Centrul de excelență în medicină și farmacie "Raisa Pacalo”

Curba de ocluzie frontală

Elaborat: Doboș Mihail

Evaluator: Bodrug Ana
Plan tematic
1) Introducere și generalități
2) Curba lui Wilson, caracteristică
3) Importanța curbelor dentare
4) Bibiografie
 Ocluzia dentară începe să se formeze încă din primul an
de viaţă când începe erupţia dinţilor temporari. Primele
relaţii ocluzale sunt stabilite de incisivii centrali
mandibulari şi cei maxilari temporari care vor oferi
Introducere
stabilitate mandibulei. Pe măsură ce erup restul dinţilor
temporari se vor realiza din ce în ce mai multe contacte
dento-dentare care vor realiza în final ocluzia dentară a
dinţilor temporari.
Această ocluzie va fi pastrată pînă în jurul vârstei de 6 ani
când vor începe să erupă primii molari definitivi urmaţi de
incisivi. În momentul în care primii molari definitivi ajung în
contact ocluzal se va realiza etapa de ocluzie mixtă. Pe
măsură ce vor erupe şi restul dinţilor definitivi ocluzia se va
înălţa şi va fi modificată până în momentul erupţiei ultimilor
dinţi definitivi adică în jurul vârstei de 13-14 ani.
Dacă se trasează o linie imaginară care trece prin
vârfurile cuspizilor vestibulari ai dinţilor
mandibulari posteriori, se va stabili astfel linia
vestibulo-ocluzală. În cazul unei arcade normale,
această linie este continuă şi descrie forma generală
a arcadei dentare. În acelaşi timp această linie
realizează demarcarea dintre versantele interne şi
cele externe ale cuspizilor vestibulari.
De asemenea, dacă se trasează o linie imaginară care trece prin vîrfurile
cuspizilor palatinali maxilari ai dinţilor posteriori, se va stabili astfel linia
palato-ocluzală. Această linie descrie forma generală a arcadei dentare şi
realizează demarcarea dintre versantele interne şi cele externe ale cuspizilor de
sprijin. Atunci când este trasată o linie imaginară ce trece prin şanţurile şi
fosetele centro-ocluzale ale dinţilor din zona lateral, se va stabili linia centro-
ocluzală care în cazul unei arcade normale este continua şi descrie forma
generală a arcadei dentare.
 Planul de ocluzie este planul
imaginar care trece prin
Planul de
marginile incizale ale dinţilor
ocluzie
frontali şi vârfurile cuspizilor
dinţilor posteriori.
Curba lui Wilson (frontală)

Curba transversală de ocluzie

rezultă prin unirea cu o linie a
cuspizilor vestibulari și orali ai
dinților laterali mandibulari. Ea
a fost descrisă de către Wilson.
În plan frontal fețele ocluzale
ale dinților laterali vin în contact
cu această curbă, dinții fiind
înclinați spre lingual la
mandibulă și spre vestibular la
maxilar.
În plan frontal curba lui Wilson are concavitatea
orientată spre superior. Ea poate fi dreaptă sau cu
concavitatea orientată spre inferior în cazul unor
anomalii dentoalveolare, sau a unor procese
patologice (abrazie)
Curba lui Wilson mai este cunoscută și
sub denumirea de „curba de compensație a
mișcărilor de lateralitate a condililor
mandibulari”.
Rolul de compensare a acestor curbe se manifestă la
crearea arcadelor artificiale, pentru ca la mișcările
mandibulare de propulsie și lateralitate între arcadele
dentare se păstrează contactul interdentar cel puțin în
trei puncte, ce asigură o fixare stabilă a protezelor
mobile.
Curba lui Wilson poate fi materializată de două rigle aplicate pe
suprafețele ocluzale ale dinților inferiori. Unghiul pe care-l
formează cele două rigle este același cu al curbei transversale a
planului de ocluzie. Curba lui Wilson rezultaă din înclinarile
dinților maxilari spre obraz iar a celor de la mandibulă spre
limbă, față de planul frontal.
Curba lui Wilson
 De ce sunt necesare
curbele ocluzale?
Tuberculii bucali ai dinților superiori și lingual inferiori de mestecat sunt numiți de
protecție, nu de susținere. Ei intră ușor în contact cu antagoniști în ocluzia centrală
sau, după cum cred unii autori, nu au un astfel de contact. Aceste tuberculi
îndeplinesc funcția de a împărți alimentele și de a crea pe pantele lor o suprafață
glisantă pentru antagoniști care protejează obrajii și limba în timpul mestecării de a
le obține între dinți.
Distribuția presiunii masticatorii are loc de-a lungul întregii axe
dentare, cu o sarcină minimă pe parodontiu, iar cu contacte
punctuale mici, ștergerea planurilor masticatorii scade. Contactul
fisurilor și tuberculilor creează stabilitatea maxilarului inferior cu
ocluzia centrală, conform principiului ciocanului în mortar,
incluzînd obstacole în mișcarea maxilarului inferior de-a lungul
cîmpului ocluzal. 
 • https://www.scrigroup.com
• https://www.scribd.com
• https://umfcd.ro
• https://pdfcoffee.com
Bibliografie: • https://pocketdentistry.com
Vă mulțumesc pentru atenție