In Catilinam Oratio Prima, Marcus

Tulius Cicero
8 NOIEMBRIE 63 A.CHR
Cicero: In Catilinam I
1. DESPRE MARCUS TULIUS CICERO
2. FRAGMENT
3. ANALIZA DISCURSULUI
4. REZUMAT PE FRAGMENTE
 In Catilinam I
DESPRE MARCUS TULIUS CICERO
 “In principendi dicendi
tota mente atque artubus
contremisco."
„La începutul unui discurs,
picioarele, brațele și
mintea îmi tremură”.
(Marco Tullio Cicerone)
Secretul oratoriei lui Cicero
• Pentru a-și memora discursurile, Cicero a folosit o tehnică asociativă,
numită tehnica loci sau tehnica camerelor. 
• El a descompus cuvintele cheie de vorbire și conceptul de cuvinte care
să-i permită să vorbească despre cuvintele dorite și a asociat aceste
cuvinte, în ordinea dorită, cu camerele unei case sau ale unei clădiri pe
care le cunoștea bine, creativ și neobișnuit. În timpul rugăciunii, el și-a
imaginat că se plimba prin camerele acelui palat sau casă și acest lucru
a făcut ca cuvintele conceptului din discursul său să vină în minte în
ordinea dorită. Din această metodă de memorare derivă frazele italiene
„în primul rând”, „în al doilea rând” și așa mai departe.
In Catilinam I
FRAGMENT
 Fragment tradus din In Catilinam I
Pana cand, in sfarsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra? cale impotriva noastra a tuturor. ()
Cat timp nebunia asta a ta isi va mai bate joc de noi? Pana unde
se va dezlantui indrazneala ta neinfranata? Nu te-au miscat O, zei nemuritori! in ce tara ne aflam? in ce oras traim? Ce fel de
oare nici garda de noapte a Palatinului, nici strajile orasului, republica avem? Aici, senatori, aici, intre noi, in cea mai sfanta
nici teama poporului, nici adunarea grabnica a tuturor si cea mai importanta adunare de pe suprafata pamantului, sunt
oamenilor de bine, nici acest loc foarte aparat destinat sedintei unii oameni in stare sa se gandeasca la uciderea noastra a
Senatului, nici chipurile si privirile senatorilor? Nu intelegi ca tuturor, lapieirea acestui oras si chiar a lumii intregi. ()
planurile tale sunt date pe fata? Nu vezi tu ca, dupa ce toata
lumea a aflat-o, conspiratia ta e pironita in lanturi? Care dintre Intr-adevar, Catilina, ce te mai poate incanta in acest oras in
noi crezi ca nu stie ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut noaptea care nu exista nimeni, in afara de aceasta conjuratie de oameni
trecuta, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari ai luat? () pierduti, care sa nu se teama de tine, nimeni care sa nu te
urasca? Ce stigmat al infamiei in viata familiara nu este
O, timpuri! O, moravuri! Senatul cunoaste aceste lucruri, intiparit cu fierul rosu in viata ta? Ce nelegiuire, in trebile
consulul le vede; Catilina totusi traieste. Traieste? Ba mai mult, particulare, nu e legata defaima ta? Ce patima a fost vreodata
vine chiar in senat, ia parte la consfatuirea obsteasca, noteaza si straina de ochii tai, ce crima de mainile tale, ce ticalosie de toata
indica din ochi, spre a fi ucis, pe fiecare dintre noi. Noua insa, fiinta ta? Carui tinerel, pe care l-ai inlantuit prin farmecele
barbati curajosi, ni se pare ca facem destul pentru republica coruptiei, nu i-ai intins fierul pentru crima sau nu i-ai luminat
daca evitam furia si armele acestui om. De mult ar fi trebuit, calea spre desfrau? ()
Catilina, sa fii trimis la moarte din ordinul consulului; asupra ta
ar fi trebuit sa cada aceasta nenorocire pe care o pui de mult la
 Fragment tradus din In Catilinam I
Daca parintii tai s-ar teme de tine si te-ar uri, si n-ai putea sa-i mai teme» ()
impaci in niciun chip, ai pleca, imi inchipui, undeva departe de
ochii lor; acum patria, care e mama noastra a tuturor, te uraste Te vei duce in sfarsit odata acolo unde te tara de mult patima ta
si se teme de tine, si crede ca de mult timp nu te gandesti la neinfranata si nebuna. Si de fapt acest lucru nu-ti aduce durere,
nimic altceva decat la uciderea ei. Nu-i vei respecta autoritatea, ci un fel de placere de necrezut. Pentru aceasta nebunie te-a
nu te vei supune hotararii ei, nu te vei teme de puterea ei? () creat natura, te-a calit vointa, te-a pastrat soarta. N-ai dorit
niciodata nu zic pacea, dar nici macar razboiul, daca nu era
Ea sta de vorba cu tine astfel, Catilina, si, desi n-are glas, iti unul nelegiuit. Ti-ai gasit o banda de ticalosi, alcatuita din
spune oarecum asa: «Nicio nelegiuire n-a existat de cativa ani oameni pierduti, lipsiti nu numai de orice avere, dar si de orice
decat prin tine; pentru tine singur au ramas nepedepsite nadejde. La acestia cat de incantat vei fi, cum vei mai tresalta de
uciderea multor cetateni, persecutarea si jefuirea aliatilor. Ai bucurie, de ce placere nebuna te vei imbata, cand, in multimea
fost in stare nu numai sa nu tii seama de legi si de judecati, dar atat de mare a tovarasilor tai, nu vei auzi si nu vei vedea niciun
chiar sa le rastorni si sa le nimicesti. Am suportat totusi cum am om cumsecade! ()
putut faptele anterioare, cu toate ca nu erau de suportat; acum
insa nu mai e de suferit ca eu, in toata fiinta mea, sa fiu cuprinsa
de teama numai din cauza ta; orice zgomot s-ar produce, sa ma
tem de Catilina; sa separa ca niciun plan nu se poate urzi
impotriva mea fara sa fie strain de pornirile tale criminale. De
aceea pleaca si scapa-ma de aceasta frica; daca este indreptatita,
sa nu fiu zdrobita; daca este inchipuita, sa incetez odata de-a ma
In Catilinam I
ANALIZA DISCURSULUI
În mod tradițional, exordiul, de care depinde adesea
succesul întregului discurs, își propune să capteze
atenția ascultătorilor asupra subiectului și să împace
bunăvoința acestora față de vorbitor sau clientul
acestuia (captatio benevolentiae).  Această introducere
permite vorbitorului să-și justifice discursul și să arate
că interesul publicului se întâlnește cu al său cu privire
la subiectul pe care urmează să-l trateze.  Totuși, aici,
Cicero nu își dă osteneala să obțină bunăvoința
senatorilor și își începe discursul in mod dramatic,
direct la subiect: ce îl determină să se comporte așa?
 Pasajul este împărțit în trei părți: se deschide cu o
serie de întrebări care o pun pe Catilina direct la
sarcină (1).  Oratorul se îndreaptă apoi către
senatorii cărora le afirmă că conspiratorul merită
moartea (2) și face dovada acestui lucru prin
exemplul (3) înainte de a concluziona că este urgent
să acționăm (ultima frază).  Cicero nu lasă astfel loc
de îndoială și intenționează, prin aceasta, să câștige
sprijinul tuturor.
 Acest exordiu este menit să o intimideze pe Catilina și
să-i spună că tot ce trebuie să facă este să părăsească
Roma de când totul a fost descoperit. Aceasta este o
oportunitate pentru Cicero de a picta un portret indirect
al acestui om periculos, al acestui om care urmează să fie
doborât.
Discursul lui Cicero, urmează în linii mari conturul
clasic al discursului (exordiu: 1-6, argument: Catilina
trebuie să părăsească Roma, 6-16, obiecție: de ce s-o
lase pe Catilina să plece, și în final perorația:
Republica va triumfa cu ajutorul zeilor, 32-33),
surprinde prin violența începutului, care se vrea
amenințătoare.  De la deschiderea discursului, de fapt,
se dă tonul: este într-adevăr cel al invectivei, reflectând
indignarea oratorului împotriva proiectelor Catilinei.
Introducerea printr-o manieră directă, a unei violențe
anume, își propune să o ia prin surprindere pe Catilina,
atacată direct de o serie de trei interogative scurte (quo
usque, quamdiu, quem ad finem), apoi printr-o nouă
interogare. Tonul pe care îl folosește este vehement, plin
de accent, violent, proporțional cu crimele planificate și
comise.  Iar vorbitorul se indignează într-o frază
devenită celebră O tempora!  O mores!, un exemplu
perfect de simulare patetică și indignare.  Isi marcheaza
si indignarea cu o noua repetare, cea a uiuitului, care isi
propune sa puna in evidenta obstinarea Catilinei.
Dar, pe măsură ce intriga este descoperită, Cicero o poate
compara în cele din urmă pe Catilina cu o fiară sălbatică
incapabilă să facă rău, așa cum sugerează expresia
constrictam [...] coniurationem.  Mai mult, măsurile
luate împotriva Catilinei sunt dovada că este un om
periculos de care trebuie sa se fereasca.  Vorbitorul
încheie cu trăsătura cea mai actuală, cea mai afectivă
pentru a transmite mai bine monstruozitatea omului şi
absurditatea conduitei sale.  Catilina, după portretul pe
care ni-l pictează Cicero, apare ca o ființă dezumanizată,
un nebun așa cum sugerează hendiadys furorem ac tela.

Cicero recurge, de-a lungul introducerii, la multe

imagini vii pentru a o desemna pe Catilina: el compară la
rândul său adversarul său cu gladiatorul care pară
loviturile de sabie (eludet), și cu calul care nu mai
ascultă de frână (effrenata audacia).  Apoi, ne oferă
conspiratului imaginea unui om care alege dintr-o turmă
animalele destinate sacrificării, ceea ce contribuie să facă
din Catilina, în mintea senatorilor, un personaj însetat
de sânge (notat et designat oculis [ ...] nostrum). 
In Catilinam I
REZUMAT PE FRAGMENTE
I XII XXIII
II XIII XXIV
III XIV XXV
IV XV XXVI
V XVI XXVII
VI XVII XXVIII
VII XVIII XXIX
VIII XIX XXX
IX XX XXXI
X XXI XXXII
XI XXII XXXIII
I II

• Cicero atacă îndrăzneala lui Catilina de • Cicero critică moravurile societății de

a fi prezent la întâlnire. Acesta îi
dezvăluie planul în fața senatorilor și
menționează amploarea dezastrului.
De asemenea, el subliniază lipsa
măsurilor.
astăzi. Sunt cunoscute toate desenele
lui Catilina, iar Cicero este de părere ca
el ar fi trebuit de mult condamnat la
moarte.
III IV

• Dacă Catilina este încă în viață, o • Cicero nu a făcut uz de puterile

datorează numai îngăduinței nelimitate cu care a fost înarmat timp
consulului. de douăzeci de zile, dar vigilența sa îl
urmărește vinovat peste tot.

• Cicero demaschează complotul lui

Catilina împotriva statului intern și
crede că doar moartea îi va fi singura
frână.
VI
• Cicero este acuzat că l-a exilat în mod
arbitrar pe Catilina. Consulul i-a arătat
lui Catilina că a fost informat despre
toate planurile sale, l-a angajat să plece,
iar Catilina s-a îndepărtat de el, nu
pentru a merge în exil, ci pentru a
merge în tabăra lui Mellius.
VII
• Dacă Catilina ar fi fost forțat să renunţe
la un război nelegiuit, ar fi plecat cu
adevărat în exil, departe de a face cinste
consulului, acesta ar fi acuzat de
tiranie. Cicero nu s-a plâns de asta,
atâta timp cât patria a fost eliberată.
Dar această speranță nu se va implini.
VIII
• Consulul ar fi bucuros să-i readucă pe
complicii lui Catilina la datorie; îi
împarte în mai multe clase, știe de ce
este nevoie pentru fiecare. Prima este
formată din oameni împovărați cu
datorii, care nu doresc să fie eliberați
prin vânzarea bunurilor lor .Cicero este
responsabil de vânzarea sa și, astfel,
readucerea lor la o poziție mai bună.
IX
• În a doua clasă, există oameni care sunt
în datorii, dar care speră, prin necazuri,
să obţină onoruri. Ei nu văd că, dacă ar
triumfa (dar acest triumf este
imposibil), ar prefera fugarii şi
gladiatorii. A treia clasă este formată
din foştii colonişti din Sylla, îmbogăţiţi
brusc şi ruinaţi de faste extravagante:
Se măgulesc în zadar să vadă
întoarcerea vremurilor blestemată
pentru totdeauna.
X XI
• Clasa a patra este doar un ramas din tot
felul de oameni, condus la răzvrătire de
o mizerie care este propria lor lucrare;
dar ei nu sunt soldaţi. Dacă vor să piară,
să piară singuri și fără ruşine. Clasa a
cincea este formată din ticăloși josnici:
Lăsaţi-i să plece și să fie uciși cu
Catilina. În cele din urmă, în ultimul
grad sunt prietenii apropiați ai șefului,
adică cel care este cel mai impur și cel
mai murdar în stat. Exterminarea lor
este necesară pentru salvarea republicii.
• Se oferă multumiri zeilor, in special lui
Jupiter Stator, pentru ca a scapat lumea
de atatea ori de ciuma.Se susține ca el a
fost aparat de diligența privată, nu de
garnizoana publica și ca deși a fost
aproape omorât, el s-a aparat cu
propriile resurse și era sigur ca sfârșitul
sau urma sa fie un dezastru pentru
republica.
XII XIII

• Fie ca cetățenii buni să câștige • Cicero își va face datoria fără a provoca
încredere și să vegheze asupra probleme,dar el se bazează mai puţin
siguranței lor personale. Consulul s-a pe înţelepciunea sfatului omenesc
ocupat de restul și a luat deja toate decât pe protecţia evidentă a zeilor.
măsurile,a ținut ochii deschiși asupra
conspiratorilor care au rămas la Roma
și va pedepsi cele mai mici încercări cu
toată rigoarea legii.
XIV
• Acesta ignora și permite sa fie  îngropat
repede, astfel încât atroceia unei astfel
de conduite rușinoase. Se susține că
ruinele averilor lumii atârnă peste ei.
XV
• Se înțelege ca impreuna cu Lepidus și
Tullus ( consuli ), s-a stat în adunare cu
o armă si că s-a pregătit o trupă de
oameni pentru motivul uciderii
consulilor și ai șefilor statului. El a
respins aceste lucruri. S-a încercat sa se
învingă statul de nenumărate ori. Se
reproșează ca dacă nu faci nimic, nu
câștigi nimic.
XVI
• Vorbeste despre nereusitele acestuia si
de momentele in care a fost pus sub
judecata. Acesta era pus la indoila si
invinovatit pentru lucruri facute in
trecut ce l faceau sa fie mai crud cu
consulii.
XVII
• Ii este pus la indoiala comportamentul
si vrea sa il faca sa inteleaga ca el e acela
ce nu are dreptate de fapt si ca ar trebui
sa fie mai atent la ce spune si sa isi ia un
timp liber in care sa mediteze asupra
tot ce a facut de a lungul vietii.
XVIII
• Ii este adus la cunostinta ca toate
crimele si jafurile petrecute de a lungul
timpului au fost doar vina lui si nu mai
au cum sa ii tolereze nepasarea cu care
trata aceste evenimente si ii lasa pe cei
vinovati in pace, acestia continuand
macelurile.
XIX
• Se vorbeste despre cum acesta voia sa
pare nevinovat asa ca incerca sa isi
gaseasca tot felul de ascunzisuri, ce intr
un final deveneau inutile sau chiar nu
era primit in casa de catre ceilalti
consuli ce nu ii mai suportau
comportamentul neadecvat fata de
patria sa.
XXIV
• Au fost trimiși oameni înarmați care sa
îl întâlnească pe Catilina la Forumul
Aurelium și ca un vultur de argint în
care se încredea Cicero a fost deja
trimis acolo. Acuzatul, pentru a putea fi
lipsit de ceea ce obișnuia să venereze
când se pregătea pentru măcelărie, de
pe ale căror altare a transferat adesea
acea mână nelegiuită pentru măcelul
cetățenilor, Cicero întreabă senatul
cum poate fi acesta scuzat. 
XXV
• Catilina va merge la un moment dat,
acolo unde a fost acea dorință
nestăpânită care l-a apucat  de multă
vreme. Căci această chestiune nu îi
aduce durere, ci plăcere incredibilă.
Natura a  format-o, dorința a antrenat-
o. Nu numai că nu a vrut niciodată pace
, ci și lipsa războiului ,cu excepția unuia
nefast. 
XXVI XXVII

• Cicero specifică lipsa unui om bun în • Cicero îi roagă pe membrii senatului să

mulțimea de oameni ai senatului. fie atenți la ceea ce va spune legat de
Enumeră practicile după care Catilina Catilina și să încredințeze aceste lucruri
își trăiește viața și spune ca astea o să-l adânc în mințile și inimile lor. El îi
epuizeze.  întreabă dacă îl vor lăsa să plece, fără ca
acest om sa fie dus în lanțuri. 
XXVIII
• Chiar și bărbații privați au omorât in
această republică cetățeni răutăcioși.
Dar niciodată în acest oraș cei care au
părăsit republica nu au deținut
drepturile cetățenilor. Îi este teamă de
ura generațiilor viitoare? Într-adevăr,
este un bărbat cunoscut pe baza
propriilor merite.
XXIX
• La aceste voci sacre ale republicii și la
mințile acelor oameni care simt același
lucru, Cicero răspunde pe scurt. Dacă el
ar judeca cea mai bună sentință, ar fi ca
Catilina să fie pedepsit cu moartea și nu
i-ar fi făcut bucuria acelui gladiator de a
se lupta timp de o ora cu Catilina cu
posibilitatea de a scăpa în viață.
XXX XXXI

• Și totuși nu toți oameni prezenți sunt de • Mult timp s-au respectat în senat aceste
acord cu această problemă. Unii pericole și tentative de conspirații și
alimentează speranța Catilinei prin noțiuni totuși în timpul consulatului lui Cicero,
tandre și întăresc conspirația prin nebunia și îndrăzneala de lungă durată
necredință. Cu un singur om care a fost a faptelor rele au izbucnit. Dezvoltarea
ucis, această ciumă a republicii poate fi
acestor întâmplări se va însămânța
controlată pentru o perioadă scurtă de
timp, dar nu pentru totdeauna. Dar dacă el adânc în măruntaiele republicii.
se aruncă afară și scoate cu el pe propriii săi
oameni, și dacă a adus împreună pe ceilalți
naufragiați adunați de pretutindeni în
același loc, nu numai că va fi eliminată
această ciumă, ci și sămânță răului absolut.
XXXII
• . Prin urmare, oamenii neloiali se lasă
separați de oamenii buni. Cicero îi
promite senatului o autoritate
semnificativă, unanimitate remarcabilă
între oamenii buni, încât vor vedea,
odată cu plecarea lui Catilina, că totul
va fi dezvăluit, adus la lumină, oprimat
și pedepsit.
XXXIII
• Cu toate aceste dovezi, Catilina, care a
reprezentat cea mai mare siguranță a
republicii, nenorocirea și distrugerea
celor care i s-au alăturat în ticăloșie,
este exilat de Cicero. Consulul îi cere lui
Jupiter, supranumit și Protectorul
orașului, să îl țină departe pe acuzat de
cetate, de granițele și zidurile acestuia,
de temple și să îi asuprească pe
dușmanii patriei cu pedepse veșnice.
 Proiect realizat de:
BĂDICU SARA, CINCĂ EVELINA, CONSTANTINESCU ANDREI, MANOLE
ARIANA, PĂTULEA ILINCA, ZGONDOIU ȘTEFANIA
XI F