Responsabilitaeta

medicala
Tomuța Casian
TD I , gr. 5
Responsabilitatea medicală reprezintă obligația
medicului de a evita dauna bolnavului său și, in
caz că aceasta se întamplă, de a o remedia.
Responsabilitatea medicala este morală si
juridică, contractul care îl leagă pe medic de
bolnavul său comportând obligația nu a
rezultatelor, ci a mijloacelor utilizate.

Responsabilitatea doctorului faţă de pacienţii

săi se referă la toate actele medicale pe care
acesta le face, acope­rind inclusiv indicaţiile pe
ca­re le dă membrilor altor or­di­ne profesionale.
Dintre numeroasele obligații, pe care medicul le are, se remarcă
câteva obligații principale:
1. Obligaţia de a stabili un diagnostic şi de a oferi îngrijirile impuse de starea de sănătate a
pacientului. Fiind o obligaţie numită “de mijloace”, medicul trebuie să ia toate măsurile
necesare, afla­te la dispoziţia lui, pentru a pune un diagnostic corect, a trata adecvat boala şi
pen­tru a urmări pacientul în procesul de vindecare.

  În practică, există multe moduri de tratare a aceleiaşi boli, astfel încât un me­dic nu angajează
responsabilitatea sa pentru că alege un anumit tratament în locul altuia, în măsura în care
vorbim de un tra­tament recunoscut şi admis, utilizat în mod curent.

2.  Obligaţia de a acorda îngrijiri pacientului, cu atenţie şi conştiinciozitate.

3. Obligaţia de a informa corect pacientul asupra stării lui de sănătate, asupra naturii
intervenţiei propuse şi a riscurilor acesteia, asupra avantajelor şi inconvenintelor tratamentelor
propuse. Această obligaţie este diferită în funcţie de diferitele tipuri de intervenţii şi de
specificul lor, cum ar fi, de exemplu, cazul tratamentelor pur experimentale.
4.  Obligaţia medicului de a obţine acordul pacientului pentru actele
sale. În con­diţiile în care pacientul este corect in­format, după cum
am văzut că este necesar, el poate lua o decizie în cunoştinţă de ca­
uză cu privire la tratamentele şi interven­ţiile propuse de către
medic. Această obli­gaţie de a obţine acordul pacientului este
permanentă în cadrul relaţiei medic-pacient, ea referindu-se la toate
elemen­tele noi intervenite în tratarea pacientului.

5. Obligaţia de confidenţialitate.
Ca şi în alte profesii, medicul este obligat să păs­treze
confidenţialitatea asupra tuturor informaţiilor primite de la pacient,
precum şi asupra constatărilor făcute personal, în cadrul profesiei
sale. Medicul nu poate face public ceea ce pacientul i-a încre­din­ţat
ca informaţie decât în cazuri excepţio­nale: dacă apare o situaţie de
inte­res ma­jor cu privire la sănătatea pacientului sau a anturajului,
dacă există dis­­poziţii expre­se ale unei legi ori dacă pacientul însuşi
a renunţat la confidenţiali­tate.
Responsabilitatea medicului nu este angajată
automat, chiar dacă diagnosticul pus a fost
greşit, tratamentul prescris nu a fost potrivit
sau operaţia practicată a fost ineficace. În
momentul în care tribunalul evaluează
responsabilitatea medicului, vor fi  luaţi în
consideraţie mai mulţi factori, printre care
enumerăm:
– momentul în care s-a comis eroarea;
– condiţiile în care medicul a acţionat;
– nivelul de specializare al medicului.
Bibliografie
• https://paginiromanesti.ca/2010/11/26/responsabilitatea-medicilor/
• https://ro.scribd.com/doc/295477831/RESPONSABILITATEA-
MEDICAL%C4%82