Sunteți pe pagina 1din 19

Oferta osoasă în terapia

implanto-protetică – aspecte
privind selecția și poziționarea
implanturilor pe creasta
alveolară. Densitatea osoasă și
importanța practică în
împlantologia orală.
În literatura de specialitate există mai multe
clasificări ale edentațiilor, care însă nu pot fi
utilizate în implantologia orală decât
eventual corelate cu aspectele calitative şi
cantitative ale osului restant (oferta osoasă).
Oferta osoasă cantitativă se măsoară în lățime,
inaltime, lungime. angulatie, precum şi în
raportul implant/coroană. În general trebuie
să existe minimum doi milimetri de os în
jurul oricărui implant. Experienta ne arată
că implantul poate trece prin corticală în
sinusul maxilar, sau prin marginea
inferioară a mandibulei fără complicații. În
schimb dacă implantul devine mobil sau
este afectat de o afectiune periimplantară,
limitele sale extreme în relația sa cu osul
vor fi afectate. Atât pentru rezerva osoasă
cât şi pentru un implant sunt importante cele
trei dimensiuni: inaltimea, lățimea şi
lungimea
Oferta osoasă în înalțime
Oferta osoasă in înălțime se măsoară de la nivelul crestei
alveolare până la limita opusă care este reprezentată de sinusul
maxilar in zona posterioară, superioară şi de canalul mandibular
in zona posterioară mandibulară. Anterior limitele sunt date de
fosele nazale şi de marginea inferioară a mandibulei. Problema
ofertei osoase în înălțime se pune mai ales în cazul crestelor
edentate. Limitele osului disponibil in inaltime sunt mai evidente
in regiunile posterioare laterale. Din această cauză se vor folosi
implante scurte in zonele unde existau în mod normal dinți cu 2-
3 rădăcini şi unde se transmit cele mai mari forte. La maxilar
este necesar de multe ori să se facă interventi chirurgicale pentru
a mari oferta osoasă verticală. Limita minimă a ofertei osoase in
inaltime pentru ca implantul să aibă succes este de 10 mm.
Oferta osoasă în lățime
Lăţimea osoasă se măsoară între suprafetele vestibulare şi
orale ale osului maxilar şi ale mandibulei la nivelul crestei
alveolare in dreptul locului de insertie a implantului. Sectiunea
osoasă are forma triunghiulară şi permite osteoplastia pentru a
putea creşte oferta în lățime, creasta edentată având o bază mai
largă. Dacă avem o înălțime osoasă corespunzătoare pentru
insertia unui implant, factorul următor care influentează durata
de viață a acestuia este lățimea osului. Implantele cilindrice
necesita un minimum de 5 mm in latime pentru a asigura o
grosime suficientă şi o vascularizație în jurul implantului.
Implantele lamă au nevoie de cel putin 2,5 mm in latime pentru
a da rezultate bune. Aceste dimensiuni asigură mai mult de 0,5
mm de fiecare parte a implantului la nivelul crestei.
Oferta osoasă în lungime
Lungimea în sens mezio-distal este deseori limitată
de dinții vecini. Lungimea necesară pentru un
implant endoosos este legată și de lațimea osului.
Pentru un os cu lățime de 5 mm sau mai mult este
necesară o lungime in sens mezio-distal de 5 mm. O
lățime de 2,5 până la 5 mm are nevoie de o lungime
in sens mezio-distal de circa 15 mm pentru a obține o
suprafață de contact os-implant suficientă.
Oferta osoasă în angulaţie
Angulația osoasă este al patrulea determinant al ofertei osoase.
Angulația osoasă urmează traiectoria osoasă a rădăcinilor spre planul
ocluzal. Angulația se modifică odată cu apariția edentațiilor în
special la maxilar. Frontalii superiori sunt cel mai puțin
perpendiculari pe planul de ocluzie. De aceea după pierderea lor la
insertia unui implant în această zonă angulatia acestuia față de planul
de ocluzie va trebui să fie mai mare datorită resorbției osoase
centripete. În zona laterală, datorită atrofici, fosa submandibulară
determină o insertie a implantelor cu angulație tot mai mare spre
distal. Astfel, angulația față de planul de ocluzie va fi de 10° la zona
premolarilor doi inferiori, de 15° la primul molar şi de 20-25° la al
doilea molar. Factorul limitant al angulaţiei este dat de lățimea
osului. La o lățime suficientă se pot alege implante cilindrice care
permit o angulație de până la 30° față de dinţii învecinati sau alte
implante.
Relația coroană-implant
Această relație apare pregnant la protezarea finală,
influenţind momentul forței care acționează asupra
implantului. Înălțimea coroanei se măsoară de la
marginea incizală respectiv suprafata ocluzală până la
creasta alveolară iar lungimea implantului de la
creastă până la apex. Cu cât raportul coroană-implant
este mai mare în favoarea coroanei cu atât crește
momentul fortei exercitat pe implant iar succesul
acestuia diminuă.
Densitatea osoasă
Unul dintre cei mai importanţi factori care infl
uenţează succesul şi longevitatea implantelor în
protetica dentară este densitatea (D) oaselor maxilare.
Ea a fost studiată de mai mulţi savanţi, care au ajuns
la concluzia că gradul D al oaselor maxilare depinde
de raportul proporţional dintre stratul cortical şi cel
spongios şi de particularităţile acestor componente.
În ordinea descrescătoare a densității osoase se
descriu:
-Os cortical dens
-Os cortical poros
-Os trabecular dens
-Os trabecular fin
Combinand aceste patru tipuri de densitati osoase,Carl
Misch a stabilit 4 categorii de os alveolar ce este
intalnit la nivelul proceselor alveolare edentate ale
maxilarului si mandibulei, astfel:
-D1 cuprinde in principal os cortical dens
-D2 contine la exterior o corticala densa sau groasa, ce
inveleste un os trabecular dens poroasa
-D3 incadreaza un os cortical poros subtire care
inveleste un os trabecular fin
-D4 contine un os trabecular fin care nu in toate
situatiile este acoperit de os cortical.
-Osul imatur, fara o mineralizare completa, este
descris, inconstant, ca apartinand categoriei D5
D1 apare destul de rar
 mai frecvent la mandibula, in zona interforaminala
 - aproape niciodata nu este prezenta la maxilar
 - se datoreaza prezentei originilor muschilor si a torsiunii
mandibulei
 - vascularizatia acestui os este mai redusa si depinde
majoritar de periost
 - din punct de vedere histologic este un os lamelar, intens
mineralizat, care suporta forte mari, care este dificil de
gaurit si tarodat (prelucrarea sa necesita utilizarea multor
freze)
 - contactul microscopic intre implant si trabeculele osoase
este de 80%
 - timpul de vindecare al osului la interfata este de 5 luni
D2: -este cea mai frecventa densitate existenta la
mandibula (la 2/3 din cazurile luate in studiu este prezenta
in regiunea interforaminala si la ½ este prezenta in
regiunea mandibulara laterala)
- maxilarul poate prezenta densitate D2, (mai rar decat la
mandibula), preponderant in zona anterioara,
interpremolara
-osul D2 prezinta conditii excelente de osteointegrare,
avand o vascularizatie foarte buna
- histologic este compus din os reticular si lamelar, iar
contactul propriu-zis intre implant si os se face in
proportie de 70%
- timpul de vindecare este cel mai scurt in aceasta
categorie: 4 luni
D3: - este prezenta cel mai adesea la maxilar,
preponderent in zona anterioara, interpremolara, dar
exista situatii in care zonele posterioare maxilare
prezinta un substrat osos de densitate D3
- prelucrarea si gaurirea acestui os sunt foarte facile,
necesita putine freze, nu este necesara tarodarea
-vascularizatia este excelenta, contactul implant-os
este mai mic decat 50%
-timpul de vindecare a osului la interfata este de 6
luni
 D4: -este cel mai frecvent intalnita in zonele maxilare
laterale, in special molare sau dupa elevari sinusale
- zona anterioara maxilara prezinta acest tip de
densitate mult mai rar
- la mandibula apare foarte rar si este rezultatul unei
osteoplastii
- Acest os este usor de prelucrat, dar fixarea rigida a
implantului este dificil de obtinut
- Se utilizeaza freze mai inguste dacat implantul
- Contactul os-implant este de 25%
- Timpul de vindecare este lung, de aproximativ 8 luni
Mulțumesc pentru atenție!

S-ar putea să vă placă și