UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie
Geografie generală

Scara geocronologică și
morfocronologică pe teritoriul
României
Studenți: Andreea DOGARU
Maria DOROBANȚU
Theodora DRĂGAN
Grupa 302

BUCUREȘTI
2022
 Cuprins
• Evoluția și poziția teritoriului României ...............................................3
• Definiții ................................................................................................5
• Evoluția paleogeografică a României...................................................7
• Evoluția morfotectonică a României ................................................. 10
• Geneza unităților de relief din România ........................................... 23
• Scurtă evoluție a geosinclinalului carpatic și formarea domeniului
Carpato-Dunăreano-Pontic ............................................................... 37
• Concluzii ........................................................................................... 40
• Bibliografie ....................................................................................... 41
2
1. Evoluția și poziția teritoriului României

3
 Alcătuirea geologico-structurală
evidențiază existența a:
• Ariilor consolidate timpuriu
(vorlandul Carpaților)
• Regiuni transformate profund până
în orogeneaza alpină (actualele
unități carpatice)
(V. Mutileac și L. Ionesi, 1972)

Fig. 2. Principalele unități geologico-structurale ale

României 4
Sursă: C. Constantin, (1974)
 2. Definiții
Scara geocronologică = axa timpului
care sintetizează succesiunea
cronologică a celor mai importante
evenimente geologice din istoria
Pământului, de la început și până în
prezent.

- Curpinde eoni,erele geologice,

perioadele corespunzătoare și epoci

Fig. 3. Scara geocronologică

Sursă: note de curs, Universitatea din 5
Timișoara, (2011)
 Scara morfocronologică = scara evoluției
reliefului în timp

- Curpinde orogenezele

Fig. 4. Scara geocronologică și scara morfocronologică a României

Sursă: Relieful României, G. Posea, (2005), ed. Fundației România de 6
mâine
 • Triasic ( o dată cu declanșarea închiderii Mării Thetys)
3. Evoluția
• Marginea paleogeografică a României
platformei Est-europene și placa Moesică devin
I labile

• Oceanul se închide prin subducție în a doua jumătate a

Jurasicului
II • Se formează pânzele transilvane

• Exapnsiunea Atlanticului și apropierea plăcii Africane de cea

Est- europeană impun o restrângere cu efecte de curbaarea a
III arealului orogen carpato-balcan

• Ia naștere riftul din S-E Munților Apuseni în Jurasicul Mediu

IV
7
 • În orogeneza austriacă, din Cretacic, se reia subducția
plăcii est-europene, se ridică fâșia cristalină (a dat
naștere munților Maramureș, Rodnei, Bistriței,
Haghimaș și Perșani) și s-a format fosa flișului intern

V • Peste fliș încalecă pânzele Bucovinice și pânza Leaota-

Bucegi-Piatra Mare

• În orogeneza laramică, din Cretacicul Superior, se

cutează flișul intern din zona suturii central-est-
carpatică

VI
• Carpații Meridionali sunt afectați puternic, fiind
încălecate plăcile Moesică și Transilvană

• Apar mișcari verticale ale plăcilor tectonice, de înălțare

și/sau de coborâre, demonstrate de grosimea mare a
unor sedimente (zona Focșani), existențe mai multe

VII nivele și suprafețe de eroziune

Fig. 5. Situația tectonicii plăcilor în spațiul carpato-dunăreano-
pontic
Sursă: Relieful României, G. Posea, (2005), ed. Fundației România
8
de mâine
 4. Evoluția morfotectonică a teritoriului României
4.1. Epoca Precarpatică

- Însumează o serie de faze tectonice care au dus la formarea și consolidarea actualelor unități de platformă, la
metamorfozarea șisturilor carpatice și la apariția primelor masive cristaline în cadrul acestuia (G. Posea și colab, 1974)

4.1.1. Etapa Precambriană

- Proterozoic și Arhaic
- Se remarcă prin consolidarea fundamentului cristalin al unităților de platformă din arcul carpatic
- Se desăvârșește fundamentul platformei Moldovenești și se completează platforma Est-europeană cu
Platforma Moesică (I. Dumitrescu și colab., 1962)
- Se individualizează ca uscat doar fundamentul Podișului Moldovei, Câmpiei Române și Dobrogei de
Sud
- Începutul evoluției geologice și morfogeologice pentru Podișul Moldovei, Câmpia Română și
Dobrogea de Sud, fiind creat un fundament rigid ce va suferi în următoarele etape doar mișcări
verticale de mică amploare sau fracturări marginale

9
Fig. 6. Configurația teritoriului
României la începutul etapei
morfotectonice precambriene
Sursă: D. Giușca și
colaboratorii, 1969
1. Zona oceanică, 2. Uscat, 3.
Fracturi profunde

10
 4.1.2. Etapa Caledonică

- Paleozoicul Inferior
- Cuprinde orogeneza
caledonică, ce determină
cutarea unor sedimente
geosinclinale
- Au loc fenomene de
metamorfism ce duc la
formarea șisturilor verzi (în
Dobrogea de Nord și în estul
Carpaților Orientali)
- Se formează zona centrală a
Dobrogei, ce se alipește
Platformei Moesice
- Se conturează pricipalele
direcții structurale ale
viitorului lanț hercinic și
carpatic

Fig. 7. Configurația teritoriului României la începutul etapei morfotectonice caledoniene

Sursă: D. Giușca și colaboratorii, 1969
11
1. Domeniul geosinclinal (a. aria formațiunilor metamorfice din Carpați, b. aria formațiunilor de șisturi verzi, c. cordilieră), 2. Uscat
4.1.3. Etapa Hercinică

- Carbonifer, Permian
- Cuprinde orogeneza hercinică
și fenomene magmatice în
spațiul geosinclinalului
carpatic și al Dobrogei de
Nord, depunerea de sedimente
în Platforma Moesică
- Sunt create catenele centrale
muntoase și se schițează o altă
unitate structurală:
Depresiunea Precarpatică, cu o
prelungire spre est, situată între
masivul hercinic nord-
dobrogean și platforma
Moldovenească (Depresiunea
Bârladului) (N. Oncescu și N.
Grigoraș, 1957)
- în Munții Măcinului cutările
hercinice și-au păstrat Fig. 8. Configurația teritoriului României la începutul etapei morfotectonice hercinice
înfățișarea structurală Sursă: D. Giușca și colaboratorii, 1969
primară 1. Masive intrusive granitice scoase la zi de eroziune 12
4.2. Epoca Carpatică

- cele trei etape definitivează sub aspect structural și morfologic actualele unități de relief ale orogenului carpatic
- Consolidarea unităților de orogen și evoluția morfologică de tip monta sunt specifice acestei epoci (G. Posea și colab,
1974)
4.2.1. Etapa Kimmerică

- Caracter de tranziție între epoca de formarea a platformelor și cea de orogen carpatic

- Triasic, Jurasic Superior
- Are loc fragmentarea unităților hercine sub formă de hirsturi și grabene ca efect a mișcărilor tectonice pe
verticală
- Are loc înălțarea și individualizarea unor masive interne: Transilvan, Gilău, Panonic și Sudic și se
schițează câteva depresiuni intra-montane: Reșița- Moldova Nouă și Hațeg
- Se scufundă zona Trascău- Metaliferi, fiind astfel creat un spațiu pentru acumularea formațiunilor
cretacice
- În urma acestor mișcări verticale rămân ridicate masivele cristaline hercinice, formând un vast
arhipelag în cadrul Mării Thetys

13
4.2.2. Etapa Carpatică Veche

- Etapa care însumează cele trei faze orogene principale care stabilesc trăsăturile structurale majore ale
Carpaților
- Cutări și magmatism
4.2.2.1. Faza austrică
- Are loc formarea unor pânze principale de șariaj (Pânza Getică, ce cuprinde următorii munți: Făgăraș, Lotrului,
Cindrel, Șureanu, Poiana Ruscă, Semenic și Locva)
- Spre sfârșitul acestei faze se înregistrează o înălțare relativ generală a edificiului cristalino-mezozoic
carpatic, dar se și schițează câteva bazine intramontane de sedimentare: Hațeg, Rusca Montană, Borod,
Ghimbav-Rucăr
4.2.2.2. Faza laramică
- Finisează structural zonele de orogen cristaliono-mezozoice
- Are loc apariția la zi a flișului cretacic, întregind astfel Carpații Orientali și cei de Curbură
- Apar falii la periferia și în interiorul Munților Apuseni și în Munții Banatului, imprimând acestor munți
aspectul general de horst
- Carpații Meridionali sunt afectați doar de mișcări pe verticală
4.2.2.3. Faza savică
- Reînalță majoritatea zonelor carpatice nivelate anterior
- Este cutat flișul paleogen și este atașat ca o nouă unitate structurală Carpaților Orientali și de Curbură
- În Munții Banatului și în Munții Apuseni sunt schițate noi golfuri și depresiuni ce se vor sedimenta în fazele
următoare 14
Fig. 10. Configurația teritoriului
României la începutul etapei
morfotectonice austrice
Sursă: I. Dumitrescu și
colaboratorii, 1967
1. Uscat, 2. Domeniu marin de
geosinclinal, 3. Domeniul marin
de platformă, 4. Axele zonelor cu
ridicări accentuate.

15
Fig. 11. Configurația teritoriului
României la începutul etapei
morfotectonice laramice
Sursă: I. Dumitrescu și colaboratorii,
1967
1. Uscat, 2. Domeniu marin de
geosinclinal, 3. Domeniul marin 1. de
platformă, 4. Axele zonelor cu ridicări
accentuate, 5. Axele zonelor cu
subsidențe accentuate

16
Fig. 12. Configurația teritoriului
României la începutul etapei
morfotectonice savice
Sursă: Sursă: I. Dumitrescu și
colaboratorii, 1967
1. Uscat, 2. Domeniul marin

17
4.2.3. Etapa Neocarpatică

- Burdigalian
- Se caracterizează prin mișcări verticale ce afectează suprafețe foarte mari
- Apar la zi importante mase vulcanice în Carpații Orientali și în Munții Apuseni
- Sunt modelate și create principalele trăsături ale reliefului actual

4.2.3.1. Faza stirică

- Helvețian, Tortonian
- Este scufundat masivul Transilvan creând astfel inversiuni morfotectonice
- Cutarea primelor unități subcarpatice (Subcarpații Moldovenești și o parte din Subcarpații Curburii)
4.2.3.2. Faza attică
- Sarmațian
- Marea Tethys își întrerupe legătura cu Oceanul Planetar, astfel au loc noi scufundări în Bazinul Transilvaniei
formându-se golfurile din vestul Munților Apuseni
- Se înalță Carpații Orientali și partea sudică a Meridionalilor dând naștere la periferie reliefului piemontan
- Se intensifică activitatea vulcanică în vestul Carpaților Orientali și în Munții Apuseni
4.2.3.3. Faza rhodano-valahă
- Pliocen, Cuaternar
- Se remarcă prin dezlănțuirea vulcanismului, accentuarea mișcărilor de ridicare în Carpați până la altitudini
montane, cutarea și înălțarea Subcarpaților, ridicarea și exondarea treptată a întregului teritoriu
- În Transilvania se formează cutele diapire și domurile
- Are loc o retragere treptată a apelor din Podișul Moldovei, Câmpia de Vest și Câmpia Română 18
Fig. 13. Configurația
teritoriului României la
începutul etapei
morfotectonice stirice
Sursă: E. Saulea și
colaboratorii, 1967
1. Uscat, 2. Domeniu marin, 3.
Erupții vulcanice

19
Fig. 14. Configurația
teritoriului României la
începutul etapei
morfotectonice attice
Sursă: E. Saulea și
colaboratorii, 1967
1. Uscat, 2. Domeniu marin,
3. Erupții și masive vulcanice,
4. Țărmul mării în timpul
Sarmațianului superior

20
Fig. 15. Configurația
teritoriului României la
începutul etapei
morfotectonice rodano-
valahe
Sursă: E. Saulea și
colaboratorii, 1967
1. Uscat, 2. Domeniu lacustru,
3. Erupții vulcanice

21
Fig. 16. Configurația
teritoriului României la
începutul etapei
morfotectonice cuaternar
Sursă: E. Saulea și
colaboratorii, 1967
1. Uscat, 2. Domeniu fluvio-
lacutru, 3. Domeniul fluvio-
lacustro probabil, 4. Erupții
vulcanice

22
5. Geneza unităților de relief din România

5.1. GRUPA NORDICA A CARPATILOR ORIENTALI (Grupa Maramureșului și a Bucovinei)

 
Aceasta grupa a lanțului Carpaților Orientali s-au format în cea mai nouă orogeneză, orogeneza alpină din Neozoic.
S-au format atât prin încrețirea scoarței terestre, cât și prin erupția vulcanilor, la sfârșitul Neogenului.
Aceasta grupa se caracterizează printr-un paralelism petrografic
Alcătuită din trei șiruri paralele de roci
Vest ---------roci vulcanice (andezite, granite, bazalte)
Centru-------- roci dure, metamorfice (șisturi cristaline, gnaise, filite)
Est----------- roci sedimentare cutate (fliș- argile, calcare, conglomerate, gresii)

23
 5.2. GRUPA CENTRALĂ A CARPATILOR ORIENTALI (Carpații Moldo-Transilvani)
S-a format prin cutarea și ridicarea materialelor în timpul orogenezei alpine (sfârşitul mezozoicului-
neozoic). Materialele se dispun peste granite formate anterior în orogeneza hercinică.
•VEST --------- s-au dezvoltat munți vulcanici în neogen.
•CENTRU--------munţi din şisturi cristaline
•EST------------ munţi din fliș (roci sedimentare-conglomerate, gresii, marne, calcare-cutate).

24
5.3. GRUPA SUDICĂ A CARPAȚILOR ORIENTALI
Formarea grupei este strâns legată de procesele de orogeneză alpine desfăşurate de la sfârşitul mezozoicului de-a
lungul neozoicului.

Apropierea microplăcii Mării Negre şi subducerea acesteia a dus la schimbarea (curbarea) direcţiei de orientare a
culmilor montane.

Această grupă se remarcă prin desfăşurarea largă a flişului (roci sedimentare-conglomerate, calcare, gresii,
marne- cutate) pe toată întinderea sa.

25
•5.4. GRUPA BUCEGI
•Această grupă s-a format prin procese intense de cutare şi
ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine.
Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei
hercinice.
•Spre sfârşitul neozoicului s-a produs o ridicare în bloc a
Carpaţilor Meridionali cu cca 1000 m.
•5.5. GRUPA FAGARAS
•Această grupă s-a format prin procese intense de cutare şi
ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine.
Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei
hercinice.
•Spre sfârşitul neozoicului s-a produs o ridicare în bloc a
Carpaţilor Meridionali cu cca 1000 m.

26
5.6. GRUPA PARÂNG
S-a format prin procese intense de
cutare şi ridicare a materialelor de-
a lungul orogenezei alpine.
Intruziunile granitice s-au format
anterior în timpul orogenezei
hercinice. Spre sfârşitul neozoicului
s-a produs o ridicare în bloc a
Carpaţilor Meridionali cu cca 1000
m.
 

27
5.7. GRUPA RETEZAT-GODEANU
Această grupă s-a format prin procese intense de cutare și ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei
alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei hercinice. Spre sfârşitul
neozoicului s-a produs o ridicare în bloc a Carpaţilor Meridionali cu cca 1000 m.

28
5.8. MUNTII APUSENI
Această grupă s-a format prin procese intense de
cutare şi ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei
alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în
timpul orogenezei hercinice. În partea sudică au avut
loc erupţii vulcanice ce au ridicat Munţii Metaliferi.

29
5.9. GRUPA BANAT MUNTII BANATULUI SI
POIANA RUSCA
Această grupă s-a format prin procese
intense de cutare şi ridicare a materialelor
de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile
granitice s-au format anterior în timpul
orogenezei hercinice.

30
5.10. SUBCARPAȚII GETICI

Sedimentarea Subcarpaţilor s-a

făcut prin transportul materialelor
aduse din munţi de
râuri. Aceste materiale sunt
pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii
de argile, cărbuni inferiori
(lignit) şi sare.

31
5.11. SUBCARPAȚII MOLDOVEI

Sunt formați prin cutare la sfârșitul orogenezei alpine din roci sedimentare cu sâmburi
de sare (cute diapire). Relieful este unul structural cutat, cu o structura simplă (un șir de
depresiuni sub un șir de dealuri).

32
5.12. SUBCARPAȚII CURBURII
S-au format prin încrețirea scoarței terestre într-o ultimă etapă de înălțare a Carpațiilor,
în Miocen.
- sunt formați prin încrețire; formare datorată procesului de extindere al Carpaților spre
exterior.
- sunt alcătuiți din roci sedimentare cutate (au structură cutată)
- alunecări de teren
- se întâlnește relief fluvial
- cute diapire (sare)

5.13. DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI

Este în primul rând o depresiune tectonică formată prin prăbuşirea secţiunii centrale a
Carpaţilor la sfârşitul mezozoicului şi acoperirea acesteia cu apele Mării Panonice.
Ulterior, de-a lungul neozoicului s-a produs o intensă sedimentare a bazinului maritim.
Sedimentarea podişului s-a făcut prin transportul materialelor aduse din munţi de râuri.
Aceste materiale sunt pietrişuri şi nisipuri, depuse peste un fundament identic Carpaţilor
alcătuit din şisturi cristaline. În părţile marginale aceste materiale au suferit o cimentare şi
transformare în gresii, conglomerate, marne şi argile.

33
5.14. PODIȘUL MOLDOVEI
Podişul Moldovei este un podiş de sedimentare, format
prin depunerea materialelor peste o veche platformă
continentală – Platforma Est – Europeană – la sfârşitul
neozoicului.
Ulterior acestea au fost modelate de agenţii externi dând
aspectul actual al podişului.

34
•5.15. PODIȘUL GETIC
Acest podiş s-a format prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane
la sfârşitul neozoicului. Ulterior acestea au suferit un proces de eroziune datorită apelor
curgătoare.

35
•5.16. DEALURILE DE VEST
Aceste dealuri s-au format prin depunerea materialelor grosiere la marginea zonei montane la sfârşitul
neozoicului. Aceste materiale au fost puternic erodate de către acţiunea apelor curgătoare.

36
•5.17. CÂMPIA ROMÂNĂ
Ea este o regiune de platformă, relativ rigidă (platforma Moesică).

Stiva de sedimente este formată din roci mezozoice (în baza) și

neozoice, în continuitate de
sedimente, spre suprafața, ceea ce arată că umplerea depresiunii din
Câmpia Române s-a făcut
relativ continuu. La sfârșitul Pliocenului și în Cuaternar s-au depus
nisipuri, pietrișuri, argile și
loess care au dus la transformarea lacului pontic în uscat, de la vest
spre est și de la nord spre
sud. În unele părți ale Câmpiei Române au avut loc scufundări lente
subsidente, cea mai
cunoscută fiind cea de pe cursul Siretului Inferior, care se continuă și în
prezent.

37
•5.18. CÂMPIA DE VEST
Câmpia de Vest se suprapune microplăcii
pannonice, al cărui fundament este alcătuit
din formațiuni vechi (șisturi cristaline),
acoperite cu depozite mezozoice.

Din punct de vedere genetic, Câmpia de Vest

este o câmpie acumulativă, formată prin
depunerea sedimentelor într-un bazin marin
şi apoi lacustru în timpul Miocenului şi
Pliocenului: argile, marne, nisipuri, pietrişuri.
joase).

38
6. Scurtă evoluție a geosinclinalului carpatic și
formarea domeniului Carpato-Dunăreano-Pontic

Fășii lungi în care

Ciclul de viață al munților

sunt acumulate
sedimente Geosinclinale

Cutarea și înălțarea
sedimentelor
Orogen
geosinclinalului

Eroziune și rigidizare Peneplană

tectonică

39
Fig. 17. Harta tectonică
a României
Sursă: V. Mutihac
40
Fig. 18. Harta
geologică a României
Sursă: Institutul
Geologic 41
7. Concluzii
 Relieful României a rezultat ca urmare a unor procese ce s-au desfășurat pe
parcursul a 1 miliard de ani
 Unitățile de orogen vechi hercinic și kimmeric sunt rezultatul presiunii
microplăcilor asupra foselor marine. Astfel, au fost adăugate cordiliere la
uscatul deja existent, formând un arhipelag de insule cristaline vechi în
bazine tectonice
 Unitățile de orogen nou, alpine, sunt rezultatul presiunii microplăcilor asupra
foselor marine pline de sedimente. Fracturile profunde au favorizat erupții
vulcanice
 În Cuaternar s-a întregit ansamblul reliefului prin adăugarea în urma
exondării câmpiilor, dealurilor joase, a Deltei Dunării, astfel mărind teritoriul
cu 1/3 din suprafața sa actuală.
42
 8. Bibliografie
Mutihac, V., Stratulat, M.I., Fechet, R.M., (2004), Geologia României, ed. Didactică și Pedagogică București
Posea, G., Popescu, N., Ielenicz, M., (1972), Relieful României, ed. Științifică, București
Posea, G., (2005), Geomorfologia României- Relief – tipuri, geneză, evoluție, regionare. Ediția a II-a, ed.
Fundației România de Mâine, București
*** note de curs, (2011), Universitatea din Timișoara

43