Temele princ. LP Igiena 3. – MG III.

10-14 mart.2014.

• POLUAREA AERULUI CU PULBERI

• POLUAREA AERULUI CU GAZE
• MONITORIZAREA CALITATII AERULUI
 Poluarea aerului - Definiţie

 Prezenţa unor substanţe străine de compoziţia

sa naturală sau variaţia importantă a
componenţilor normali (CO2), care pot produce
direct sau indirect alterarea sănătăţii omului.
Poluarea aerului – surse, importanta

• naturale
• artificiale

• Problema contemporana, influenteaza negativ

- starea de sanatate
- creaza stare de discomfort
- afecteaza flora si fauna
POLUAREA AERULUI
CU PULBERI
 Importanţa

 Principalul element de impurificare a aerului

(mediu industrial, centre populate, locuinţe)
 Consecinţe
– simptome respiratorii (tuse, dispnee,
wheezing)
– agravarea astmului şi bolilor cardiovasculare
– bronşită cronică
– pneumoconioze (silicoza)
– alergii (ex. polen)
– accidente rutiere (scăderea vizibilităţii)
Importanţa
 Denumiri, termeni

 Suspensiile din aer sau aerosolii (particule

solide sau lichide dispersate în aer);
 Praf (pulberi cu dimensiuni mai mari);
 În funcţie de natura particulelor: cenuşe,
funingine, ciment, granule de polen etc.
 Proprietăţi, caracteristici

 Dimensiunea: determină nivelul până la care

pătrund în aparatul respirator şi proporţia în
care se reţin în plămân:
> 10 µm reţinute în CRS
< 10 µm pătrund până în bronhiole
< 5 µm pătrund până în alveole,
se reţin în proporţie mare (80-90%)
< 0,1 µm pătrund până în alveole,
sunt eliminate în proporţie însemnată o dată
cu aerul expirat
 Proprietăţi, caracteristici
70 µm Grosime medie
a firelor de păr =70
µm

10 µm 5 µm 0,1 µm
 Proprietăţi - Sursă

 particule primare
– emise direct de sursele de poluare
 particule secundare
– se formează în urma reacţiilor dintre compuşii
chimici din atmosferă
Surse particule primare, mici
Surse particule primare,
mari (2,5-10 μ)
Proprietăţi - Sedimentabilitatea

 Depinde de mărime:
– >10 µm sedimentează în aer cu viteza uniform
accelerată;
– 10–0,1 µm sedimentează cu viteză uniformă şi
difuzează puţin în aer;
– 0,1-0,001 µm nu sedimentează, difuzează
puternic
 Proprietăţi - concentraţie,
compoziţia chimică
 Concentraţia:
– cu cât concentraţia este mai mare, riscul
pentru sănătate este crescut
 Natura:
– minerală/anorganică (metalele şi compuşii lor)
– organică (vegetală, animală)
 Compoziţia chimică:
– influenţează agresivitatea suspensiilor
împreună cu dimensiunea şi concentraţia,
determină tipul de efect nociv
 Proprietăţi - Toxicitate


Particulele netoxice
– au acţiune iritativă nespecifică
 Particule toxice
– nocive datorită compoziţiei chimice (particulele
de plumb, zinc, crom, praful silicogen, oxidul
de arsen etc.)
 Proprietăţi - morfologie

 Caracteristicile morfologice utile pentru

identificare
Ex. amidon de grâu amidon de porumb
 Determinări

 Directe:
– monitorizare personală, biomarkeri
 Indirecte:
– Cantitative: cantitatea de praf din aer
– Metodologie: în momente şi puncte
caracteristice, o anumită periodicitate.
Calitative: dimensiunea particulelor şi compoziţia
chimică a pulberilor
 Determinări cantitative

 Metode gravimetrice (cântărire);

– Determinarea prafului prin sedimentare
– Determinarea prafului prin aspiraţie cu alonjă

Metode coniometrice (numărare);
– Metoda sedimentării pe lame de sticlă
– Metoda impingerului (praf aspirat prin lichid,
numărare în cameră Burker-Turk)
– Metoda cu coniometrul Zeiss (praf aspirat şi
proiectat pe ecran, numărare)
 Metode mixte, alte metode
 Determinări calitative


Determinarea dimensiunii particulelor de praf
– cu reţeaua micrometrică a coniometrului Zeiss
(etalon, distanţa de 5 microni dintre cele două linii
paralele)

Determinarea gradului de dispersie a
pulberilor (formula de praf sau conio-
dispersiograma):
100-400 de particule
=> % particule > 5 µ, < 5 µ

Nocivitate dependentă de % de particule 5 µ
 Determinări calitative

 Determinarea compoziţiei chimice a pulberilor

– Fier, plumb, bioxid de siliciu, funingine,
hidrocarburi etc.
– Unele substanţe conferă pulberilor o nocivitate
crescută
Măsuri de prevenire a efectelor
poluării aerului cu pulberi
 Controlul surselor
 Evitarea, limitarea expunerii
– Scădere timpului petrecut în aer poluat
– Scăderea intensităţii efortului fizic în exterior
– Rămânerea în casă în zilele cu poluare
(Indexul de calitate al aerului - vezi cod culori)
– Evitarea locurilor
poluate
– Evitarea fumului de ţigară
 Pulberi cu potenţial de risc
în medicina, stomatologie

Metale grele, solvenţi organici, substanţe
dezinfectante şi gaze anestezice: risc potenţial
de malformaţii congenitale

Cobalt (expunere pe termen lung la frezarea
plombelor din cobalt): risc de boli respiratorii

Beriliu (folosit pentru coroane, punţi, dentiţii
parţiale) carcinogen; tehnicieni dentari

Latex (mănuşi): risc de alergie la latex şi astm
profesional >>
 Alergia la latex


Prevalenţa la personalul
medical: 5-15%
(~ 50% din totalul de cazuri
raportate)

Cauza: proteinele din
compoziţia latextului

Manifestări: reacţii alergice
(urticarie, angioedem,
rinoconjunctivită, astm, şoc
anafilactic)
 Alergia la latex


Mecanism: alergenele aeropurtate de
particulele de talc cu care sunt lubrefiate
mănuşile de cauciuc

Recunoaştere: simptome oculare, nazale,
bronşice, în primele minute după deschiderea
unui pachet cu mănuşi

Patologie conexă: dermatita de contact
(cauză = aditivii cu care este tratat latexul)

Prevenire: evitarea produselor ce conţin latex
(singura măsură eficientă)
DETERMINAREA
GAZELOR
DIN AER
 Surse de poluare a aerului

 Industriale
 Transporturi
 Casnice, încălzire, etc.
 Reacţiile dintre poluanţi
 Poluanţi frecvenţi ai aerului

 Compuşii carbonului, azotului, sulfului

 Gaze toxice:
– monoxidul de carbon
– oxizii de azot
– bioxidul de sulf
– Hidrocarburile aromatice policiclice
Metode de determinare - Directe


Evidenţierea gazelor toxice din aerul poluat

Aprecierea cantitativă a gazelor toxice din
aerul poluat

Metode rapide - orientative (reactivi care îşi
schimbă culoarea);
în caz pozitiv se recurge la metode exacte

Analizoare automate (diverse principii de
funcţionare); unele determinări continue, cu
înregistrare grafică
Metode de determinare - indirecte


Evidenţierea gazelor toxice în organismul
expus la aerul poluat

Se determină toxicul sau produşii de
metabolism ai acestuia

Uneori sunt indicatori mai fideli ai gradului de
expunere la toxic

Probele de material biologic (sânge şi/sau
urină) recoltate în condiţii care să excludă atât
supracontaminarea din exterior cu substanţa
căutată, cât şi pierderea substanţei urmărite
 Concentraţii maxime admise


CMA = doza de poluant care nu determină
direct şi indirect efecte nocive asupra
organismului uman.

Sub pragul de acţiune acută şi cronică pentru
om

Sub pragul de percepere a mirosului şi al
acţiunii iritative.

Au caracter de lege.
 Concentraţii maxime admise


CMA momentană - concentraţia de poluanţi
pe termen scurt (proba luată 30 min).
 CMA medie pe 24 ore - concentraţia pe o zi
(probe luate continuu sau discontinuu în mai
multe reprize egale de timp).
 Valori medii lunare, anuale
 Legea nr. 104/2011
privind calitatea aerului (1)

Valoare-limită - nivelul stabilit în scopul
prevenirii unor evenimente dăunătoare
sănătăţii umane şi a mediului ca întreg

Marjă de toleranţă - % din valoarea-limită cu
care aceasta poate fi depăşită
 Nivel critic - dacă e depăşit se pot produce
efecte adverse directe asupra receptorilor (ex.
plante) dar nu si asupra oamenilor;
 Legea nr. 104/2011
privind calitatea aerului (2)

Prag de alerta - dacă e depăşit, apare un risc
pentru sănătatea umană la o expunere de
scurtă durată a populaţiei şi la care trebuie să
se acţioneze imediat;

Prag de informare - dacă e depăşit, apare un
risc pentru sănătatea umană la o expunere de
scurtă durată pentru categorii ale populaţiei
deosebit de sensibile şi pentru care este
necesară informarea imediată şi adecvată
 Unităţi de măsură

 De regulă: mg/m3
 părţi pe milion (ppm), cm3/m3
 Bioxidul de carbon (CO2)


Constituent normal al atmosferei: 0,03-0,04%

Incolor, inodor, solubil în apă

Densitate 1,51 ↓ acumulare în locuri declive
(mine, grote, puţuri, fântâni părăsite)

Surse: mediul industrial (fabrici de bere, spirt -
până la 5-10%)

Indicator al gradului de viciere al aerului
– străzi şi intersecţii intens cu trafic intens;
– încăperi închise, spaţii aglomerate: 1-2%
 Determinare CO2


Metoda titrimetrică (Pettenkofer)

Principiu:
CO2 din aer (volum cunoscut)
fixat în soluţie de BaOH (titru cunoscut)

=> Ba CO3

Concentraţia soluţiei BaOH scade

Din diferenţă → cantitatea de CO2 din aer

Se măsoară temp. şi presiune atm. (corecţia
volumului la O°C şi 760 mmHg.
 Norme CO2

 CMA:
normal CO2= 0,03-0,04%
excepţional 0,1%.
 Valori mai ridicate arată vicierea aerului
 Monoxidul de carbon (CO)


Poluant răspândit

Proprietăţi: Incolor, inodor, fără gust

Surse: combustii incomplete (autovehicule,
sisteme de încălzit casnice, surse industriale,
mine, fumat etc.)

Determinare: metode directe (chimice,
spectroscopice etc.)

Indirect: marker biologic – COHb
carboxihemoglobina
 Bioxidul de sulf (SO2)


Proprietăţi: incolor, miros caracteristic
pătrunzător, cu acţiune sufocantă

Surse: arderile cu cărbuni inferiori sau lemn,
diferite ramuri industriale

Importanţă: creşterea cantităţii de bioxid de
sulf în atmosferă are ca efect o creştere a
gradului general de morbiditate a populaţiei.

Determinare: diferite metode (nefelometrică,
Iacovenco), cu ajutorul analizoarelor de gaze.
 Clorul (Cl2)

 Proprietăţi: gaz toxic de culoare galben-verzui

cu miros sufocant, solubil în apă.
 Surse: utilizat la dezinfecţia apei potabile, în
industria clorosodică, industria chimică,
industria textilă etc.
 Determinare: metoda iodometrică sau
colorimetrică.
 Clorul eliberează iodul dintr-o soluţie de iodură
de potasiu. Iodul astfel rezultat se titrează cu
tiosulfat de sodiu.
 Amoniacul (NH3)

 Proprietăţi: gaz incolor, miros caracteristic şi

gust pătrunzător, solubil în apă, iritant puternic
al mucoaselor.
 Surse: industria îngrăşămintelor, la
prepararea acidului azotic, a maselor plastice
etc.
 Determinare: analizoare de gaze.
 Oxizii de azot (NOX)

 Efecte: aparat respirator; toxic insidios, (fără

iritaţie); toxicitate foarte mare; prin reacţia cu
umezeala se formează acid azotic care
distruge ţesutul alveolelor pulmonare în orice
concentraţii.
 Surse: surse industriale şi traficul intens.
Contribuie la producerea smogului.
 Determinare: analizoare de gaze
 Gazele de eşapament


Compoziţie: CO, NOx, SO2, HAP, BaP
(benzopiren), Pb, aldehide, funingine etc.
 Prevenire: construcţia motoarelor auto;
verificare tehnică, măsuri urbanistice pentru
reducerea expunerii
 Www.calitateaer.ro
Monitorizare continuă - 142 staţii

◄
 Indici de calitate


Indici specifici pentru: SO2, NO2, O3, CO

Indicele specific – calculat prin încadrarea
mediei orare în intervalele de concentraţie
 Indicele general = cel mai mare dintre indicii
specifici corespunzatori poluantilor monitorizati
 Indici de calitate

 Indicii specifici – calculaţi prin încadrarea

mediei orare în intervalele de concentraţie