DEMOGRAFIE

FENOMENE CU INFLUENŢĂ
NEGATIVĂ ASUPRA REPRODECERII
POPULAŢIEI
OBIECTIVE EDUCAŢIONALE

 Măsurarea mortalităţii cu indicatorii obişnuiţi

 Descrierea şi analiza comparativă a mortalităţii
 Identificarea principalelor caracteristici ale
mortalităţii şi posibilităţile de control
 MORTALITATEA POPULAŢIEI
- suport curs –
1. Definiţie
2. Unitatea de observare
3. Importanţa studiului mortalităţii
4. Documente purtătoare de informaţii utilizate în studiile mortalităţii
 certificatul constatator al decesului
 buletinul statistic de deces
 certificatul de deces
5. Indicatori de măsurare
 1. mortalitatea generală
 2. mortalitatea specifică
 - pe sexe
 - pe grupe de vârstă
 - pe medii de reşedinţă
 - pe cauze medicale de deces
 3. mortalitatea proporţională – letalitatea
 4. fatalitatea – riscul de deces printr-o anumită boală
 5. mortalitatea standardizată
DO
 6. raportul standardizat al mortalităţii x 100
DA
 7. tabela de mortalitate
 8. DMV – SVN
 Factorii care influenţează mortalitatea exprimată prin SVD-DMV
 Factorii care au limitat scăderea mortalităţii pe plan mondial
Factorii care influenţează mortalitatea exprimată prin speranţa de viaţă la naştere sunt:
 factorii economici;

 distribuţia venitului naţional;

 alţi factori;

 structura pe grupe de vârsta a populaţiei;

 factori ce ţin de calitatea mediului;

Experienţa mondială arată că impactul cel mai mare asupra societăţii o au educaţia, bugetul alocat
pentru alimentaţie, bugetul alocat pentru asistenţa primară, bugetul alocat pentru mediul
ambiant.
Factorii care au limitat scăderea mortalităţii pe plan mondial.
1. Strategii de dezvoltare care nu au avut în vedere sănătatea.
2. Ponderea redusă acordată ocrotirii sănătăţii în structura bugetului, prin necorelarea sa cu
interesele sănătăţii, cu nevoile stării de sănătate şi creşterea calităţii asistenţei medicale.
3. Structuri neadecvate ale sistemului de sănătate, cu dezvoltarea dezechilibrată a îngrijirilor de
specialitate şi spitaliceşti faţă de cele primare şi extraspitaliceşti neadaptate nevoilor şi
particularităţilor naţionale şi locale, o folosire neraţională a resurselor. Au fost preluate
modele din ţările dezvoltate şi translatate în ţările în curs de dezvoltare.
4. Tehnologii de sănătate neadecvate problemelor specifice.
In ultimii 10 ani s-a observat:
❖o scădere a mortalităţii prin boli cardiovasculare, scădere care nu a fost anticipata;
❖o scădere a mortalităţii infantile sub nivelul aşteptat în ţările dezvoltate (niveluri sub 8%o);
❖ creşterea riscului de deces la bărbaţi datorită unui stil de viaţă specific;
❖ inechităţi în distribuţia mortalităţii pe zone geografice sat pe categorii socio-profesionale.
 MORTALITATEA INFANTILĂ
- suport curs -
1. Definiţie
2. Unitatea de observare
3.Documente purtătoare de informaţii utilizate în studiul mortalităţii infantile
- certificat constatator ale decesului 0 - 1 an
- fişele decesului 0 - 1 an
4. Indicatori de măsurare
- abordare transversală (an calendaristic) - cea mai utilizată
- abordare longitudinală (pe o generaţie de născuţi vii)
1. rata de mortalitate infantilă
2. rată specifică de mortalitate infantilă:
 pe sexe
 pe medii de reşedinţă
 grupe de vârstă (în funcţie de vârsta la deces)
 cauze medicale de deces
 grafic LEXIS
5. Factori de risc ai mortalităţii infantile
1.Factori endogeni (care ţin de mamă)
2. Factori endogeni (care ţin de copil)
3. Factori exogeni
4. Factori care tin de familie
5. Factori demografici
6. Factori economico-sociali şi de mediu
6. Mortinatalitatea
7. Mortalitatea juvenilă 1 - 4 ani
 PRINCIPALII INDICATORI DE MĂSURARE A
MORTALITĂŢII INFANTILE
l. Rata de mortalitate infantila:
unde: D0 – 1 - decedaţii 0-1 an dintr-un an calendaristic şi un teritoriu dat
N - născuţii vii din acelaşi teritoriu si an calendaristic
2. Rata de mortalitate infantila pe medii:
Decese 0  1 an din U , R
RMI U , R  x 1000
Nr . nascuti vii din U , R
3. Rata de mortalitate infantila pe sexe:

Decese 0  1 an din M , F
RMI M , F  x 1000
Nr. nascuti vii din M , F
4. Ratele de mortalitate infantila in funcţie de vârsta la deces:

Decese 0  6 zile
RM neonatala precoce  x 1000
Nr. nascuti vii
 Decese 7  27 zile
RM neonatala tardiva  x 1000
Nr. nascuti vii
Decese 0  27 zile
RM neonatala  x 1000
Nr. nascuti vii
Decese 28  364 zile
RM postneonat ala  x 1000
Nr. nascuti vii
Nascuti morti  decese 0  6 zile
RM perinatala  x 1000
Nr. nascuti

5.Rata de mortalitate infantilă pe cauze:

Nr. decese 0 1 an datorate unei cauze

Rsp M 0  1  x 1000
Nr. nascuti vii in acea perioada
 STRATEGII DE INTERVENŢIE ÎN COMBATEREA
MORTALITĂŢII INFANTILE
- Ţin cont de modelele de mortalitate, morbiditate factorii care le condiţionează;
- Principala problemă de sănătate pentru grupa de vârstă 0 - 1 an o reprezintă
mortalitate post-neonatală.
 A nu se confunda:
 risc de deces neonatal care este mai mare decât cel postneonatal;

 rata mortalităţii postneonatale care este mai mare decât rata mortalităţii neonatale.

 Influenţarea nivelului mortalităţii postneonatale se poate realiza prin:

 dezvoltarea de programe de planificare familială, pentru a reduce numărul de copii
nedoriţi;
 îngrijiri selective acordate femeii gravide;

 promovare alimentaţiei naturale a sugarului;

 îngrijiri pre şi postnatale acordate copiilor 0 - 1 an cu risc crescut;

 asigurare cu produse dietetice pentru sugarul normal şi distrofici

 program naţional de imunizări;

 dotarea corespunzătoare a secţiilor de terapie intensivă.

 Mama şi copilul grupuri populaţionale periclitate - au nevoie de servicii medicale mai

numeroase.
 Din metodele de intervenţie care permit utilizarea cât mai eficientă a resurselor
disponibile, strategiile de intervenţie bazate pe noţiunea de risc reprezintă tipul de
strategii utilizat în domeniul ocrotirii materno - infantile.
 METODA ÎNGRIJIRILOR DE SĂNĂTATE MATERNO-
INFANTILĂ FONDATĂ PE NOŢIUNEA DE RISC
- STRATEGIA RISCURILOR ÎNALTE -
 Scop: ameliorarea serviciilor de sănătate materno-infantilă. Este o metodă
de identificare a grupurilor (gravide, nou-născuţi) expuse la risc înalt de
boală/deces în vederea luării de decizii privind alocarea de resurse
disponibile.
 Principiu general: a asigura pentru toţi cele mai bune servicii, dar
favorizând pe cei care au mai multă nevoie.
 Metoda strategia riscurilor înalte
 Intervine rar în favoarea întregii populaţii vulnerabile;
 Se adresează grupurilor la risc care necesită îngrijiri particulare.
 Obiective generale:
 punerea la punct a unei metode practice de evaluare a riscurilor la care
sunt supuşi indivizii (mame, copii) şi grupele de indivizi;.
 lansarea unei strategii locale de intervenţie;
 verificarea eficacităţii (evaluarea) acestor strategii.
 Etapele metodei:
 1. Definirea efectului (efectelor) care necesită intervenţii (boală,
deces, invaliditate):
- în stabilirea priorităţilor se ţine cont de o serie de criterii:
 frecvenţă;

 gravitate;

 importanţa pentru societate;

 posibilităţi de intervenţie (prevenire şi tratament);

 cost;

 avantaje prevăzute;

 stabilirea factorului de risc (două modalităţi):

1. FR asociat mai multor variabile epidemiologice;

2. întocmirea unei liste de FR care influenţează sănătatea mamei şi copilului;
 sunt necesare informaţii privind:
 statistica demografică;
 tradiţii culturale, obiceiuri;
 nivel de cultură şi educaţie în populaţie;
 igiena mediului;
 servicii de sănătate.
 2. Identificarea FR
 se reţin FR care au o prevalentă crescută în populaţie;
 RA crescut în populaţie pentru care există mijloace de intervenţie;
 3. Elaborarea unui sistem de notaţie care va permite clasarea
indivizilor în categorii de risc.
Notele cele mai mari corespund riscului cel mai crescut:
 atribuirea empirică a unui număr de puncte pentru fiecare caracteristică;

 atribuirea unui număr de puncte pentru fiecare FR prin măsurarea riscurilor

reale în populaţie;
 metoda cea mai precisă - atribuirea de note în funcţie de combinarea FR
care joacă un rol în apariţia efectului (analiza de variantă).
 Metoda trebuie să aibă:
 sensibilitate - indivizii reţinuţi ca expuşi la risc sunt într-adevăr expuşi;
 specificitate - indivizii excluşi de la risc după sistemul de notaţie sunt într-
adevăr excluşi;
 valoare predictivă pozitivă - proporţia deceselor în rândul subiecţilor expuşi
la risc;
 valoare predictivă negativă - proporţia supravieţuitorilor în rândul non-
expuşilor.
 Avantajele metodei:
 permite investigarea corectă individuală prin anamneză,
examen clinic, paraclinic;
 selecţionează cu un înalt grad de precizie subiecţii la risc
înalt care au cel mai mult nevoie de protecţie şi asistenţă
medicală diferenţiată;
 stabileşte prevalenta FR în populaţie şi populaţia la risc;
 se stabileşte tendinţa FR;
 permite extinderea cercetării asupra mortalităţii 1-4 ani;
 Dezavantajele metodei:
 evaluarea riscului prin scor se realizează cu pierdere de
informaţie medicală;
 metoda implică o bună formare profesională;
 volum crescut de muncă pentru prelucrarea datelor;
 eficacitatea metodei depinde de interesul personalului.
 MORTALITATEA 1 - 4 ani
- mortalitatea primei copilării -
 În ţările cu mortalitate scăzută a primei copilării predomină printre
principalele cauze de deces:
 accidente
 anomalii congenitale
 tumori
 Pentru ţările cu mortalitate crescută a primei copilării ca şi cauze de deces
sunt:
 afecţiuni respiratorii
 accidente
 România - 2007
- accidente - anomalii congenitale
- leziuni traumatice - boli ale sistemului nervos
- boli ale aparatului respirator - tumori
 Repartiţia pe sexe: mortalitate masculină crescută
 Repartiţia pe medii de reşedinţă: mortalitate crescută în mediul rural

 În 44,0 % din cazuri în unităţile sanitare.

Nu lipsa de timp este cauza nesupravegherii copiilor ci mai ales slaba pregătire
pentru „meseria" de părinte, lipsa de preocupare serioasă a familiilor
pentru sănătatea propriilor copii.
 CERTIFICAT MEDICAL CONSTATATOR AL
DECESULUI
Reglementările M.S. cu privire la completarea corectă a cauzei de deces şi
codificarea cauzei iniţiale
Termenul de declarare la Oficiul Stării Civile al primăriei
pe teritoriul căruia s-a produs decesul este în termen de 3
zile de la data încetării din viaţa a persoanei respective,
termen ce cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul
cât şi ziua în care se face declararea
 Actul de deces se completează în dublu exemplar
 declararea se face în termen de 3 zile, inclusiv cea a decesului
 în cazul morţii violente, decesul se declară în termen de 24 de
ore de la eveniment (anunţarea poliţiei + procuratură +
medicină legală
 nu este permis să se completeze certificatul numai pe baza
informaţiilor primite de la aparţinătorii persoanei decedate
 certificatul se înmânează numai rudelor apropiate (copii majori)
 act medico-legal; este singurul document utilizat
pentru obţinerea de date privitoare la cauza morţii:
 orice greşeală voită sau involuntară a medicului care
completează cauza morţii este pasibilă de sancţiuni
administrative şi/sau penale:
 nu se trec mai multe cauze de deces în nici o rubrică
a,b,c din partea I a certificatului: chiar dacă există mai
multe cauze de deces, totuşi medicul trebuie să aleagă
o singură cauză (sau o singură înlănţuire de cauze)
care a determinat decesul, sau o pondere mai mare,
ţinând cont de următoarele indicaţii :
1. Atunci când cauza decesului este unică şi nu există o
înlănţuire de
fenomene morbide, se va trece această cauză la
punctul c
 c = starea morbidă iniţială iar punctele a şi b rămân
necompletate
 c - exemple: sinucideri, înec, omucidere, traumatisme
imediat mortale
2. În cazul în care există două sau mai multe cauze de
deces şi când medicul care a tratat bolnavul nu poate
decide care din ele a provocat decesul cu prioritate, el
se va ghida după următoarea regulă.:
3.* Se va da prioritate accidentelor grave imediat
mortale (fractură bază craniu, otrăviri, sinucideri,
omucideri), chiar şi în cazul în care acestea au fost
însoţite de o boală gravă ( HTA,cardiopatie
ischemică,TBC)
4. * Se va da prioritate: - accidentelor grave cardiace (infarct
de miocard)
- boli cerebro-vasculare (hemoragie cerebrală, embolii, tromboze)
- abdomen acut
5. * Se vor alege, ca şi cauze de deces, în ordinea gravităţii,
exceptând
cauzele amintite:
- tumorile maligne;
- bolile transmisibile cu evoluţie gravă;
- TBC evolutivă în formă gravă
- malformaţii grave ale aparatului circulator, digestiv, renal
6. Dacă decesul a survenit după o intervenţie chirurgicală, ca de
exemplu după abdomen acul sau tumoră malignă, ca urmare a
gravităţii bolii, se va trece drept cauză iniţială la punctul c.
starea morbidă iniţială - boala care a provocat abdomenul
acut sau tumoarea malignă.
7. În situaţia în care se ştie că decesul a survenit din
cauza intervenţiei chirurgicale, se va trece la
punctul c, drept cauză de deces accidentul
chirurgical (din cauza hemoragiei intraoperatorii
sau a anesteziei)
8. Nu pot fi cauze de deces: guşa, avitaminoze, TBC
stabilizată, sifilisul, cu excepţia celui congenital,
ruptura de anevrism de origine sifilitică, reumatism
nearticular sau fără precizare;
9. Senilitatea, prematuritatea, nu sunt cauze de deces,
ci se trec la partea a 11-a a certificatului şi se caută
să se precizeze cauza reală;
10. Simptomele nu sunt cauze de deces; insuficienţa
respiratorie sau circulatorie, comă;
11. Pentru - accidente, otrăviri, traumatisme, trebuie să se
specifice în mod clar cauza şi natura lor: de exemplu
"fractură bază craniu" prin cădere de pe scară;
12. În cazul în care medicul nu poate preciza cauza reală
a decesului, se va specifica pe certificatul constatator al
decesului, partea I-a: "cauza decesului este
necunoscută "
13. În anumite situaţii (înec, asfixie, otrăviri) trebuie
specificat neapărat dacă fenomenul s-a petrecut
accidental sau dacă este vorba de sinucidere sau
omucidere;
14. Trebuie să existe concordanţă între - cauza decesului
- sex
- vârstă
Se caută astăzi strategii destinate creşterii
eficienţei serviciilor destinate populaţiei
vârstnice. în opinia OMS, principalele
întrebări la care trebuie să răspundă
decidenţii sistemului sanitar sunt
următoarele:
 Cum va fi în stare un procent tot mai redus al

populaţiei active să susţină nevoile în creştere

ale populaţiei vârstnice?
 Numărul tot mai mare de vârstnici nu va

determina în cele din urmă falimentul sistemelor

de îngrijiri de sănătate şi sociale?
 Cum ajutăm persoanele vârstnice să
rămână active şi independente?
 Cum îmbinăm responsabilităţile statului şi
ale familiei în îngrijirea persoanelor
dependente?
 Cum putem folosi experienţa, talentele şi
abilităţile vârstnicilor?
 Odată cu creşterea duratei medii a vieţii,
cum putem îmbunătăţii calitatea vieţii
persoanelor vârstnice?
Obiectivele strategiilor de îmbătrânire
activă sunt următoarele:

 reducerea numărului deceselor premature;

 limitarea disabilităţilor şi bolilor cronice la
vârstnici;
 creşterea calităţii vieţii vârstnicilor;
 reducerea costurilor îngrijirilor medicale;
 dezvoltarea continuă de servicii sociale şi
de sănătate, accesibile, permisive,
calitative;
 asigurarea educaţiei şi învăţământului
continuu pentru personalul implicat în
îngrijirile sociale şi de sănătate.