Sofia Ionescu-Ogrezeanu

(25 aprilie 1920 -- 21 martie 2008)

Prima femeie neurochirurg din lume

Lupu Andreea 11F

 DATE GENERALE

S o fi a O g r e z e a n u s - a n ă s c u t l a F ă l t i c e n i p e
data de 25 aprilie 1920. Fiica lui Constantin "Copiii mei n-au avut mamă. Eu eram mereu obosită,
Ogrezeanu, casier la BNR Fălticeni, şi a munceam la policlinică cu plata de două ori pe
Mariei, o refugiată din Bucovina . săptămână, ca să-mi suplimentez veniturile. Pot să jur
A urmat cursurile Școlii Centrale de Fete din că n-am cerut niciodată bani. Nu spun că n-am primit
București și în 1939, după ce a luat de la unii, dar n-am condiţionat niciodată operaţiile.
Bacalureatul, a intrat la Facultatea de Noaptea mă trezeam la 2 şi până la 4 îmi scriam
Medicină. Inițial, a cochetat de ideea de a lucrările ştiintifice", a declarat Sofia Ionescu într-un
deveni oftalmolog și după ce a fost trimisă la interviu cu puţin timp înainte să moară.
un stagiu de practică în apropiere de
Falticeni, părea decisă să revină în orașul
nata
P e c â n d î ș i d ă d e a d o c t o r a t u l , S o fi a
Ogrezeanu și-a cunoscut viitorul soț. Ionel
Ionescu a fost la rândul său neurochirurg și
împreună au avut doi copii(Constantin şi
Ioana). Ca o curiozitate, în cei 47 de ani de
a c t i v i t a t e , S o fi a I o n e s c u – O g r e z e a n u a a v u t
doar câteva zile de concediu de odihnă, și
acelea provocate de cele două sarcini. Mai
mult, a operat pe creier chiar cu o zi înainte
să i se nască primul copil.
 PRIMA OPERATIE

România era în plin Război Mondial și Capitala era bombardată de avioane americane și britanice.
Într-una din zile, la spitalul Spitalul nr. 9 din București,locul in care Sofia isi facea al treilea stagiu
in prima echipa de neurochirurgie alaturi de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul
neurochirurgiei românești și doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu (echipa de aur) , a fost
adus un copil rănit în urma bombardamentelor, și pentru a-i salva viața, medicii trebuiau să îl
opereze de urgență. Dar cum cei doi neurochirughi cu experiență se ocupau deja de alți pacienți, Dr.
Bagdasar i-a întrebat pe cei prezenți cine se încumetă să-l opereze pe copilul rănit la cap, care ar fi
murit sigur dacă nu se intervenea urgent, dar nimeni n-a avut curaj. Atunci ea, în această situație-
limită, și-a asumat intervenția care s-a dovedit a fi salvatoare. După operație, dr. Bagdasar i-a spus:
„Domnișoară, dumneata ai aptitudini! Te rog să rămâi în echipa noastră.“Operaţia, conform propriei
sale declaraţii, a marcat-o într-atât încât a renunţat la viaţa de medic internist la care visase, alegând
neurochirurgia.
„Deşi am avut emoţii în timpul primei operaţii, parcă am simţit că sunt învăluită de un nor de linişte. Mă
concentram numai asupra a ceea ce aveam de făcut, pentru că dacă m-aș fi gândit că pe masă era un pui
de om, a cărui viață e în mâinile mele, cred că aș fi tremurat. Și nu aveam voie să greșesc! Niciun
milimetru. Operația mi-a decis viața pentru 47 de ani înainte, atât cât am stat în neurochirurgie.”, a
marturisit dr. Sofia Ogrezeanu Ionescu.
ECHIPA DE
MEDICI DE
LA
SPITALUL
NR. 9
BUCURESTI
 Dr. Dimitrie
Bagdasar
 Dr.
Constantin
Arseni
 Dr. Ionel
Ionescu
 O PROFESIE DURĂ

Pe atunci, îi puteai număra medicii neurochirurgi din țară pe

 
degetele de la o singură mână. Nici în lume nu erau prea mulți.
Această specialitate presupune, pe lângă perfecta cunoaștere a
creierului, și o mare forță fizică. Locul pentru decuparea calotei
craniene se alegea greu, fiindcă radiografiile se puteau face doar
printr-o procedură complicată și dureroasă. Deși dureroasă,  nu
era foarte elocventă, astfel încât chirurgul trebuia să fie un foarte
bun neurolog, ca să poată deduce unde anume trebuia să
intervină.
Dr. Sofia Ionescu a recunoscut că la începutul carierei , nu a
prea dat dovadă de sânge rece. A plâns la căpătâiul unei bolnave
pe moarte sau a scăpat din mână un bisturiu electric, încins,
aruncat de o asistentă panicată de un bombardament. Cel care i-a
reproșat acest comportament, dr. Ionel Ionescu, superiorul ei
direct, după aceste prime conflicte, și-a cerut scuze. Apoi i-a cerut
mâna.  Doctorița a fost mulțumită că are partener un confrate,
care înțelegea de ce trebuie să plece brusc de acasă, de ce nu se
poate dedica treburilor gospodăriei. 

Sofia Ionescu Ogrezeanu, în operaţie alături de medicul Constantin Arseni

 BĂTĂTURA DE LA MÂNA DREAPTĂ, CERTIFICAT DE
SPECIALITATE

Ajunsă în 1970 la un congres de

specialitate la Paris, confrații
occidentali au privit-o ca pe o
ciudățenie, neavând habar că în
estul comunist exis tă o femeie
neurochirurg. Neîncrezători, i-au
cerut să le arate mâna dreaptă. S-au
convins că spune adevărul abia când
i-au văzut proeminența bazei
degetului mare, o epifi zită
profesională, produsă de
manevrarea pensei ciupitoare gouje
(un fel de patent chirurgical). Atunci
i-a mers vestea că este singura
femeie neurochirurg ș i, la scurtă
vreme, a fost invitată să se ocupe de
soția unui șeic din Golful Pers ic.
 MODESTIA, CONDIȚIE A EXCELENȚEI
PROFESIONALE

T i tl ul de pr i m a f e m e i e n e uro c h ir ur g
e s te d is put at î n t r e r om ân c a no as tr ă ș i
e ngl e zo aic a D i an a Be c k. Se par e c ă dr .
D i an a Be c k ar fi f os t, d e f apt pr ima. E a
a f o s t an gaj a t ă î n 1 94 3 n e ur o c hi r ur g l a
S pi talul Re gal Li be r d i n Mar e a Br i ta nie .
N umai c ă ea a ac ti v at m ul t mai puțin (a
m u ri t în 1 959 ) de c ât c o m patr i oata
n oas tră, c ar e a pr o f e s at ti mp d e 4 7 d e
an i. Făc ând par t e di n t r -o e c h ipă atât
d e r es tr ân s ă, d r. So fi a I o n e s c u a
o per at e no r m , m i i d e c azu ri î n c el e
apro ape c i n c i d ec en i i d e ac tivitate .
Î n anul 20 05, î n t i m pul C o n g re s u lui
Mo nd ial d e N eu ro c h i r ur gi e di n Mar o c
(Mar akets h ), s -a d ec i s c ă do c to r ul
S o fi a I o ne s c u-Ogr e ze an u a f os t pr ima
f eme ie n eu r oc h i r u rg d i n lu me
 PACIENTI CELEBRI

Datorită femeii-neurochirurg românce a fost înlăturat un mare neajuns din haremul

Şeicului Zaied Bin Sultan al Nohaian, din Abu Dhabi. Una dintre cele patru neveste ale
acestuia, mamă a nouă copii, avea probleme grave la coloana vertebrală. Pentru că
religia nu permite în această ţară ca un bărbat, fie el chiar şi medic, să intre în harem,
oamenii de la curte au căutat în toată lumea o femeie care să practice această
meserie. Şi au găsit-o în România, pe dr. Sofia Ogrezeanu Ionescu. Printre creierele în
care doctoriţa „a umblat” cu delicateţe au fost şi multe ale unor personalităţi, artişti,
poeţi sau reprezentanţi ai nomenclaturii comuniste. Unul dintre pacienţi a fost chiar
sotia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tot dr. Sofia Ionescu l-a operat şi pe soţul Mariei
Tănase.
 DISTINCTII NUMEROASE

Profesor universitar, membru al Societăţii

Române de Istorie a Medicinei, Membru Emerit
al Academiei de Ştiinţe Medicale, a fost
declarată medic erou de către Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, care i-a trecut numele într-
un album alături de alţi 65 de renumiţi medici.
A primit:
 Semnul de Distincţie al Crucii Roşii
 Insigna „Evidenţiată în Munca Medico-
Sanitară”
 Medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei
 Medalia „25 de ani de la Proclamarea
Republicii”
 Diploma de Onoare A.N.F.D.U.R. pentru merite
de excepţie
 P r e m i u l „ E l i s a L e o n i d a Z a m fi r e s c u ”
 Diploma de Onoare a Confederaţiei Naţionale a
Femeilor din România.

Însă, mai presus de toate, probabil ce amai

mare distincșție este respectful și aprecierea
pacienților cărora le-a salvat viața
 SFARSITUL

A avut pacienţi celebri:soţul Mariei-Tănase, soţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, una

dintre soţiile şeicului Zaed-Bin sultan al Nohaian din Abu-Dhabi, artişti, prinţi, poeţi, dar şi
mulţi reprezentanţi ai elitei comuniste.
Sofia Ionescu a continuat să opereze până în anul 1990, când din cauza unei operaţii de
cataractă, doctoriţa a trebuit să se pensioneze.
La sfârșitul carierei, când se mândrea că nu a avut nicio zi de concediu medical, că
sâmbătă a operat și a doua zi a născut, fără o zi de concediu prenatal, Sofia Ionescu avea
un singur, mare regret: acela de a nu fi reușit să le dedice celor doi copii mai mult timp.
Din cauza că nu aveau cu cine să-l lase pe băiatul lor când era mic, îl luau după ei, în
spital. „Când aveam de făcut o operaţie îl lăsam pe Lucu singurel într-un salon. Mă gândeam
la el: Doamne, să nu pățească ceva! Era mic, de un anișor. Când mă întorceam, îl găseam
căzut pe cimentul rece, jucându-se.”spunea dr.Sofia Ionescu

Sofia Ionescu – Ogrezeanu s-a stins în martie 2008, la București. Avea 88 de ani.
1920--2008