Metabolismul glucidic

Conf. Dr. Elena Petrescu

Șef lucr. Dr. Bordeianu Gabriela
Structura glucidelor - aldoze
Structura glucidelor - cetoze
Ciclizarea glucozei
Ciclizarea fructozei
 Tipuri de izomerie la monozaharide
Izomeri D și L (enantiomeri) Epimeri

Anomeri α și β
 Dizaharide
2 monozaharide unite prin legătură O-glicozidică
Polizaharide – amidonul
Polizaharide – glicogenul
Metabolismul piruvatului
 METABOLISMUL PIRUVATULUI

• Piruvatul, care se formează prin degradarea glucozei în procesul

glicolizei, ocupă o poziţe de răscruce importantă în metabolismul
glucidic. Metabolizarea sa ulterioară depinde de circumstanţele de
moment din ţesutul respectiv:
• în condiţii aerobe, piruvatul este degradat prin decarboxilare
oxidativă la acetil-coenzima A (acetil-CoA), care apoi va fi
degradată total în ciclul Krebs;
• în condiţii anaerobe, piruvatul este redus la lactat sub acţiunea
lactat dehidrogenazei (LDH);
• în condiţii de activare a gluconeogenezei (sinteza glucozei din
compuşi neglucidici), piruvatul este carboxilat la oxalacetat sub
acțiunea piruvat carboxilazei (PC), care apoi se va transforma în
glucoză; pe de altă parte, oxalacetatul participă și la degradarea
acetil-CoA în ciclul Krebs.
Degradarea piruvatului la
acetil-CoA
• Acest proces are loc în mitocondrie:
piruvatul format în glicoliză este
transportat din citoplasmă în
mitocondrie prin cotransport cu un
proton, cu ajutorul simporterului
piruvat/H+ localizat în membrana
mitocondrială internă. Scopul
procesului este de a permite
degradarea totală a piruvatului (produs
al glicolizei aerobe) în ciclul Krebs,
după transformare în acetil-CoA.
• Degradarea piruvatului la acetil-CoA are loc printr-
un proces de decarboxilare oxidativă, care este
catalizat de un complex multienzimatic numit
piruvat dehidrogenaza (PDH), alcătuit din 3
enzime şi 5 coenzime. Avantajul organizării mai
multor enzime sub formă de complex constă în
faptul că intermediarii metabolici sunt transferaţi
eficient de la o enzimă la alta (produsul unei enzime
devine imediat substrat pentru enzima următoare),
astfel încât ei nu difuzează în celulă; aceasta duce la
o creştere semnificativă a vitezei procesului .
• Componența complexului PDH este următoarea:

Enzima Coenzime necesare Vitaminele din care provin

Piruvat dehidrogenaza (E1) Tiamin pirofosfat (TPP) Tiamina (vitamina B1)

Dihidrolipoil transacetilaza (E2) Acid lipoic Acid lipoic

Coenzima A (CoA-SH) Acid pantotenic

Dihidrolipoil dehidrogenaza (E3) FAD Riboflavina (vitamina B2)

NAD+ Nicotinamida (vitamina PP)

• Complexul mai conţine şi 2 enzime reglatorii: - o protein kinază (PDH kinaza)
- o protein fosfatază (PDH fosfataza).

• Tiamin pirofosfat (TPP) este forma activă a tiaminei (vitamina B1); această
coenzimă intervine în decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor: acidul piruvic,
acidul α-cetoglutaric (în cadrul ciclului Krebs).

Tiamin pirofosfat
• Acidul lipoic este un acid carboxilic cu
8 C şi cu o punte disulfidică între C6 şi
C8; el ocupă o poziţie particulară în
cadrul complexului PDH: este legat
amidic de gruparea e-amino a unui rest
de lizină din componenţa enzimei E2 →
formează o moleculă lipoil-lizil, care
reprezintă gruparea prostetică a E2 şi
care joacă rolul unui braţ lung, flexibil,
ce se deplasează de la situsul activ al E1
la situsurile active ale E2 şi E3,
Acidul lipoic
transportând astfel intermediarii
metabolici.
• Coenzima A (CoA-SH) este forma activă a acidului pantotenic (numit și vitamina B5); are rolul
de a activa acizii carboxilici (R–COOH) sub formă de acil-CoA (R–CO–S~CoA), în vederea
participării acestora la diverse procese metabolice.
• FAD (forma activă a vitaminei B2) și NAD+ (forma activă a vitaminei PP sau B3) sunt coenzime
care intervin în reacții de oxido-reducere (aceste două coenzime au fost descrise în capitolul de
energetică biochimică).

Coenzima A
• Piruvatul reacționează cu TPP asociat cu E1 și suferă
un proces de decarboxilare (gruparea carboxil este
îndepărtată sub formă de CO2), rămânând atașat la
TPP ca derivat hidroxi-etil (reacție catalizată de
enzima E1 a complexului PDH).
• Gruparea hidroxi-etil este oxidată la grupare acetil
(reacție catalizată de enzima E1):
• - cei 2 H îndepărtaţi în reacţie reduc legătura
disulfidică a acidului lipoic la 2 grupări –SH,
formându-se acidul dihidrolipoic;
• - gruparea acetil este transferată de pe TPP pe acidul
lipoic legat la E2 (este legată tioesteric la una din
cele două grupări –SH) → se formează acidul acetil-
dihidrolipoic și se regenerează TPP.
• Gruparea acetil este transferată pe coenzima A,
rezultând acetil-CoA (reacție catalizată de enzima
E2);
• - energia liberă degajată în reacţia de oxidare
anterioară este utilizată pentru formarea legăturii
tioesterice macroergice din molecula acetil-CoA.
• Acidul lipoic este regenerat prin oxidarea acidului
dihidrolipoic cu ajutorul FAD (reacție catalizată de
enzima E3).
• Prin transferul echivalenților reducători de la
FADH2 la NAD+ se formează, în final, NADH + H+
(reacție catalizată de enzima E3). NAD+ este
acceptorul final de electroni în procesul
decarboxilării oxidative a piruvatului.
 Ecuaţia reacţiei globale
Ecuaţia reacţiei globale a decarboxilării oxidative a piruvatului sub acțiunea
PDH:
• Piruvat + CoA–SH + NAD+ → acetil–CoA + NADH+H+ + CO2
• Reacţia este puternic exergonică (DG° = – 8 kcal/mol) şi are caracter
ireversibil.
 Reglarea activităţii complexului PDH
• a) Reglare alosterică – acetil-CoA şi NADH (produşi ai reacţiei)
inhibă piruvat dehidrogenaza (enzima E1 din complexul PDH).
• b) Reglare covalentă – are loc prin fosforilarea/defosforilarea la un
rest de serină din componenţa E1, sub acţiunea PDH-kinazei şi a PDH-
fosfatazei. Forma activă a piruvat dehidrogenazei este cea
defosforilată; prin fosforilare, enzima devine inactivă.
• PDH-kinaza este activată alosteric de concentraţii crescute de acetil-
CoA, NADH şi ATP; activarea PDH kinazei duce la inhibiția piruvat
dehidrogenazei;
• PDH-fosfataza este activată de insulină (în ţesutul adipos), precum și
de ionii de Ca2+ (în mușchi); activarea PDH fosfatazei duce la activarea
piruvat dehidrogenazei.
 Reglarea activităţii complexului PDH

• Activitatea PDH este crescută în condiţii de abundenţă glucidică (după prânzurile bogate în
glucide) → piruvatul format în cantităţi mari prin degradarea glucozei va putea fi degradat
eficient la acetil-CoA, care apoi va fi antrenată spre degradare totală în ciclul Krebs.
• Activitatea PDH este scăzută în condiţii de depleţie glucidică (inter-prandial şi în stările de
post): în asemenea condiții, ţesuturile non-gluco-dependente își obțin energia prin degradarea
acizilor graşi → se formează cantități crescute de acetil-CoA, NADH şi ATP, care duc la
inactivarea PDH prin mecanismele descrise mai sus. Inhibiția degradării piruvatului va duce la
încetinirea degradării glucozei în țesuturile respective, glucoza fiind astfel economisită pentru
țesuturile gluco-dependente.
• În țesutul adipos, activarea PDH-fosfatazei de către insulină duce la activarea complexului PDH,
acetil-CoA rezultată din degradarea piruvatului urmând a fi utilizată pentru procesul lipogenezei
(sinteza acizilor grași, urmată de încorporarea lor în trigliceride).
 Corelații clinice
Deficiența de vitamină B1 duce la apariția bolii
Beriberi. Afectarea activității complexului PDH
determină incapacitatea de degradare a
piruvatului la acetil-CoA → imposibilitatea de
degradare aerobă totală a glucozei → deficit
energetic. Creierul este în mod particular
afectat, deoarece își obține energia aproape
exclusiv din degradarea aerobă totală a
glucozei. Efecte similare (deficit energetic sever
la nivel cerebral) apar și în cazul existenței unui
deficit genetic al piruvat dehidrogenazei.
Ciclul
Krebs
 CICLUL KREBS

• Ciclul Krebs (numit şi ciclul acidului citric sau ciclul acizilor tricarboxilici,
descris de către Hans Krebs) reprezintă calea de degradare oxidativă a acetil-
CoA rezultată din catabolismul glucozei, al acizilor graşi şi al unor aminoacizi;
deci acest proces metabolic reprezintă o cale finală comună pentru degradarea
aerobă a celor trei categorii de combustibili metabolici.
• Reacţiile ciclului Krebs au loc în mitocondrie, enzimele fiind localizate în
matricea mitocondrială, libere sau ataşate de membrana mitocondrială internă.
Locul ciclui Krebs în cadrul catabolismului
 Ciclul Krebs cuprinde următoarele reacții:
1. Condensarea acetil-CoA cu oxalacetatul, cu formare de citrat
2. Transformarea citratului în izocitrat
3. Conversia izocitratului în a-cetoglutarat (prin oxidare și decarboxilare)
4. Decarboxilarea oxidativă a α-cetoglutaratului la succinil-CoA
5. Transformarea succinil-CoA în succinat
6. Dehidrogenarea succinatului la fumarat
7. Hidratarea fumaratului la malat
8. Dehidrogenarea malatului la oxalacetat
 Rezultatul net pentru o rundă a ciclului Krebs:
• o moleculă de acetil-CoA intră în ciclu şi 2 molecule de CO 2 sunt eliberate;
• o moleculă de oxalacetat este utilizată pentru a forma citrat (în prima reacţie a ciclului)
şi o moleculă de oxalacetat este regenerată (în ultima reacţie) → aceasta poate începe o
nouă rundă de reacţii;
• în consecinţă, cantități mici de oxalacetat pot asigura oxidarea unui număr considerabil
de molecule de acetil-CoA.

Ecuația globală a ciclului Krebs:

• Acetil-CoA + 3 NAD+ + FAD + ADP + Pi + 2H2O → 2 CO2 + 3 (NADH+H+) + FADH2
+ ATP + CoA-SH
 Rolurile Ciclului Krebs

Ciclul Krebs are un rol central în cadrul metabolismului, care nu se limitează doar la
oxidarea acetil-CoA; el este un proces amfibolic, având caracter dublu: catabolic şi anabolic.
1. Latura catabolică a ciclului Krebs constă în degradarea acetil-CoA, cu generare de ATP.
• Există 4 reacţii de oxidare în ciclul Krebs (3 NAD +-dependente şi una FAD-dependentă), cu
formarea a 3 molecule de NADH şi a unei molecule de FADH 2; aceste coenzime reduse vor
transfera echivalenţii reducători în lanţul respirator, cuplat cu fosforilarea ADP => sinteză de
ATP (3 molecule pentru fiecare moleculă de NADH şi 2 molecule pentru FADH 2, deci în
total 11 molecule de ATP sintetizate în procesul fosforilării oxidative).
 Rolurile Ciclului Krebs
În reacţia succinat tiokinazei se
sintetizează 1 moleculă de ATP
prin fosforilare la nivel de
substrat.
Bilanţul energetic global al
ciclului Krebs este de 11 + 1 =
12 molecule ATP.
 Rolurile Ciclului Krebs
2. Latura anabolică a ciclului Krebs constă în faptul că unii intermediari ai
săi servesc ca precursori pentru o varietate largă de produşi, în cadrul unor
procese de biosinteză.
 Rolurile Ciclului Krebs

• Rol în gluconeogeneză: toţi intermediarii ciclului Krebs pot fi folosiţi la sinteza

de glucoză; după transformarea în oxalacetat, ei se pot angaja în procesul
gluconeogenezei. Scheletele de C ale multor aminoacizi pot fi utilizate pentru
sinteza de glucoză după transformare în diverşi intermediari ai ciclului Krebs.
• a-cetoglutaratul şi oxalacetatul se transformă, prin reacţii de transaminare, în
glutamat şi aspartat; aceşti aminoacizi vor servi ulterior la sinteza altor
aminoacizi, precum şi la sinteza nucleotidelor purinice şi pirimidinice
(aspartatul ca atare, iar glutamatul după transformare în glutamină).
 Rolurile Ciclului Krebs
• Succinil-CoA este utilizată la sinteza hemului, gruparea prostetică a
hemoproteinelor (hemoglobină, mioglobină, citocromi).
• Citratul joacă rol de transportor al radicalului acetil (din componenţa acetil-CoA
provenită din degradarea glucozei) din mitocondrie în citoplasmă, în vederea
participării la biosinteza acizilor graşi.
 ETAPELE DEGRADĂRII TOTALE A GLUCOZEI

• În anaerobioză, molecula de glucoză este degradată parţial (până la lactat), cu generarea a 2 molecule de ATP.
• În aerobioză, glucoza este degradată total, la CO2 şi H2O, cu implicarea mai multor etape:
1. Glicoliza până la piruvat;
2. Decarboxilarea oxidativă a piruvatului la acetil-CoA;
3. Oxidarea acetil-CoA la CO2 în ciclul Krebs.
• Ca urmare a desfășurării celor trei procese se generează ATP în două moduri:
- prin reacții de fosforilare la nivel de substrat (două în glicoliză și una în ciclul Krebs);
- în reacțiile de dehidrogenare din cadrul celor trei etape se generează coenzime reduse (NADH şi FADH 2);
acestea se vor reoxida în lanţul respirator, ducând la sinteză de ATP în procesul fosforilării oxidative.
 Bilanţul energetic al degradării totale, aerobe, a moleculei
de glucoză:
1. Glucoză → piruvat (glicoliza):
• - reacţiile de fosforilare la nivel de substrat → 2 ATP
• - reacţia gliceraldehid-3-P dehidrogenazei → 2 NADH → 2 x 3
ATP = 6 ATP în procesul fosforilării oxidative
• => bilanţ al glicolizei desfăşurate în condiţii aerobe: 2 + 6 = 8
ATP.
2. Piruvat → acetil-CoA (complexul piruvat
dehidrogenazei):
• - 2 NADH → 2 x 3 ATP = 6 ATP în procesul fosforilării
oxidative.
3. Acetil-CoA → 2 CO2 (ciclul Krebs):
• - 2 x 12 ATP = 24 ATP.
• Total: 8 + 6 + 24 = 38 ATP.
Realizând o comparaţie între bilanţul energetic al degradării anaerobe a glucozei,
prin glicoliză la lactat (2 ATP) şi bilanţul degradării totale aerobe (38 ATP), se
observă:
 degradarea aerobă permite eliberarea întregii cantităţi de energie liberă
conţinută în molecula de glucoză;
 conservarea acesteia sub formă de ATP.
 Ca o concluzie, în celule există două căi de sinteză a ATP-ului:
• În condiţii aerobe, cea mai mare parte a ATP-ului se produce în procesul
fosforilării oxidative: aceasta este calea majoră, d.p.d.v. cantitativ, de sinteză a
ATP-ului în celule;
• În condiţii anaerobe (și în celule care nu conțin mitocondrii), fosforilarea
oxidativă nu poate avea loc → singura posibilitate de generare a ATP-ului este
fosforilarea la nivel de substrat; deci această cale, minoră d.p.d.v. cantitativ,
dobândește un rol major în condiţii de anaerobioză.
Reacții anaplerotice
• Reactii anaplerotice (gr. ana-din nou; pliro-a complete)
• reacţii cu rolul de a aproviziona ciclul Krebs cu intermediari care au fost
îndepărtaţi din acest proces pentru reacţii biosintetice.
• in condiţii normale, între procesele care îndepărtează unii compuşi din
ciclul Krebs şi cele care reintroduc aceşti compuşi înapoi în ciclu există un
echilibru, astfel încât concentraţiile intermediarilor din această cale
metabolică rămân relativ constante. Depleţia unora din intermediarii
ciclului Krebs nu ar mai permite funcţionarea sa optimă.
 Reacții anaplerotice
1. Piruvat carboxilaza (PC) catalizează principala
reacţie anaplerotică, ce duce la generarea de
oxalacetat necesar pentru angajarea acetil-CoA spre
degradare în ciclul Krebs.
• Reacţia de carboxilare a piruvatului se realizează
cu participarea biotinei (o vitamină
hidrosolubilă) în calitate de coenzimă. Piruvat
carboxilaza este activată alosteric de acetil-CoA;
astfel, pe măsură ce acetil-CoA se formează prin
catabolismul glucozei sau al acizilor grași, ea
asigură propria sa degradare în ciclul Krebs prin
stimularea formării de oxalacetat.
 2. Malic enzima catalizează carboxilarea reductivă a piruvatului, în prezenţă de
NADPH, cu formare de malat.
• Atunci când se desfăşoară de la malat spre piruvat, reacţia generează NADPH,
care este donor de echivalenţi reducători pentru reacţii de biosinteză reductivă.
3. Oxidarea glutamatului sub acţiunea glutamat dehidrogenazei (GDH) duce la formarea de a-
cetoglutarat.
Reacţii anaplerotice
Reglarea Ciclului
Krebs
 REGLAREA CICLULUI KREBS

Viteza de desfăşurare a ciclului acizilor tricarboxilici depinde de următorii factori:

1. Disponibilitatea de substrate: acetil-CoA şi oxalacetat.
2. Disponibilitatea de NAD+ (în forma oxidată), necesar în trei din cele patru reacții de
dehidrogenare din cadrul ciclului.
3. Activitatea celor trei enzime care catalizează reacţiile ireversibile din cadrul ciclului
Krebs: citrat sintaza, izocitrat dehidrogenaza, a-cetoglutarat dehidrogenaza (celelalte
reacții din ciclul Krebs au caracter reversibil). Cele trei enzime sunt reglate alosteric.
a) Citrat sintaza - este modulată:
- pozitiv de către ADP;
- negativ de către ATP, NADH şi citrat (produs al reacției, care inhibă feed-back enzima).
b) Izocitrat dehidrogenaza - este cel mai important punct de control al ciclului acizilor tricarboxilici (catalizează
etapa limitantă de viteză). Această enzimă cheie este modulată:
- pozitiv de către ADP;
- negativ de către ATP şi NADH.
c) a-Cetoglutarat dehidrogenaza - este inhibată de către NADH şi succinil-CoA (produs al reacţiei, care
realizează o inhibiție feed-back a enzimei).
Enzima Modulatori pozitivi Modulatori negativi
 

Citrat sintaza ADP ATP

NADH
Citrat

Izocitrat dehidrogenaza ADP ATP

NADH

a-cetoglutarat dehidrogenaza   NADH

Succinil-CoA
• Existenţa unor cantităţi mari de ATP în celulă
semnifică satisfacerea necesităţilor energetice ale
celulei; ATP-ul determină scăderea vitezei de
desfăşurare a ciclului Krebs prin inhibarea
alosterică a două dintre enzimele supuse
controlului metabolic.
• Concentraţii mari de ADP în celulă semnifică
depleţia rezervelor de ATP; ADP-ul determină
accelerarea ciclului Krebs prin activarea a două
dintre enzime, în felul acesta generându-se noi
cantităţi de ATP.
• Acumularea de NADH (ca urmare a scăderii
reoxidării sale în lanțul respirator) duce la
inhibarea activităţii celor trei enzime reglatorii.
 Concluzie
• Principalii factori care reglează viteza de desfășurare a ciclului Krebs sunt raporturile
[ATP]/[ADP] și [NADH]/[NAD+], care reflectă starea energetică a celulei:
- o stare energetică înaltă este asociată cu valori crescute ale celor două raporturi, care
determină încetinirea ciclului Krebs, ducând la diminuarea producției de ATP;
- o stare energetică joasă este asociată cu valori scăzute ale celor două raporturi, care
determină accelerarea ciclului Krebs, ducând la refacerea rezevelor de ATP ale celulei.
• Această modalitate de reglare se încadrează în mecanismul general de corelare a ritmului
degradării combustibililor metabolici cu ritmul utilizării ATP ca sursă de energie.
 Bibliografie
• Conf. Dr. Elena Dănilă Petrescu - Curs de Biochimie pentru studenți
• David L. Nelson, Michael M. Cox. Lehninger Principles of Biochemistry. 5th edition, 2008.
• Colleen Smith, Allan D. Marks, Michael Lieberman. Mark’s Basic Medical Biochemistry: A Clinical Approach.
2nd edition, 2004.
• Robert K Murray, Darryl K. Granner, Peter A. Mayes, Victor W. Rodwell. Harper’s Illustrated Biochemistry.
27th edition, 2006.
• Pamela C. Champe, Richard A Harvey, Denise R. Ferrier. Lippincott’s Illustrated Reviews – Biochemistry. 4th
edition, 2007.
• Reginald H. Garrett, Charles M. Grisham. Biochemistry. 2nd edition, 1999.
• Mary K. Campbell, Shawn O. Farrell. Biochemistry. 6th edition, 2007.
 Ciclul Krebs

• https://www.youtube.com/watch?v=_SkPwVO9BFI
• https://www.youtube.com/watch?v=F6vQKrRjQcQ
Metabolismul piruvatului

• https://www.youtube.com/watch?v=xzIZZbYASN0
• https://www.youtube.com/watch?v=EtBJgAlfMYQ