Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

“METODE DE EXAMINARE A
TRATAMENTULUI PROTETIC PE
IMPLANTE”

Realizat de m/r Pînzărean Cristian,

grupa 102
 CUPRINS

1. Actualități
2. Metode de examinare a tratamentului protetic pe implante clinice
3. Metode de examinare a tratamentului protetic pe implante paraclinice
4. Ortopantomograma
5. Tomografia computerizată
6. Studiu pe model
7. Tehnica modelării diagnostice pe modele de studiu (Tehnica Wax- up)
8. Tehnica utilizării soft-ului de simulare computerizată
9. Ghiduri (şabloane) chirurgicale
10. Etape de tratament
11. Concluzii
 ACTUALITĂȚI

• Utilizarea metodelor contemporane de examinare în tratamentul implanto-protetic asigură stabilirea unui

diagnostic precis şi planificare optimală.
• Tehnicile şi procedeele noi din implantologia dentară, ocupă astăzi un loc important în elaborarea planului
terapeutic pentru restaurarea protetică a diferitelor forme de edentaţii. Un rol esenţial în stabilirea planului de
tratament îi revine examinării complexe a aspectului calitativ şi cantitativ al osului la locul inserţiei implanturilor.
• În situaţiile clinice care denotă un status deficitar estetic, se va recurge la măsuri protetice ce vor modifica
designul viitoarelor construcţii fixe. În dependenţă de tipul de densitate osoasă, variază şi perioada încărcării
protetice progresive.
 REUŞITA TRATAMENTULUI IMPLANTO-
PROTETIC

• Pentru reuşita tratamentului implanto-protetic este esenţial ca rezultatul final să fie identificat
cu claritate încă înainte de începerea planului de tratament. Pentru a obţine un rezultat
pozitiv, privit funcţional şi estetic, o cerinţă imperativă este conlucrarea în echipă (chirurg,
protetician, tehnician dentar, asistentă, medic radiolog) unde toată experienţa participanţilor
să se cristalizeze şi să se pună în practică.
METODE DE EXAMINARE A TRATAMENTULUI
PROTETIC PE IMPLANTE

Investigații clinice Investigații paraclinice

Investigatii clinice
Investigatii paraclinice
 M E T O D E D E E X A M I N A R E A T R ATA M E N T U L U I P R O T E T I C P E I M P L A N T E

Examenul clinic subiectiv şi obiectiv (exobucal si endobucal)

I. Examenul subiectiv (anamneza) cuprinde următoarele rubrici:

I.1. Date de identitate: nume, prenume, adresa pacientului, telefon.
I.2. Vârsta pacientului – trebuie cunoscută deoarece, în funcţie de aceasta, pot fi explicate unele aspecte ale evoluţiei
îmbolnăvirii şi pot fi indicate sau contraindicate unele tratamente (ex. amputaţia vitală sau coafajul indirect).
I.3. Profesia – poate constitui cadrul etiopatogenic al unor afecţiuni dentare şi/sau al mucoasei bucale (ex. intoxicaţiile
profesionale cu Hg, Pb, etc.). De asemenea, este cunoscută frecvenţa leziunilor carioase ale dinţilor frontali la cofetari, sau
eroziunile dentare la cei care lucrează în industria acizilor. Profesia pacientului interesează şi în vederea restaurării
morfofuncţionale a dinţilor. Astfel, criteriile fizionomice vor fi pe primul plan acolo unde profesia pacientului o cere
(artişti, oratori).
 ANAMNEZA

I.4. Regiunea şi condiţiile de viaţă ale pacientului. Regiunea în care locuieşte sau a locuit pacientul,
prezintă interes pentru stabilirea unor corelaţii între microclimatul regional si diversele afecţiuni pe
care le prezintă.
Condiţiile de viaţă prezintă importanţă în special din punct de vedere al alimentaţiei; conform teoriei
etiopatogenice moderne de producere a cariei dentare, alimentaţia are un rol important atât din punct de
vedere calitativ cât si cantitativ în dezvoltarea ontogenetică şi în întreţinerea aparatului dento-maxilar.
Deficienţele alimentaţiei se reflecta în apariţia unor afecţiuni, de exemplu, consumul exagerat de
produse zaharoase înalt rafinate, creează condiţii favorabile de apariţie a cariilor dentare; consumul
alimentelor dure contribuie la procesul de abraziune fiziologică.
I.5. Motivele prezentării. Se înregistrează acuzele pacientului.
I.6. Istoricul afecţiunii. Pacientul va descrie desfăşurarea în timp a afecţiunii, pentru care se adresează
medicului stomatolog: data debutului, evoluţia, dacă a mai urmat tratamente stomatologice și cu ce
rezultate
 ANAMNEZA

I.7. Antecedentele personale fiziologice. Se referă îndeosebi la cronologia erupţiei dinţilor, la accidentele legate de erupţia dinţilor.
I.8. Antecedentele personale patologice. Sunt locale şi generale.
Antecedentele personale patologice generale: se menţionează bolile infecto-contagioase avute în copilărie, rahitismul, afecţiunile
respiratorii, TBC, afecţiunile cardio-vasculare, digestive, bolile de sistem, diabetul zaharat, reumatismul. Se stabileşte starea generală
actuală: valoarea tensiunii arteriale (TA) şi a gradului de compensare în afecţiunile cardio-vasculare. La femei se menţionează în fişă
starea de graviditate, numărul sarcinilor şi/sau naşterilor.
Antecedente personale patologice locale. Se notează tot ceea ce ar fi putut influenţa dezvoltarea: obiceiuri vicioase din copilărie
(interpoziţii dentare ale unor obiecte, sugerea degetelor, a creioanelor, a buzei superioare sau inferioare, respiraţie orală datorată
obstrucţiei călor respiratorii superioare), poziţii vicioase, posturale sau în timpul somnului. Se notează şi obiceiurile vicioase actuale:
bruxism diurn sau nocturn, roaderea unghiilor, ţinerea de obiecte între dinţi (cuie, ace pipe). Existenţa acestor obiceiuri vicioase poate
explica unele tulburări ale ocluziei.
Se notează momentul apariţiei primelor leziuni odontale, a primelor extracţii sau semne de parodontopatie.
Se înregistrează intervenţiile chirurgicale sau ortopedice survenite în timp în sfera oro-maxilo- facială, traumatisme,protezări precoce.
I.9. Antecedente heredo-colaterale. Se consemnează existenţa, la membrii familiei (rude de gradul I) pacientului, a malformaţiilor
congenitale, a displaziilor dentare şi anomaliilor dento- maxilare, anodonţii, incluzii dentare sau multiple leziuni carioase şi
parodontopatii, similare cu cele găsite la pacient.
 EXAMENUL OBIECTIV

• II. Examenul obiectiv are mai multe etape: examen clinic general, examenul
extremităţii cefalice (examen exobucal), examenul ATM şi examenul endobucal.
• II.1. Examenul clinic general. Se apreciază dezvoltarea somatică: normosom,
hipersom, hiposom, starea sistemului nervos: echilibrat/neechilibrat, comportamentul
şi colaborarea. Se notează concordanţa între vârste: biologică, psihologică,
cronologică.
• II.2. Examenul clinic al extremităţii cefalice
• II.2.1 Examenul exobucal. Se realizează din normă frontală şi din normă laterală, prin
inspecţie şi palpare.
• III.2.2.Examenul endobucal
 EXAMENUL OBIECTIV EXOBUCAL

• Norma frontală
Inspecţia. Se observă faciesul habitual al pacientului, care poate prezenta amprenta unei suferinţe
oro-dentare (ex. crisparea provocată de prezenţa unei dureri), lipsa de expresie (tipică unei
paralizii a nervului facial), asimetrii (determinate de nedezvoltarea sau dezvoltarea în exces a unei
părţi osoase sau moi a feţei).
Se apreciază simetria feţei bilateral, stânga şi dreapta, cât şi raportul dintre cele trei etaje ale feţei,
stabilind craniometric, cu ajutorul mânerului unui instrument sau al unei rigle, înălţimea etajelor
feţei între punctele craniometrice
• Norma laterală, se examineaza profilul lateral al pacientului,apreciindu-se dacă este drept,
convex, sau concav.
Se examinează, de asemenea, aspectul şi culoarea tegumentelor feţei, prezenţa cicatricelor, a
fistulelor şi se descriu în fişa de observaţie, menţionându-se localizarea lor
 EXAMENUL OBIECTIV EXOBUCAL

• Palparea. Interesează, în primul rând, relieful masivului osos al feţei. Se insistă asupra
pereţilor sinusali şi asupra punctelor sinusale (frontale, etmoidale, maxilare), a căror
sensibilitate se cercetează prin presiune digitală şi asupra punctelor de emergenţă facială
trigeminale (supraorbitar, infraorbitar, mentonier), care se examinează prin plimbarea
policelui, menţinut presat, pe zona de emergenţă cutanată a nervului.
• Se observă reacţia dureroasă a pacientului la aceste manevre.
• Se palpează grupele ganglionare limfatice şi se notează modificările apărute: prezenţa şi
mărimea adenopatiei, numărul ganglionilor, mobilitatea sau aderenţa, sensibilitatea
dureroasă la palpare.
• Auscultația ATM.
 EXAMENUL OBIECTIV INTRAORAL

INTRAORAL, PĂRȚILE MOI: OCLUZIA:

 buze, palatul dur, mucoasa bucală, palatul moale, vestibulul  atm: palpare, auscultație, mobilizare funcțională
bucal, orofaringele, limba, planşeul bucal, mucoasa  mușchii: mobilizatori ai mandibulei/pericranieni, cervicali și
crestelor edentate
dorsali/limba
 evaluarea DVO
STATUS PARODONTAL GENERAL:  raporturi interarcadice statice
 biotip parodontal, inflamație
 raporturi ocluzale dentare statice = pim, orc
 ghidajele dentare ale mișcărilor mandibulare
STATUS DENTO-PARODONTAL DETALIAT:  examenul funcțional și identificarea parafuncțiilor
 dinții absenți, malpoziții, mobilitate, resorbția crestelor
edentate
 restaurări preexistente, leziuni corono-radiculare, contacte
proximale
 marginea gingivala liberă, gingia fixă, afectări furcale,
parodontometrie
 EXAMINAREA PARACLINICĂ

• Examinarea paraclinică are ca scop studiul integrității țesuturilor dentare dure, țesuturilor parodonțiului,
modificările structurale ale osului alveolar și ale ATM. Aceste investigații au favorizat studiul multilateral
pentru aprecierea înălțimii și lățimii crestei alveolare edentate, spațiului protetic inițial al breșelor dentare și
alegerea metodei de elecție cu încărcarea ulterioară a ID și individualizarea planului de tratament.
• Investigația imagistică este cea mai frecvent utilizată ca metodă paraclinică în stomatologia modernă.
Examenul radiologic este principalul examen complementar utilizat în stomatologie ce formează suportul
paraclinic al diagnosticului.
 METODELE RADIOLOGICE

• Metodele radiologice în medicina dentară sunt utilizate pentru confirmarea diagnosticului clinic, planificarea
tratamentului și supravegherea evoluției efectului terapeutic.
• Ele reprezintă o parte integrantă a practicii medicului stomatolog. Investigarea paraclinică constă dintr-o
radiografie panoramică (ortopantomografie) completată cu cea dento-alveolară și, la necesitate, tomografie
computerizată.
 EXAMINAREA PARACLINICĂ

• Examenul imagistic este investigația obligatoriu necesară în

implantologia dentară, cu ajutorul căruia este vizualizată starea țesuturilor
parodontale, integritatea țesuturilor dentare dure, starea osului restant,
dinamica modificărilor osoase (resorbție) și la planificarea tratamentului
implanto- protetic.
• Este obligatorie evaluarea stării osoase și gingivale cu precizie înainte de
orice tratament implantar, deoarece această informație va ghida
clinicianul în determinarea timpului optimal pentru plasarea implantului
dentar (imediat, timpuriu sau întârziat), precum și selectarea ulterioară a
etapelor tratamentului și specificul acestora.
 ORTOPANTOMOGRAFIA

• Ortopantomografia ce ne oferă o imagine de

ansamblu, permiţând observarea multitudinii spaţiilor
protetice potenţiale cu stadiile evolutive ale
complicaţiilor locale, comparative, la nivelul fiecărui
spaţiu protetic potenţial, al zonelor învecinate.
• De asemenea se oferă posibilitatea examinării
concomitente a rapoartelor componentelor articulaţiei
temporomandibulare, rapoartele între elementele
anatomice, structura osoasă, ramul mandibulei,
apofizei coronoide, forma si structura condililor
temporali, mandibulari şi alte zone anatomice
importante care au rapoarte cu dinţii prezenţi pe
arcadă( sinusuri maxilare, canal mandibular, fose
nazale),starea parodonțiului dinților restanți prin
evaluarea aprecierii stării septurilor interalveolare și a
spațiului periodontal
 ORTOPANTOMOGRAFIA.AVANTAJE/DEZAVANTAJE

 Avantajele ortopantomografiei: este un studiu global, înregistrând pe un singur film tot sistemul
dento-alveolar.
Această metodă este des utilizată în implantologia dentară pentru studierea structurilor osoase
periimplantare atât la moment, cât și la distanță după manoperele chirurugicale și protetice.

 Dezavantajele OPG:
- distanța focală – obiect coraport obiect-imagine – sunt diferite;
- imposibilitatea efectuării măsurărilor precise;
- structurile anatomice se pot suprapune pe structură din focusare
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATA DENTARA.

Este o metoda de investigație radiologica ce permite reprezentarea grafica

a unor secțiuni sau planuri tomografice ale corpului cu ajutorul unui
computer care prelucreaza valorile de absorbție a unui fascicul de raze
Roentgen ce exploreaza în diferite incidențe, aceste secțiuni anatomice.
Cel mai important avantaj a TC este ca poate evidenția cu claritate
structurile tisulare, normale și patologice, cu opacitate redusa fața de
razele Roentgen și cu densitate apropiata între ele, cum sunt parțile moi.
 TOMOGRAFIE COMPUTERIZATA

Computer tomografia este metoda imagistică de elecţie în implantologia orală, deoarece

permite o evaluare tridimensională precisă a volumului osos, a unor formaţiuni anatomice,
precum şi precizarea densităţii osoase.
Valorile de absorbție, captate de senzori și prelucrate de computer, sunt reprezentate fie numeric,
fie grafic, prin transformare într-o variație de tonalitate (diferite grade de gri sau de alte culori),
în conformitate cu o scala cromatica, atribuind o culoare pentru o anumita densitate.
În cazul utilizării grilei de culoare, densitatea osoasă va fi exprimată în unităţi Hounsfield.
Culoarea roşie din grila de culoare este corespunzătoare aerului (-1000HU) , iar osul corespunde
culorii verzi, cu o densitate de 1000HU, cu variaţii în plus sau în minus. Dacă grila de culoare
are valori cuprinse între -1000HU şi 3000HU, graficul de valori al densităţii se încadrează într-
un interval cuprins între 0 şi 255.
 TC AVANTAJE/DEZAVANTAJE

Cu ajutorul TC se obțin imagini în proiecție axială, imagine panoramică cu secțiuni transversale și imagini 3D.
Avantajele TC:
 Imagine precisă la distanță a unghiurilor și a volumului;
 Determinarea densității osoase;
 Posibilitatea vizualizării structurilor anatomice;

TC are și dezavantaje:

 Rezoluția insuficienta a leziunilor situate în mușchi;
 Obligativitatea injectarii unei substanțe de contrast pentru vizualizarea vaselor;
 Artefacte mari datorate obturațiilor de amalgam sau coroanelor metalice mari.
 DETERMINAREA STABILITĂŢII PRIMARE
ŞI SECUNDARE A IMPLANTELOR

 Determinarea stabilităţii primare şi secundare a implantelor oferă avantajul determinării precise a gradului de
mobilitate. Un aparat ce permite determinarea mobilităţii dentare şi implantare este PERIOTEST (Siemens).
Unitatea de măsură în practică nu este milisecunda, ci o valoare situată pe o scară de 58 de unităţi VPT, de la -8 la
+50, luând o corespondenţă între gradele mobilităţii şi valorile scării. Cu cât valorile înregistrate sunt mai mici,
obiectul percutat are capacitate de amortizare mai scăzută, deci este mai fix. Aparatul Periotest ne informează
direct atât asupra caracterului amortizant al parodonţiului şi/sau a calităţii interfeţelor os/implant, cât şi indirect
(prin semnale acustice şi/sau optice) exprimate în valori Periotest (VPT) asupra mobilităţii dentare, respectiv
implantare.
 Aparatul Periotest M este un dispozitiv de apreciere a stabilităţii implantului în os. Dispozitivul indică
caracteristicile de amortizare a osului din jurul implantelor şi, indirect, mobilitatea implantului
 STUDIUL PE MODEL

• Studiul pe model are ca scop evaluarea spaţiului

protetic existent, relaţiilor ocluzale
interarcadice/interdentare existente, raportului crestei
edentate cu dinţii adiacenţi şi antagonişti, topografiei,
angulaţiei, rotaţiei, extruziei, precum şi a eventualelor
incongruenţe dento-alveolare ale dinţilor naturali,
potenţiali stâlpi, modului de exercitare a forţelor la
nivelul viitoarelor sedii de plasare a implantelor,
prezenţei unei scheme ocluzale adecvate
particularităţilor ţesuturilor moi, curbelor de ocluzie
sagitală şi transversală, precum şi tipului de ocluzie
existentă, integrităţii dinţilor antagonişti.
 TEHNICA MODELĂRII DIAGNOSTICE PE
MODELE DE STUDIU (TEHNICA WAX- UP)

• Tehnica modelării diagnostice pe modele de studiu (Tehnica Wax- up) ne

poate evidenţia problemele existente de formă şi aranjare a dinţilor pe arcadele
dentare. Este tehnica prin care putem arăta pacientului cum va fi viitoarea
lucrare protetică modelată în ceară pe modelul de studiu.Totodată asigură
posibilitatea de a perfecta relaţiile ocluzale până la tratament. Pacientul îşi
poate personaliza lucrarea intervenind asupra formei şi dimensiunilor viitorilor
dinţi.
• Ea rămâne în acelaşi timp o metoda precisă de măsurare şi apreciere a
proporţiilor dinţilor şi va servi ulterior ca ghid la modificarea formei şi a
poziţiei dinţilor
 TEHNICA WAX-UP
Utilizarea tehnicii Wax-up permite realizarea unui plan de tratament estetic, asigură posibilitatea de a perfecta relaţiile
ocluzale până la tratament şi determină medicul în alegerea soluţiilor terapeutice miniinvazive.
 TEHNICA UTILIZĂRII SOFT-ULUI DE
SIMULARE COMPUTERIZATĂ

• Tehnica utilizării soft-ului de simulare computerizată

• Rolul simulării computerizate a designului viitoarei construcţii protetice este atât pentru consult şi
comunicare elocventă cu pacientul cât şi pentru elaborarea planului de tratament.
• Scopul acestei şedinţe de simulare computerizată este de a găsi modalitatea pentru îmbunătăţirea
aspectului estetic. Pentru folosirea cu succes a programului de soft, medicul trebuie să posede unele
abilităţi în utilizarea calculatorului şi unele cunoştinţe pentru un anume soft ce este procurat şi
utilizat în practică.
• Simularea computerizată în elaborarea planului de tratament implantoprotetic, ne dă posibibilitatea:
simulări ale implantării, restaurări cu coroane fixe, proteze fixe,faţetarea, conturarea cosmetică.
 GHIDURI (ŞABLOANE) CHIRURGICALE

• Ghiduri (şabloane) chirurgicale care indică locul concret şi un unghiul precis de

inserare a implantelor în funcţie de opţiunea protetică aleasă şi situaţia clinică,
efectuate atât în baza modelelor de studiu în combinare cu analiza
ortopantomogramelor, cât şi în baza tomografiei computerizate .
 GHIDULUI CHIRURGICAL CONFECŢIONAT
STEREOLITOGRAFIC PRIN TEHNICA CAD/CAM.

Implantologia orală a cunoscut o ascensiune formidabilă în ultimii ani în special prin posibilitatea
realizării planului de tratament cu ajutorul imaginilor tridimensionale şi transpunerea acestuia prin
tehnologia computerizată în etapa chirurgicală de inserţie a implanturilor dentare cu ajutorul ghidului
chirurgical confecţionat stereolitografic prin tehnica CAD/CAM. Acest tip de ghid permite o tehnică
chirurgicală minim invazivă, fără lambou cu posibilitatea încărcării protetice imediate, cu scurtarea
semnificativă a intervenţiei chirurgicale, diminuarea complicaţiilor postoperatorii prin reducerea
edemului și a durerii, creșterea confortul pacientului și o vindecare rapidă datorită menţinerii intacte a
vascularizaţiei din periost.
Estetica și funcţionalitatea unei restaurări protetice pe implanturi dentare este influenţată de
poziţionarea corectă, tridimensională a acestora.
 GHIDURILE CHIRURGICALE

• Implementarea realizării rapide a prototipurilor utilizând tehnologia CAD-CAM prin printare (tehnica
aditivă) sau frezare (tehnica substractivă) a permis confecţionarea ghidurilor chirurgicale ce transpun
cu mare fidelitate planul de tratam

• În funcţie de tipul de sprijin și edentaţie, ghidurile chirurgicale pot fi:

- Mucozal, suportul ghidului fiind asigurat doar de mucoasa gingivală
- Dentar, având dinţi restanţi ce delimitează mezial şi distal breşa dentară
- Mixt, suprafaţa de contact regăsindu-se atât la nivelul dinţilor restanţi, cât şi la nivelul mucoasei
gingivale
GHIDURILE CHIRURGICALE
 P R I N C I P I I L E D E B A Z Ă L A CO N F E CȚ I O N A R EA
P R O T EZ E L O R F I X E P E I M P LA N T E :

1.Funcționalitatea;
2.Confortul;
3.Estetica.
 PRINCIPIUL ESTETIC:

Pentru realizarea unui efect estetic maxim se ţine cont de o serie de factori care sunt intercondiţionaţi:
 creasta alveolară,
 profilul gingival,
 forma papilei interdentare,
 dinţii restanţi,
 buza superioară şi inferioară,
 linia surâsului,
 starea parodonţiului marginal şi profund,
 mărimea forţelor ocluzale,
 starea generală de sănătate a pacientului.

Rezultatul favorabil chirurgical şi rata înaltă de supravieţuire a implantului nu prezic succesul estetic, iar
pierderea verticală de masă osoasă poate apărea chiar dacă rezultatul estetic este satisfăcător .
 Cu toate că restaurările protetice pe implante constituie obiectivul final al tratamentului, anume etapa protetică trebuie
a fi considerată primară a fazelor unui tratament implantar.
 Anume medicului protetician îi revine sarcina, luând în considerare opţiunea protetică, în funcţie de situaţia clinică şi
posibilităţile financiare a pacientului, de a alege numărul optim de implante, alegerea tipului de implante în funcţie de
metoda de ancorare (pur-implantară sau cu conexiune dento-implantară), topografiei inserării implantelor etc.
 Absenţa coerenţei şi continuităţii în corolarul tratamentului poate duce la o situaţie în care implantul inserat nu are nici
o valoare pentru protezare sau în general nu poate fi folosit în calitate de sprijin pentru proteză.
 ETAPELE DE TRATAMENT

1) Examenul clinic şi paraclinic; 10) Frezarea şi scurtarea abutmentelor;

2) ReaIizarea modelului de studiu şi diagnostic; 11) Confecţionarea machetei viitoarei suprastructuri din ceară;
3) Diagnosticul definitiv, stabilirea planului terapeutic; 12) Ambalarea şi turnarea componentei metalice;
4) Inserarea implanturilor la nivelul ofertei osoase existente; 13) Dezambalarea, prelucrarea componentei metalice;
5) Amprentarea câmpului protetic pentru realizarea 14) Verificarea adaptării scheletului metalic pe model;
restaurării provizorii;
15) Proba suprastructurii metalice în cavitatea bucală,
6) Confecţionarea modelului pentru restaurarea provizorie şi aprecierea culorii viitoarei construcţii protetice;
realizarea acesteia;
16) Aplicarea placajului ceramic;
7) Aplicarea restaurării provizorii în cavitatea bucală;
17) Proba construcţiei metalo-ceramice pe implante în
8) Descoperirea corpului implantului şi montarea cavitatea bucală;
dispozitivului permucozal;
18) Prelucrarea finală a restaurării (glazurarea);
9) Amprentarea câmpului protetic cu lingura închisă;
19) Proba finală a restaurării şi fixarea acesteia.
Confecţionarea modelului de lucru şi fixarea în
articulator;
 CONCLUZII

 O actualitate în stomatologia contemporană este conturarea esteticii dentofaciale, al cărei

obiectiv major este evaluarea şi validarea armonioasă a pacienţilor cu afecţiuni stomatologice.
Utilizarea unor principii de estetică dento-facială în cadrul tratamentelor stomatologice a
devenit o necesitate, conform rigorilor actuale.
 Pentru atingerea obiectivelor finale ale unui tratament protetic implantologic trebuie ca: 1.
Colaborarea echipei de specialişti să fie cât mai apropiată. 2. Etapa protetică trebuie să fie
primară a unui tratament implantologic. 3. Tratamentul protetic implantologic raţional poate fi
efectuat cu utilizarea ghidurilor chirurgicale
 Radioimagistica computer tomografică s-a evidenţiat ca metodă de elecţie pentru evaluarea
preoperatorie a indicaţiei şi prognosticului terapiei implanto-protetice, substituind examinarea
ortopantomografică prin netă superioritate informaţională
 BIBLIOGRAFIE

• AVANTAJELETEHNICII WAX-UP ÎN TRASAREA OBIECTIVELOR TRATAMENTELOR STOMATOLOGIC Vitalie

Gribenco, Valeriu Fala, Vitalie Pântea, Lilian Nistor ,pag 85-88, 15 decembrie 2013
https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/25754
• PARTICULARITĂŢI DE EVALUARE ŞI PLANIFICARE A TRATAMENTULUI IMPLANTO-PROTETIC Gheorghiţa
Alina (Coordonator ştiinţific Gribenco Vitalie),
• PARTICULARITĂŢI ÎN TRATAMENTUL PROTETIC ALPACIENŢILOR CU EDENTAŢII UNIDENTARE MAXILARE
Cheptanaru Olga
• Implantologie orală sau restaurări protetice pe implante Aureliu Gumeniuc, Valentin Topalo, Andrei Mostovei, Ana-
Patricia Taşcă, Grigore Ţîra,pag39-43 IBN, 16 august 2017
• Inserția minim-invazivă a implanturilor dentare prin utilizarea ghidului chirurgical stereolitogragic Corina Marilena
Cristache (1), Cristian Butnăraşu (2), Ioana Andreea Stanciu (3), Gheorghe Cristache (4)
• STUDIUL COMPARATIV ÎN TRATAMENTUL IMPLANTOPROTETIC CU ÎNCĂRCARE IMEDIATĂ, PRECOCE ȘI
ÎNTÂRZIATĂ Melnic Svetlana

•
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!