pentru o lampă incandescentă. În 1985, Osram a început să-și vândă lampa model EL, care a fost primul CFL care a inclus un balast electronic. Bibliografie: https://amigda.ru/beneficiu-%C8%99i-r%C4%83u/ 5382-iluminare-fluorescent%C4%83-tipuri-de-l%C 4%83mpi.html