NOTIUNI INTRODUCTIVE

PRIVIND DREPTUL PRIVAT

 Planul lectiei

1. Noțiunea, elementele și caracterele sistemului de drept privat public.

2. Principalele sisteme de drept ale dreptului continental.
3. Dreptul civil – ramură a dreptului privat.
4. Sistemul dreptului civil în Republica Moldova.
NOȚIUNEA, ELEMENTELE ȘI
CARACTERELE SISTEMULUI DE DREPT
PRIVAT
 Diviziunea dreptului în drept privat și drept public.
 Originea delimitării dreptului privat de dreptul public (ius privatum și ius publicum).
 Criteriile principale de delimitare a dreptului privat de dreptul
   Drept public                      Drept privat 

Apără și promovează interesele statului. Apără și promovează interesele particularilor(persoane fizice

  și juridice).

Cuprinde următoarele ramuri de drept: Cuprinde următoarele ramuri de drept:

-Drept -Dreptul civil,muncii,familiei,procesual civil,protecției
consituțional,administrativ,contravențional ,penal ,procesual sociale,internațional privat,comercial.
penal,financiar și fiscal,vamal,execuțional,mediului.  

Normele juridice specifice dreptului public sînt normele

Normele juridice specifice dreptului privat sînt normele
imperative.
dispozitive(ce se poate,ce se permite).
 

Metoda specifică dreptului privat este metoda coordonării

Metoda specifică dreptului public este metoda ordonării.
voinței și interesului părții.

În raporturile de drept privat statul de regulă nu participă,cu

Subiectul necesar în raporturile de drept public este statul. excepția cazurile de judecare și arbitrare a litigiilor între
particulari.

Participanții în raporturile de drept public sînt pe poziții de În raporturile de drept privat participanții ,se află pe poziții de
inegalitate,un subiect e superior(statul), iar altul este inferior. egalitate.
RAMURA DREPTULUI PRIVAT
 Dreptul muncii reglementează relaţiile sociale de muncă a persoanelor plasate în cîmpul muncii. Între dreptul civil şi dreptul muncii există
următoarele asemănări şi deosebiri: 
 -obiectul ambelor ramuri e format din raporturi patrimoniale şi nepatrimoniale.

 -în dreptul civil poziţia de legalitate se păstrează ,iar în dreptul muncii această caracteristica se referă numai la încheierea contractelor de
muncă.
 -sfera subiectelor dreptului muncii este mai restrînsă decît a dreptului civil.

 Dreptul familiei este ramura care reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie,
urmărind ocrotirea şi întărirea familiei. Dreptul familiei a luat naştere din ramura dreptului civil, devenind o ramură de sine stătătoare. 
 -atît dreptul civil cît şi dreptul familiei au ca obiect de reglementare atît raporturi patrimoniale cît şi nepatrimoniale. 

 -ambele dispun de metoda egalităţii juridice.

 -în dreptul familiei, majoritatea normelor sunt imperative, pe cînd în dreptul civil sunt dispozitive. 

 Dreptul comercial este ramura care reglementează modalităţile de constituire, funcţionare şi încetare a activităţii societăţilor comerciale. 

 -ambele reglementează raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale.

 -în ambele ramuri există norme dispozitive.

 -în ambele ramuri există sancţiunea răspunderii pe bază de contract.

DREPT PUBLIC
 Dreptul constituţional este ramura care conţine normele fundamentale pentru menţinerea statului bazat pe
drept ,din care reies celelalte ramuri de drept inclusiv dreptul civil . 
 -În dreptul civil majoritatea normelor sunt dispozitive , iar în cel constituţional sunt imperative.
 -În dreptul civil majoritatea raporturilor sunt patrimoniale, iar în cel constituţional nepatrimoniale.
 Dreptul funciar reglementează relaţiile sociale aterente administrării şi folosirii pămîntului de către persoane
fizice şi persoane juridice, precum şi raporturile sociale care i-au naştere în legătură cu măsurile adoptate de stat
privind folosirea raţională a terenurilor din fondul funciar al ţării. 
 -atît raporturile civile cît şi cele funciare au caracter patrimonial ,însă pentru naşterea raporturilor civile
servesc faptele juridice civile,iar pentru cele funciare –actele administrative.
 Dreptul procesual civil reglementează modul de judecată şi de rezolvare a pricinilor privitoare la anumite
drepturi şi interese civile, precum şi modul de executare a hotărîrilor sau a altor titluri executorii. 
 -dreptul civil e o ramură a dreptului privat, pe cînd dreptul procesual e o ramură a dreptului public.
 -dreptul civil nu poate să existe fără dreptul procesual civil şi invers.
  

SISTEMUL INSTITUTIONAL
               Sistemul dreptului                 Sistemul legislației 
Explică strucutră internă a dreptului obiectiv Arată structura externă a dreptului obiectiv 
Elementul primar este articolul actului
Elementul primar este norma juridică
normativ
Macroelementul sistemului de drept este Macroelementul sistemului legislației este
ramura de drept codul de legi
                  Ambele sunt sisteme de drept,totalități de elemente constitutive.
                             Ambele explică dreptul obiectiv(pozitiv).
        Fac parte din sistemul juridic al sociaetății (realitate juridică a  societății).
                                           Exprimă voința statului.
PRINCIPALELE SISTEME DE
DREPT ALE DREPTULUI
CONTINENTAL
 sistemul romano german (rezultat al receptării dreptului roman în Europa, şi care  se clasifică în sisteme care cunosc o mai puternică
influenţă franceză, sistemul germano- elveţiano- italian  şi sistemul ţărilor nordice:).
 • sistemele de inspiraţie franceză (Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia), având ca model Codul civil napoleonian din 1804, în care
există Coduri comerciale, care concep dreptul comercial nu ca un drept al comercianţilor, ci ca un drept aplicabil unor categorii de acte
– actele de comerţ, indiferent de profesia părţilor (concepţia obiectivă a dreptului comercial)[3];
 • sistemul germano-elveţiano-italian, care are la bază Codul civil german din 1900, pe cel elveţian din 1907 şi pe cel italian din 1942
- existenţa dreptului scris, sistemul ierarhic unic al izvoarelor dreptului, divizarea lui în public si privat, precum şi divizarea lui în
ramuri de drept. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor din familia juridică de tradiţie romanistă este caracterul lui codificat, fondul de
noţiuni comune, un sistem mai mult sau mai puţin comun al principiilor juridice. În toate aceste ţări există Constituţii scrise, ale căror
norme au o autoritate juridică superioară, care este susţinută şi de stabilirea în majoritatea ţărilor a unui  control judiciar al
constituţionalităţii legilor ordinare.
 Sistemul common law (Marea Britanie, SUA, Australia,  Canada (fără Quebec)) șI

 izvor de bază al dreptului este norma formulată de judecători şi exprimată în precedente judiciare – este, aşadar, un sistem judecătoresc.
Regulile de common-law, mai puţin abstracte decât cele ale familiei de drept romano-germanice, vizează cazuri de speţă, iar nu reguli
generale, care se pot aplica în orice situaţie. Aceasta însă nu înseamnă că nu există şi un drept statutar, creat de un corp legislativ, astfel
încât dreptul anglo-saxon are o triplă structură: dreptul comun bazat pe precedent, izvor de bază – common-law; dreptul de echitate –
care completează şi corectează izvorul de bază – equity; dreptul statutar – dreptul scris de origine parlamentară – statutary- law.
 Sistemul instituţional.
PANDECTE. CULEGERE DE OPINII ALE JURISCONSULȚILOR
ROMANI ASUPRA PRINCIPALELOR PROBLEME DE DREPT,
ALCĂTUITĂ ÎN VREMEA ÎMPĂRATULUI JUSTINIAN ȘI
ADAPTATĂ ÎN TIMP NEVOILOR NOILOR INSTITUȚII.

 Al doilea tip a sistemului de drept de tip continenetal este cel bazat pe pandecte. Acesta se
caracterizează prin aceia că reprezintă o culegere de opinie a juriștelor asupra principalelor
probleme de drept și transpunerea lor în practică.
SISTEMUL BAZAT PE
PANDECTE.
 Datorită influenţelor pe care le-au avut cutumele locale asupra principiilor de drept roman s­au
conturat două mari tipuri:
 cel de orientare franceză;
 cel de orientare germană.
SISTEMUL DREPTULUI CIVIL
FRANCEZ
 este denumit şi sistemul bazat pe instituţii avînd ca sursă de inspiraţii C. civ., francez din 1804.
Acest cod este un exemplu fără precedent de logică juridică şi tehnică legislativă. El este
considerat cel mai răspîndit act normativ şi datorită faptului că reprezintă incontestabil
expresia juridică a victoriei relaţiilor economice de piaţă.
 Codul civil Francez este compus din trei cărţi, divizate la rîndul lor în titluri. înaintea primei
cărţi sînt introduse 6 articole referitoare la aplicarea legilor. In general de la apariţia lui şi pînî
în prezent, codul a suferit o serie de reforme, determinate de modificările şi apariţiei unor noi
relaţii sociale care au impus reglementarea lor. Aceste reforme au prefigurat un nou tip de
legislaţie civilă, marcînd revoluţia paşnică a dreptului civil contemporan avînd o influenţă
directă şi asupra unor alte ramuri de drept.
 Dreptul civil Francez a servit drept model pentru multe sisteme de drept din Europa şi din
afara ei. Astfel principalele sisteme de drept europene a căror legislaţie civilă este de inspiraţie
franceză sînt:
SISTEMUL DE DREPT
SPANIOL.
 Codul civil spaniol este o lege de inspiraţie franceză. El este împărţit în 4 cărţi. Prima, se
referă la persoane, a doua, la bunuri şi proprietate, a treia cuprinde diferite moduri de
dobîndire a proprietăţii, şi a patra priveşte obligaţiile şi proprietate. Printre particularităţile lui
merită să fie menţionată stabilirea majoratului la 23 de ani.
SISTEMUL DE DREPT ITALIAN.
 Deşi, iniţial, legislaţia civilă italiană era puternic marcată de cea franceză, codul civil italian
adoptat la 24 aplilie 1942 caracterizat prin tendinţa de ieşire de sub acerstă influenţă, denotă o
remarcabilă originalitate. Ce mai importantă inovaţie tehnico legislativă pe care o reprezintă
codul, constă în includerea dreptului comercial în codul civil, realizîndu-se în acest sens o
reglementare unitară a raporturilor de drept privat. De asemenea, reglementările cu privire la
relaţiile de familie, suferă schimbări esenţiale. In acest sens, au fost eleminate o serie de
principii şi reglementări depăşite, făcînd loc principiilor de egalitate între soţi.
SISTEMUL DE DREPT
PORTUGHEZ
 Sistemul de drept portughez. In evoluţia dreptul civil portughez se disting două perioade.
Prima perioadă începe cu adoptarea codului civil din 1807. Acesta se caracterizează printr-o
puternică influenţă a legislaţiei franceze, dar conţinînd şi aspecte de originalitate, acestea
referindu- se în special la faptul, că conţinutul său poartă amprenta doctrinei, el avînd aspectul
mai mult a unui tratat de drept civil de cît a unei legi.
SISTEMUL JURIDIC GERMAN
 . Al doilea tip a sistemului de drept de tip continenetal este cel bazat pe pandecte. Acesta se
caracterizează prin aceia că reprezintă o culegere de opinie a juriştelor asupra principalelor probleme de
drept şi transpunerea lor în practică. Sursa principală de inspiraţie a acestui sistem este C. civil German
adoptat în 1896 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1990. Codul civil german cunoscut sub iniţialele B.G.B.
se caracterizează prin elemente inedite, limbaj tehnicist, particullarităţi în definirea unor concepte de
bază, o structură diferită care-l difernţiază de Codul civil Francez.
 O particularitate a codului civil germen o reprezintă strictura sa, care conţine o parte generală, aplicabilă
celeilalte părţi, partea specială. Partea generală, conţine principii care stau la baza regelemntărilor
raporturilor civile.
 O altă particularitate o reprezintă limbajul sofisticat cu un înalt nivel de abstractizare, dedicîndu-se în
exclusivitate profisioniştilor, spre deosebire de codul civil francez ce conţine un limbaj simplu, accesibil
tuturor.
 El se deosebeşte de alte coduri şi prin cazuistica sa abstractă. In concepţia B.G.B., codul trebuie să
regelementeze în detaliu toate efectele. Să cuprindă toate aspectele ce s-ar putea înfăţişa instanţelor.
 SISTEMUL BAZAT PE PANDECTE A AVUT O
INFLUENŢĂ ÎN MAI MULTE ŢĂRI EUROPENE,
PRINTRE CARE: AUSTRIA, GRECIA, UNGARIA,
ELVEŢIA, TURCIA.
 —Sistemul de drept austriac. Codul civil austriac, numit A.B.G.B. este unul din cele mai vechi coduri de pe
continentul european, încă în vigoare. El este împărţit în 3 cărţi, conţinînd 1502 articole. Prima parte vizează
dreptul persoanelor şi relaţiile de familie. Cea de a doua vizează bunurile, drepturile reale şi succesiunile.
Partea a treia se referă, în special, la materia obligaţiilor şi celei cu privire la prescripţia extinctivă.
 Sistemul de drept grec. Codul civil grec de asemenea se înscrie în categoria actelor de inspiraţie germnă,
reproducînd textual multe dispoziţii din codul germen. Particularităţile la care se referă codul civil grec sînt
cele referitoare la relaţiile de familie, puternic influenţate de biserica ortodoxă.
 —Sistemul de drept ungar. Ca urmare a faptului că ungaria a făcut parte din Imperiul Austro-ungar pe
teritoriul ei sau aplicat dispoziţiile codului civil austriac. Acest cod sa aplica şi după ieşirea ungariei din
componenţa imperiului, pînă în 1960.
 În mare parte noul cod civil ungar prezintă o copie fidelă a codului german şi austriac, cu excepţia părţii
generale din aceste coduri, care a fost înlocuită cu o parte de dispoziţii generale în care se consemnează scopul
său şi modul în care sînt exercitate drepturile şi obligaţiile. Partea a doua, este consacrată materiei persoanelor.
Partea a trea, reglementează proprietatea. Partea a patra, reglementază obligaţiile, iar cartea a cincea, dreptul
succesoral.
DREPTUL CIVIL – RAMURĂ A DREPTULUI
PRIVAT

a. Termenul “drept civil.

b. Locul și rolul dreptului civil în cadrul sistemului de drept privat.
c. Subiecții dreptului civil.
d. Statul – subiect special al dreptului civil.

o NOTIUNE DREPT CIVIL – principala ramura de drept privat reglementate prin norme cu
caracter dispozitiv ce are ca obiect de reglementare raporturile pantrimoniale ;I personal
nepatrimoniale instituite intre subiecti (persoana fizice/persoana juridice) aflate pe picior de
egalitate in virtutea principiului autonomiei de vointa si independentei financiare a subiectilor
 SISTEMUL DREPTULUI
CIVIL ÎN REPUBLICA
MOLDOVA
 Structura și coținutul sistemului de drept civil.
 Legislaţia civilă – reprezintă un sistem de legi şi acte normative ale autorităţilor publice în
care sunt evidenţiate normele de drept civil.
NOTIUNEA, ROLUL SI
DELIMITAREA DREPTULUI
CIVIL
Drept civil, partea generala
25.01.2022
CUPRINS
1. Noţiunea de drept civil. Rolul şi funcţiile dreptului civil. Domeniul dreptului civil.
2. Obiectul şi metoda de reglementare a dreptului civil.
3. Principiile dreptului civil. Principiile fundamentale ale dreptului civil ( principiul egalităţii
în faţa legii civile; principiul proprietăţii; principiul îmbinării intereselor individuale cu cele
generale).
4. Delimitarea dreptului civil. Ramurile de drept faţă de care se delimitează dreptul civil
( constituţional, administrativ, civil, dreptul internaţional privat).
BIBLIOGRAFIE
 Cod civil
 Sergiu Baiesu, Nicolae Rosca, Introducere in drept civil, Persoana fizica, persoana juridica
 Sergiu Baieş, Drept civil. Drept de proprietate. Legislaţie, Chişinău,
 Sergiu Baiesu s.a. Teoria Generala a obligatiilor
 Drept civil contracte speciale, Gh Chibac s.a.
NOTIUNI GENERALE PRIVIND
DREPTUL CIVIL
 Drept civil ca ramură de drept este o totalitate de norme juridice care reglementează relaţiile
sociale ,personale sau patrimoniale,stabilite între persoane fizice sau juridice,aflate pe poziţie
de egalitate juridică precum şi conduita lor . Dreptul civil este cea mai important ramură de
drept şi are ca obiect dreptul comun al particularilor, adică acele acte juridice pe care le poate
întemeia orice cetăţean din societate. 
 Legislaţia civilă – reprezintă un sistem de legi şi acte normative ale autorităţilor publice în
care sunt evidenţiate normele de drept civil.
NOTIUNE DREPT CIVIL –
o principala ramura de drept privat reglementate prin norme cu caracter dispozitiv ce are ca
obiect de reglementare raporturile pantrimoniale ;I personal nepatrimoniale instituite intre
subiecti (persoana fizice/persoana juridice) aflate pe picior de egalitate in virtutea principiului
autonomiei de vointa si independentei financiare a subiectilor
DREPT CIVIL CA STIINTA
DREPT CIVIL CA OBIECT DE
STUDIU
 Dreptul civil ca ştiinţă – acesta studiază dreptul civil ca ramură .Obiectul de studiu al ştiinţei
dreptului civil îl formează normele de drept civil. Anume această ştiinţă montează aplicarea
corectă a legilor , şi de asemenea se implică în modul de dezvoltare a legislaţiei civile. 
 Dreptul civil ca obiect de studiu – cu ajutorul acestei discipline se obţin diferite informaţii şi
cunoştinţe în domeniu. O caracteristică importantă a dreptului civil este că acesta nu trebuie
exprimat cu aproximaţie, dar concret. Studiul dreptului civil joacă un rol important în formarea
unui sistem specific de gîndire ,de logică juridică.
DREPTUL CIVIL -
CARACTERISTICI
 Principala ramura a dreptului privat
 Drept civil poarta caracterul normelor comune, adica normelor dreptului civil sunt aplicate si in cadrul altor ramuri ai
dreptului privat dar chiar si public
 Normele care reglementeaza raporturile civile au caracter permisiv sau dispozitiv. Totusi pentru anumite categorii de
relatii poate aplica si norme cu caracter imperativ (in materie de mostenire) in materie contractuala – obligind subiectii
care preiau o anumita calitate sa incheie anumite contracte
 Acesta are ca subiect nu numai persoană fizică, dar şi colectivul denumit persoană juridică. Subiectii dreptului civil –
persoana particulare care urmaresc un interes personal sau comun si care se clasifica in persoane fizice si persoane
juridice. I cazul persoanei juridice intervine statul, avind o pozitie egala cu orice alt subiect de drept.
 Dupa pozitia intre subiecti in dreptul civil se creeaza raporturi pe anutonomia de vointa a subiectilor ce determina
egalitatea intre subiecti. Egalitatea presupune o pozitionare uniforma a subiectilor doar din punct de vedere juridic, nu si
financiar.
 reglementează două categorii sociale: patrimoniale şi nepatrimoniale. Obiectul de reglementare – raporturi patrimoniale
si raporturi personal nepatrimoniale dintre subiecti.
 · În dreptul civil ambele părţi sunt titulari de drepturi şi obligaţii cu anumite exceptii
DEFINITIA DUPA GH BELEIU
 Drept civil roman ca acea ramură care reglementează raporturi patrimoniale și
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și persoane juridice aflate pe poziții de egalitate
juridică.
 Elementele definitiei Drept civil:
 A) ramura a sistemului de drept. Normele dreptului civil sunt cuprinse în izvoarele dreptului
civil. Acestea formează conținutul dreptului civil.
 B) Totalitatea normelor de drept civil este rodonată în instituțiile dreptului civil, adică grupe
de norme de drept civil care reglementează subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.
 Instituțiile dreptului civil sunt: raportul juridic civil (părțile, conținutul, principalele norme
din această instituție sunt cele ce reglementează drepturile subiective civile și obliegațiile
civile, și bunurile (care intră în obiectul raportului juridic civil)); actul juridic civil;
prescripția extinctivă; subiectele dreptului civil; drepturile reale principale; obligațiile civile;
contractele civile speciale; dreptul de proprietate intelectuală; succesiunile.
OBIECTUL ŞI METODA DE
REGLEMENTARE A DREPTULUI CIVIL
 Prin obiectul de reglementare a dreptului civil se înţeleg relaţiile care sunt exprimate de
normele acestui drept, deci este un domeniu comun de relaţii sociale asupra cărora îşi
exercită funcţia normele care alcătuiesc ramura dreptului civil. 
 Nu toate raporturile patrimoniale și nepatrimoniale constituie obiectul DC, astfel este
necesar să fie determinate raporturile patromoniale și nepatromoniale care constituie
obiect al DC.
 Determinarea se face pe 2 căi: prin autodelimitarea obiectului de către normele fiecărei
ramuri de drept; prin ipoteză normei juridice se precizează raportul la care se aplică prin
însumarea acestor ipoteze se obține însuți obiectul ramurii de drept, autodelimitarea este
opera legiuitorului;
 Prin Delimitarea unei ramuri de drept față de celelalte ramuri de drept, se face după
criteriul obiectului de reglementare.
RAPORTURILE PATRIMONIALE
REGLEMENTATE DE DREPTUL CIVIL
 Majoritatea raporturilor reglementate de dreptul civil sunt patrimoniale. Ele apar şi se dezvoltă
în cazul în care patrimoniul se află la o persoană concretă ori trec de la o persoană la alta. ( de
ex: vinderea unui lot de pămînt). 
 Dreptul civil nu reglementează toate raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale din societate.
La reglementarea acestora mai pot participa şi alte ramuri de drept (dreptul muncii, dreptul
familiei, dreptul financiar). Dreptul civil reglementează acele raporturi care exprimă între ele o
anumită egalitate a participanţilor.
DUPĂ CUM AM MAI MENŢIONAT, DREPTUL CIVIL
REGLEMENTEAZĂ 2 CATEGORII DE RELAŢII SOCIALE:

 1)patrimoniale – este acel raport juridic, conţinutul căruia poate fi evaluat în bani( ex. dreptul
de proprietate sau chiar relaţia creată din contractual de vînzare-cumpărare). 
 2)nepatrimoniale – raportul acestei relaţii nu poate avea conţinut care să fie evaluat în bani
(ex. raportul care are în conţinut dreptul la nume, la denumire ori dreptul la sediu ). 
 Ambele raporturi conţin în sine subiecte care au aceeaşi egalitate juridică. Însă,în cazul în care
raporturile patrimoniale şi cele nepatrimoniale nu ţin cont de aceste condiţii, nu alcătuiesc
obiectul dreptului civil şi nu pot fi reglementate de normele lui.
EXISTĂ DOUĂ MARI CATEGORII DE
RAPORTURI PATRIMONIALE CARE SÎNT
REGLEMENTATE DE DREPTUL CIVIL:
 1)raporturile reale
 2)raporturile obligaţiile
 Real – este acel raport care are în conţinut drepturi reale şi numărul acestor drepturi este
stabilit de lege în mod expres. Codul civil cunoaşte şi reglementează următoarele drepturi reale
: dreptul de proprietate , dreptul de usufruct , dreptul de uz, dreptul de servitute, dreptul de
superficie şi dreptul de gaj. 
 Obligaţional – este raportul care conţine creanţe indiferent de raportul lor , act juridic sau fapt
juridic. (licit sau illicit) .Raportul obligaţional conţine două subiecte importante : creditor şi
debitor.
RAPORTURILE PERSONALE
NEPATRIMONIALE REGLEMENTATE DE
NORMELE DREPTULUI CIVIL
 Raporturile nepatrimoniale se caracterizează prin faptul că nu au conţinut economic, obiectul
lor îl formează numele , cinstea, demnitatea şi prezintă bunuri care nu pot fi transmise altor
persoane. 
 Dreptul civil reglementează următoarele categorii de raporturi personale nepatrimoniale:
 1)raporturi de identificare (dreptul la nume, dreptul la reşedinţă,dreptul la sediu (pers.jur)). 
 2)raporturi care conţin drepturi personale nepatrimoniale, raporturi referitoare la existența și
integritatea subiectelor (dreptul la viaţă,dreptul la sănătate, reputația și onoarea). 
 3)raporturi juridice care se referă la creatia intelectuală (au ca izvor opera ştiinţifică, literară,
de artă).
RAPORTURILE PERSONALE NEPATRIMONIALE
SE CLASIFICĂ ÎN 2 CATEGORII:

 1)care sunt legate de cele patrimoniale – sunt raporturi ce apar în legătură cu dreptul de autor
asupra operei ştiinţifice , literare, de artă. 
 2)care nu sunt legate de cele patrimoniale –care apar în legătură cu apărarea
onoarei ,cinstei,demnităţii.
RAPORTURILE CIVILE POT FI
GRUPATE ÎN:
 Raporturi numai între persoane fizice;
 Raporturi numai între persoane juridice;
 Raporturi mixte – între persoane fizice și persoane juridice.
METODA DE REGLEMENTARE
ÎN DREPTUL CIVIL
 Prin metodă de reglementare se înţelege o totalitate de metode sau mijloace care sunt folosite
de către stat pentru a influenţa o anumită categorie de relaţii sociale. Metoda de reglementare
în dreptul civil diferă de metoda de reglementare din dreptul public . În dreptul civil subiecţii
se află pe poziţie de egalitate juridică, iar în dreptul public însă o parte a raportului juridic este
subordonată celeilalte părţi. Deci, metoda de reglementare este o modalitate specifică a statului
de a impune participanţilor la raportul juridic o anumită conduită.
ROLUL ŞI FUNCŢIILE
DREPTULUI CIVIL.
 Dreptul civil are o importanţă destul de mare într-un stat cu economie de piaţă , aceasta
reeşind din importanţa raporturilor juridice patrimoniale şi personale nepatrimoniale pe care le
reglementează. Dreptul civil însoţeşte omul de la naştere pînă la moarte. Dreptul civil are rol
în ocrotirea valorilor economice ,sociale şi juridice ,a drepturilor subiective patrimoniale şi
personale nepatrimoniale a persoanelor fizice şi juridice. 
 Dreptul civil are următoarele funcţii:
 1)Urmăresc realizarea unui echilibru social. 
 2)Funcţia socială şi tehnică . 
 3)Funcţia de reglementare şi apărare a intereselor subiectelor sale. 
PRINCIPIILE DREPTULUI
CIVIL
!!! Principiile se înţeleg ideile în conformitate cu care se reglementează relaţiile sociale şi care stau la baza
activităţii juridice .

În dreptul civil se întîlnesc două categorii de principii: 

 1)principiile fundamentale 
 2)principiile dreptului civil. 
 3) principiile ale unor instituții de drept civil (Gh. Beleiu)

Principiile fundamentale a dreptului sunt idei care se regăsesc în întreaga legislaţie a Republicii Moldova. În
această categorie intră: a)principiul democraţiei
 b)principiul egalităţii în faţa legii 
 c)principiul legalităţii 
 d)principiul separaţiei puterii în stat.
ART.1 CODUL CIVIL RM
 Inviolabilitatea proprietății
 Libertății contractuale
 Protecția bunei credințe
 Protecția consumatorului
 Recunoașterea inadmisibilității imixtiunii în afacerile private
 Necesitate de realizare liberă a drepturilor
CLASIFICAREA PRINCIPILOR
DUPA GH. BELEIU
 Principiile fundamentale – idei fundamental care se regăsesc în întreaga legislație:
 A) Principiul democratiei
 B) principiul egalității în fața legii
 C) principiul legalității
 D) principiul separației puterilor în stat
PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
CIVIL – ACESTE PRINCIPII PRIVESC
ÎNTREAGA LEGISLAȚIE DREPT CIVIL
 Principiul proprietății – principalul drept real al omului, normele DC reglementeaza
continutul dreptului la proprietate posesiaa, folosinta si dispozitia (usus, fructus, abusus) si
mijlocul specific de ocrotire al acestuia cre este actiunea in revendicare. Proprietate publica /
privata – art. 9, 46, 127 Constituție, bunurile domeniului public, bunurile domeniului privat
(CC).
 Proprietatea persoanelor fizice, persoanelor juridice, asociațiior cooperatista s.a.
 Principiul egalitatii – este consacrat persoanelor fizice (indiferent de rasă, naționalitate,
religia, gradul de cultură sau origine nu au nici o înrăutățire asupra capacității. Cu privire la
persoanele juridice – toate personale juridice întro anumită măsură se supun în mod egal
legilor civile edictate pentru reglementarea acelei categorii de subiecte de drept civil.
PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI
CIVIL – ACESTE PRINCIPII PRIVESC
ÎNTREAGA LEGISLAȚIE DREPT CIVIL
 Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale.- drepturile civile ale persoanelor
fizice sunt recunoscute în scopul de a satisface interesel personale materiale și culturale în
acord cu interesul obștesc, potrivit legilor și regulilor de convețuire.
 Principiul ocrotirii drepturilor subiective civile. Constitutie, art. 26 Pactul privind drepturile
economice, politice sociale toate persoanele sunt egale în fața legii și au fără discriminare
dreptul la ocrotire egală din partea legii.
PRINCIPIILE INSTITUȚIILOR
DREPTULUI CIVIL
 principiul consensualismului – care privește forma actului juridic civil
 Principiul forței obligtorii (pacta sunt servanda)
 Principiul irevocabilității și principiul relațitivității – care privesc efectele actului juridic civil
 Principiul ocrotirii bunei credințe,
 Principiul proximității gradului de rudenie – principiu specific devoluțiunii legale.
PRINCIPIILE DREPTULUI
CIVIL 
 Principiul inviolabilităţii proprietăţii – art. 46 Contituție, proprietatea este inviolabila
 Principiul libertăţii contractuale, persoanele pot să își aleagă singure cu cine să încheie acte
civile
 Principiul inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, statul nu poate interveni în
afacerile private
 Principiul egalităţii în faţa legii civile, egalitatea de a avea drepturi și obligațiuni , egalitatea
capacității juridice
 Principiul exercitării cu bună credinţă a drepturilor, fără să încalce drepturile altora, au
conduita onestă la încheierea actelor juridice civile.
DELIMITAREA DREPTULUI
CIVIL DE ALTE RAMURI DE
DREPT
 Această delimitare are o importanţă teoretică şi practică. 
 Delimitarea se face după următoarele criterii: 
 Obiectul de regulamentare – în momentul în care în faţa organelor care aplica legea, apare problema soluţionării unui litigiu, trebuie
mai întîi să se determine ramura de care ţine litigiul şi numai după aceasta să fie aplicate normele respective. 
 Calitatea subiectelor – Normele dreptului civil nu pretind o calitate specială subiectelor raporturilor juridice civile. Subiect al dreptului
civil poate fi orice persoană fizică sau juridică , spre deosebire de alte ramuri de drept care atribuie subiectelor o calitate special: -organ
al puterii ,cetăţean, patron, angajat, rudă etc. 
 Caracterul normelor. 
 După natura dispoziţiei normei, normele se clasifică în: 
 -imperative 
 -dispozitive
 Dreptului civil îi este caracteristic faptul că majoritatea normelor sale au caracter dispozitiv. 
 Caracterul sancţiunii. Încălcarea oricărei norme juridice atrage o consecinţă negativă pentru înfăptuitor. În diferite ramuri de drept,
această consecinţă are aspect diferite. De ex. în dreptul civil: dacă a fost cauzat un prejudiciu, atunci el trebuie reparat.
 principiile
DREPT PUBLIC
 Dreptul constituţional este ramura care conţine normele fundamentale pentru menţinerea statului bazat pe
drept ,din care reies celelalte ramuri de drept inclusiv dreptul civil . 
 -În dreptul civil majoritatea normelor sunt dispozitive , iar în cel constituţional sunt imperative.
 -În dreptul civil majoritatea raporturilor sunt patrimoniale, iar în cel constituţional nepatrimoniale.
 Dreptul funciar reglementează relaţiile sociale aterente administrării şi folosirii pămîntului de către persoane
fizice şi persoane juridice, precum şi raporturile sociale care i-au naştere în legătură cu măsurile adoptate de stat
privind folosirea raţională a terenurilor din fondul funciar al ţării. 
 -atît raporturile civile cît şi cele funciare au caracter patrimonial ,însă pentru naşterea raporturilor civile
servesc faptele juridice civile,iar pentru cele funciare –actele administrative.
 Dreptul procesual civil reglementează modul de judecată şi de rezolvare a pricinilor privitoare la anumite
drepturi şi interese civile, precum şi modul de executare a hotărîrilor sau a altor titluri executorii. 
 -dreptul civil e o ramură a dreptului privat, pe cînd dreptul procesual e o ramură a dreptului public.
 -dreptul civil nu poate să existe fără dreptul procesual civil şi invers.