USMF “Nicolae Testemitanu”

Noţiuni generale.
Epidimiologie. Etiologia si patogenia cariei
dentare, factorii locali si generali
favorizanti in producerea cariei dentare;
factorii cu actiune predominanta. Teorii cu
privire la mecanismele patogenice in caria
dentara.Clasificarea cariilor dentare.
Instrumentar utilizat în tratamentul cariei
dentare.

Filat Vitalie
Întroducere. Generalitati.

Caria dentara este considerata ca fiind cea mai răspândita

maladie, care afectează populaţia mondiala in procentaj de 90%.
Principala cauza a producerii cariei este placa bacteriana.
Caria dentara - o boala infectioasa provocata de bacterii din
cavitatea bucala (in special Str. Mutans si lactobacili) si produsele
acestora care ajuta la formarea placii dentare microbiene si
actioneaza demineralizand si distrugand suprafata externa a
dintelui - smaltul.
 Definitii:

 J.R Elderton. consideră că procesele carioase reprezintă în mod

fundamental o manifestare a unui dezechilibru dintre ionii de calciu şi
fosfat în ţesuturile dentare şi salivă, mediat de microorganismele plăcii
bacteriene şi influenţat de unii factori numiţi determinanţi ecologici.
 Th. Lundeen o defineşte ca o boală infecţioasă a dinţilor care provoacă
disoluţia şi distrucţia localizată a ţesuturilor calcificate.
 A Thylstrup o consideră o boală ce afectează sedii specifice, provocată
de activităţi bacteriene localizate.
 W.H Bowen. susţine că leziunea carioasă nu apare în absenţa plăcii
bacteriene sau a carbohidraţilor fermentabili, astfel încât el o consideră o
boală dietobacteriană.
 S. Reisine a conceptualizat caria dentară ca rezultatul interacţiunii dintre
factorii genetici şi cei de mediu în care componentele biologice, sociale,
comportamentale şi psihologice au un mod complex de manifestare.
 Noțiune

Caria dentară este un proces patologic

infecțios ce se manifestă după erupția
dinților, care este însoțit de demineralizarea și
ramolirea țesuturilor dentare dure cu
formarea ulterioară a unei cavități
 Epidemiologie

Gradul de morbiditate al cariei dentare, fiind o leziune

patologică foarte frecventă, în diferite țări de pe glob variază
între 2-90-95%.

Cele mai frecvente complicații din patologia buco-maxilară

derivă direct sau indirect din caria dentară.

Conform cercetărilor efectuate pe craniile găsite în săpăturile

arheologice se spune că caria dentară a însoțit omenirea
(“Homo Sapiens”) încă de la începutul existenței sale.

Evoluția cariei dentare a fost lentă până în secolul al XIX-lea,

când s-a produs un salt, atingând în prezent un grad foarte
 Etiologia cariei dentare
Datele studiului epidemiologic demonstrează că caria
dentară este un proces patologic multi-cauzal, adică nu
există un factor etiologic unic.

Din istoria stomatologiei, este evident că încă din antichitate

iluștri medici ca Hipocrate, Galen, Scribonii Larg ș. a.
căutau răspuns la întrebarea care este factorul cauzal al
cariei dentare?

Astfel au apărut sute de teorii și ipoteze, peste 500 ale

evoluției cariei. Unele din ele au valoare istorică, altele
explică numai unele verigi ale lanțului patologic al acestui
mecanism complicat.
 Etiologia cariei dentare
În funcție de natura factorilor considerați declanșatori ai procesului
exogeni sau endogeni, teoriile pot fi grupate în teorii exogene și
endogene.

Teoriile exogene se grupează în:

- Enzimatice (Lebor, Pincus, Gotlib)
- Proteolitice a chelațiunii (Schotz și Martin)
- Electrofizice
- Fizico-chimice
- Chimico-bacteriene (Miller) – chimico-parazitară

Teoriile endogene se grupează în:

- Organotropă (Leimgruber)
- Odontoblaștilor (Entin D.)
- Neurotrofică (Lucomschii, Platonov)
- Biochimică (Șarpenak)
 Etiologia cariei dentare
Așadar, din toate cele menționate mai aproape de realitate
după unele lanțuri de evoluție a fost teoria chimico-

parazitară propusă de Miller în 1881-1884, ea a servit

baza elaborării metodelor de profilaxie a cariei dentare, deși
a fost elaborată în eprubetă (in vitro), unde au fost create
condiții identice de cele din cavitatea bucală, în două etape:
- chimică (acidul lactic – dezintegrarea substanței
anorganice);

- parazitară – bacile acido-gene care distrug trama

organică.
 Concepția modernă

Caria dentară este un proces patologic provocat în

anumite condiții de un complex de factori patogeni în
cazul când a apărut o situație cario-genă și această
situație în primul rând este determinată de
factorul bacterian.
 Concepția modernă
Caria dentară apare numai atunci când condițiile cario-gene
predomină (dez-echlibru) rezistența țesuturilor dentare dure.

Factorii principali de care depinde va fi ori nu carie sunt:

1.Susceptibilitatea dintelui, adică structura și gradul de

mineralizare a adamantinei.
2.Placa bacteriană – microflora.
3.Factorul alimentar.
4.Mediul bucal – saliva și lichidul bucal
5.Conținutul de fluor în apa potabilă, alimentele.
Calitatea adamantinei depinde de perioada și condițiile în care ea se
formează și mineralizează – dezvoltarea intrauterină sau după naștere;
mineralizarea intra-alveolară sau post-eruptivă.

Bolile generale ale mamei pot structura adamantina dinților temporari

și a molarului I permanent, mai puțin a incisivilor și caninilor, care în
luna a 8-a de dezvoltare intrauterină are loc apariția foliculilor, din
luna a 9-a intrauterină începe mineralizarea molarului I permanent.

Toți ceilalți dinți se formează după nașterea copilului.

În timpul formării adamantinei – dezvoltarea matricei proteice

depinde de t° - epizoade de febră în această perioadă provoacă defecte
în structura adamantinei.

Dezvoltarea poate depinde și de nivelul de microelemente în cristalele

hidroxiapatitei; conținutul de proteine, vitamine ș.a.
- Carența vitaminelor A și C dereglează structura matricei organice a
smalțului și dentinei.

- Insuficiența oligoelementelor în dietă așa ca: borul, vanadiul,

molibdenul, manganul, fluorul, stronțiul, litiul și cuprul în perioada de
formare a dinților sporește frecvența cariei dentare.

- Carența borului, fluorului și a molibdenului induc modificări în

structura anatomică a coroanelor: are loc rotungirea vârfului
cuspizilor, lărgirea și reducerea șanțurilor ocluzale.

Însă cantitățile exagerate de stronțiu, molibden și bor sporesc

frecvența cariei dentare.

Alimentația săracă în proteine la gravide și în timpul alaptării,

deasemenea dereglează structura țesuturilor dentare, pot reduce
mărimea coroanelor dinților.
 Situație cariogenă
Abuzul de zahăr și lipsa acizilor grași esențiali, afectează amieloblaștii
ca rezultat matricea organică a smalțului capătă un aspect de “fagurede
miere”

Carența în Ca și Fosfor provoacă deasemenea modificări de structură.

Raportul Ca/P din alimente 2:1 – 1:3 nu favorizează apariția cariei

dentare.

Raportul crescut Ca/P duce la sporirea cantității de carbonați în smalț,

mărind astfel permeabilitatea și solubilitatea lui. Astfel smalțul nu
poate rezista acțiunilor nocive din cavitatea orală.

O importanță deosebită în maturizarea smalțului o are perioada

preeruptivă, în care materia organică alcătuiește circa 15% din
compoziția chimică a smalțului, după erupție reducându-se la 1-2%.
 Situație cariogenă
În această perioadă se conturează cristalele prismelor de
hidroxiapatită, care după erupția dintelui nu se mai formează. Ele pot
crește numai în mărime.

Schimburile ionice intense din smalț și dentină pot forma un teren

carioprotector sau invers.

În perioada pre-eruptivă pot fi administrate medicamente cu

microelemente sau utilizate metode fizioterapeutice cu scop
profilactic. De aceea este necesară o rație alimentară cu conținut de
Ca, fosfor ș. a.

Anterior s-a menționat că frecvența cariei dentare la bărbați este de 2,

pe când la femei de 3, aceasta se explică prin faptul că la băieți în
perioada pre-eruptivă conținutul de fluor în adamantină este mai
bogat cu 10% decât la fetițe
 Situație cariogenă
- În perioada de maturizare a adamantinei pot avea loc substituirea
unor ioni din structura cristalelor de hidroxiapatită, ceea ce poate mări
sau micșora rezistența smalțului în mediul acid.

- Din analiza datelor expuse reese că cristalele de hidroxiapatită au

capacitatea de schimb de ioni, iar componența lor se determină de
lichidul adamantin care irigă cristalele.

- Conform datelor lui Binus și al. (1987), adamantina în momentul

erupției încă nu este maturizată, mineralizarea deplină are loc în
primele 6-12 luni după erupție.

- Anume în această perioadă este necesar de creat condiții optime, de

evita contactul cu factorii cariogeni (zaharoza, periajul excesiv, etc)
- O perioadă îndelungată se credea că adamantina este o structură
solidă, amorfă care suferă o dizolvare ireversibilă. În realitate
lucrurile stau altfel – adamantina se comportă ca o matrice de
difuziune alcătuită din cristale, înconjurate de o matrice compusă din
apă, proteine, lipide – remediul prin care are loc schimbul continuu
între suprafața smalțului și mediul oral.

- Direcția în care se petrece schimbul depinde de concentrația

sărurilor minerale și de pH-ul interfeței (între ele).

- Procesul distructiv este declanșat de acizii formați de

microorganismele patogene, ei difuzează în smalț prin matricea și
demineralizează marginile cristalelor de hidroxiapatită.

- Deoarece stratul exterior al smalțului este mai dur decât cel mai
profund, cea mai pronunțată demineralizare se produce sub stratul
superficial.
 Situație cariogenă

- În primul rând sunt dizolvate sărurile minerale cele mai solubile.

Ionii de Ca și P din stratul sub-superficial dizolvate se depun pe
suprafața smalțului superficial, de aceea un timp oarecare procesul
este invizibil, până se produce o nou atac al acizilor.

- Procesul lezional este reversibil atâta timp cât stratul superficial de

smalț rămas relativ intact acoperă stratul demineralizat – existând
posibilitatea remineralizării focarului. Anume, acesta este primul
semn de carie – caria incipientă
 Microflora
- Caria dentară apare atunci când se produce un dezechilibru ecologic
în microbiocenoza microflorei cantonată pe suprafața dintelui, când
microorganismele cu potențial crio-gen devin dominante (Milnes,
1986).

- La naștere cavitatea bucală a copilului este sterilă. Apoi el se

contaminează de la mamă, alimente și din mediul înconjurător.

- Primele specii de microorganisme sunt reprezentate în principal de

specii aerobe și facultativ anaerobe – streptococcus salivarius care
poate fi izolat din gura nou-născutului la 18 ore după naștere. Tot în
prima zi după naștere cavitatea bucală este colonizată de veillonella
alcalescens, lactobacili și candida albicans.
 Microflora

Microorganismele care populează inițial cavitatea bucală au

capacitatea să adere la mucoasă, dar sunt microbi care aderă numai la
suprafețele dure – streptococus mutans – microbul principal al cariei
dentare, sau la vârsta de19-31 luni, alții la 12-16 luni
 Placa bacteriană și pH-ul ei
În cavitatea bucală în condiții obișnuite, exisă numeroase tipuri de
bacterii. Unele din ele pot coloniza suprafața dintelui formând placa
dentară.

În prezent sunt date concludente care confirmă rolul bacteriilor în

evoluția cariei dentare (Moore și al.) – fără microorganisme în condiții
sterile caria nu se dezvoltă (cecetările lui Orlander K.).

Bacteriile colectate din cavitatea carioasă “în vitro”

provoacă modificări în adamantină de tipul cariei
(demineralizări)

Din plăcile dentare sunt însemânțate microorganisme specifice pentru

carie: streptococus mutans (8 serotipuri), ele sunt prezente în formele
incipiente a cariei, pe când în formele avansate predomină lactobacili
(streptococus mutans și streptococus sobrinus).
Placa bacteriană conține:70% streptococi, 15% veilonele, niserii și
15% alte microorganisme. Ea se formează deja după 2 ore de la periaj.

La persoanele cario-active în placa bacteriană persistă mai mulți

lactobacili și streptococus mutans, deși sunt salivaris, mitis, sangvis.

Streptococus mutans are un potențial cariogen înalt care îl

caracterizează prin:
- persistă într-o cantitate mare la persoanele cu carie dentară;

- are o capacitate mare de a fermenta o varietate sporită de

hidrocarbonate, mai ales zaharoză, monitolul și sorbitul – dând o
producție rapidă și masivă de acizi;

- poduce polizaharidul zaharoza din glucoză;

- sintetizează suplimentar un polizaharid intracelular de tipul
glicogenului și aminopectinei, și extracelulari de tipul levanului,
glicanului, dextranului.
Dextranul asigură coeziunea adezivității și stabilitatea plăcii
bacteriene. În lipsa hidrocarbonaților în alimentație, procesele
fermentative se prelungesc cu formarea acizilor.

În 50% se formează acidul lactic, acetic și propionic

Rolul principal în scăderea pH-lui îi revine acidului lactic,

demineralizarea apare la un pH sub 5,2

Streptococus mutans este legat de toate straturile plăcii bacteriene

Se consideră că după apariția St. Mutans în cavitatea bucală peste 6-

14 luni se dezvoltă caria dentară

Deci, placa bacteriană + hidrocarbonații rafinate duc la

demineralizarea țesuturilor dentare dure.
 Factorul alimentar
O serie de alimente cu conținut de zaharoze și sucroze pot fi
considerate cariogene – produsele de cofetărie: caramele,
ciocolata,înghețata, mierea, marmelada, cremele din nuci, fructele
conservate, sucurile îndulcite cu zahăr, bananele, fructele uscate,
chetciapul din tomate.

Unele băuturi răcoritoare contribuie la dezvoltarea cariei dentare,

eroziunilor și a abraziunii patologice (coca-cola, sucurile de lămâie,
portocale, apele minerale cu conținut înalt de bioxid de carbon) au
un pH=5,2.
Totodată sunt alimente ce conțin factori protectori.
Microorganismele din placa bacteriană nu pot ataca țesuturile
dentare dure în prezența grăsimelor, produselor lactate (brânza),
alunele, alimentele ce trebuie mestecate timp îndelungat, deoarece
stimulează fluxul salivar.
 Saliva, lichidul bucal
Are un rol important în protejarea dinților împotriva acizilor care se
formează și inițiază demineralizarea țesuturilor dentare dure
favorizând astfel dezvoltarea cariei dentare.

Factorii protectori de bază din lichidul bucal:

- Ionii de Ca și P posedă capacitatea de tampon pronunțată.

- Pelicula formată din salivă, servește în calitate de barieră împotriva

difuziei ionilor de acizi în adamantină, precum și împotriva
eliminării produselor dizolvate din hidroxiapatita adamantinei.

- Prezența bicarbonatului – sistem de tampon împotriva acizilor.

- Fluxul salivar – îndepărtarea resturilor alimentare și bacteriilor.

 Saliva, lichidul bucal

Saliva nestimulată (bazală) conține sisteme tampon scăzute, mai

puțini ioni de Ca și mai mulți ioni de P (fosfor) decât în plasmă.

Stimularea reflexă a fluxului salivar prin masticație (gumă de

mestecat) sau prin alimente acide (acid citric) poate duce la o creștere
a fluxului de 10 ori.

După stimularea fluxului salivar, concentrația de tampon bicarbonat

poate crește de 60 de ori.
 Xerostomia (uscăciune)

Cauzată de anumite medicamente, droguri, situații de stres prelungit în

timp, iradierea glandelor salivare, sindromul Sjögren (xerostomia,
xeroftalmia, xerodermia cu descuamarea pielii, lipsa lacrimilor,
tumefierea glandelor parotidiene – la acești pacienți apare caria
multiplă sub formă de necroză a smalțului), este o dovadă
convingătoare a rolului salivei și lichidului bucal în protejarea
țesuturilor dentare dure .
Clasificarea cariilor
dentare.
 Clasificarea cariei dentare
- Pentru caria dentară este caracteristic apariția cavității carioase, cum
a fost menționat anterior, smalțul și dentina nu posedă capacități de
regenerare.

- Caria dentară apare numai în zonele predispuse, unde persistă o

insuficiență structurală și în regiunile mai greu supuse autocurățirii,
sau periajului odontal, având loc reținerea alimentelor cu formarea
plăcii bacteriene.

-
 Zonele de predilecție a cariei
dentare
- Caria dentară mai frecvent apare în regiunea fisurilor (sub formă de
eprubetă și colbă), șanțurilor și orificiilor oarbe ale dinților (molari,
premolari, incisivii superiori).

- La nivelul fețelor de contact, imediat sub punctul de contact.

- În defectele de structură anatomică sau histologică, apărute în smalț

în perioada de amielogeneză.

- În zonele slab mineralizate – sriile Retzius, lamele.

- La coletul dinților, unde smalțul atinge grosimea de 0,01-0,1-0,2

mm.

- Foarte rar caria afectează cuspizii și marginea incizală, suprafețele

bombate ale dintelui (vestibulară și orală mai sus de ecuator). Aceste
 Clasificarea cariei dentare

În anul 1881 savantul american Black a sistematizat în dependență de

localizare, toate tipurile de cavități carioase în 6 clase, sau tipuri
topografice. Ele sunt valabile până în prezent. Fiecare clasă are
particularițățile sale de evoluție clinică și de prearare

Black a elaborat și propus principiile de preparare a cavităților

carioase care sunt actuale până în prezent în toată lumea.
Către clasa I se atribuie cavitățile carioase localizateîn șanțuri, fisure
și gropițele molarilor, premolarilor și incisivilor.

Clasa a II-a – cavitățile carioase situate pe suprafețele proximale sau

de contact ale premolarilor și molarilor.

Clasa a III-a – cavitățile carioase situate pe suprafețele de contact ale

caninilor și incisivilor fără lezarea unghiului și marginii incizale.

Clasa a IV-a – cavitățile situate pe fețele de contact a dinților frontali

Clasa a V-a – cavitățile carioase situate în regiunea coletului tuturor

dinților pe suprafețele libere (vestibulare și orale)

Clasa a VI-a – cavitățile carioase localizate la nivelul marginei

incizale și tuberculilor molarilor și premolarilor
În afară de această clasificare în activitatea clinică se folosește
clasificarea cariei dentare după Lucomski (topografică sau zonală):

1.Carie dentară în stadiul de maculă (acută și cronică)

2.Carie dentară superficială (acută și cronică)
3.Carie dentară medie (acută și cronică)
4.Carie dentară profundă (acută și cronică)
În caracterizarea unui proces carios putem vorbi de cavități:

1. Simple – cavitatea este localizată numai pe o suprafață a dintelui

2. Complicate – sunt afectate două suprafețe – MO, DO, OV
3. Complexe – sunt afectate 3-4 suprafețe – MOD, MOV, MOB, sau
circulare – în jurul coletului dentar.
În funcție de țesuturile afectate:
Carie de adamantină;
Caria dentinei;
Carie de cement (de rădăcină)

În aspect clinic:
- carie simplă – caria propriu-zisă;
- carie complicată (pulpită, periodontită apicală)

După evoluția procesului clinic:

- lentă sau cronică;
- acută sau agresivă;
- staționată.

Carie recidivantă – când reapare procesul sau progresează, n-a fost

tratat corect

Carie secundară – proces carios nou adiacent obturației.

 Instrumentar utilizat în
tratamentul cariei dentare.
CLASIFICARE:

1. INSTRUMENTAR DE EXAMINAT.

2. INSTRUMENTAR PENTRU PREPARAREA

CAVITĂŢILOR.

3. INSTRUMENTAR PENTRU RESTAURAREA

DINŢILOR.
1. Instrumentar utilizat la
examenul clinic:

 1. OGLINDA DENTARĂ
 2. SONDA DENTARĂ
 3. PENSA DENTARĂ
OGLINDA DENTARĂ
Oglinda dentară
 Întrebuinţările oglinzilor:

1. Asigură vizibilitatea
câmpului operator
2. Îndepărtează părţile
moi (limba, obraji)
3. Reflectă indirect
lumina de la unitul
dentar pe câmpul
operator
Sonda dendara rigida

- Au o singură parte activă sau două

Sonda dentara

- palparea pereţilor cavităţilor

- detectarea deschiderii camerei pulpare
Sonda dentara
Sonda dentara
Sonda flexibilă- Ac Miller

- util. în examenul cariilor incipiente în smalţ pentru a nu

distruge stratul de suprafaţă aprox.integru
Sonde dentare flexibile

 acele Miller se găsesc în două lungimi:

lungi (50mm) şi scurte (40mm) şi în şase
grosimi (superextrafine,extraextrafine,
extrafine,fine, mijlocii,groase)

port-ac Miller acul Miller

Pensele dentare
Pensa dentară

- Pense curbe cu vârfuri netede

 Întrebuinţările
pensei dentare

 Manipularea unor instrumente

mici,sterile: ace, freze, conuri
de hârtie sau gutapercă,
pene, inele, benzi de contur manevrarea diferitelor
Introducerea conurilor de materiale: rulouri, comprese,
 Aplicarea şi îndepărtarea unor gutapercă în canalul radicular
meşe , bulete
pansamente medicamentoase
şi introducerea prin
capilaritate a unor soluţii
medicamentoase în camera
pulpară

Evaluarea mobilităţii dentare

Pentru mărirea imaginii:

 ataşarea de ochelari a unor lentile sau a

unui telescop uni sau binocular
 lentile de mărire din sticlă ce se aplică cu
o bandă pe capul pacientului
 fibre optice ataşate de capul turbinei
II. INSTRUMENTAR PENTRU
PREPARAREA CAVITATILOR:

1. Instrumentar de mână
2. Instrumentar rotativ
3. Instrumentar ultrasonic
4. Instrumentar laser
5. Instrumentar aero-abraziv
II.1. Instrumentar de mana
in prepararea cavitatilor:
 1. INSTRUMENTAR CU ACTIUNE ÎN SMALŢ:
 Dălţi:- dreaptă;
- curbă;
- dublu angulată
 Toporişti de smalţ
 Bizotatoare de prag gingival.
 2. INSTRUMENTAR CU ACŢIUNE ÎN DENTINĂ
 Toporisti de dentină;
 Săpăliga de dentină;
 Instrument de precizat unghiuri dentinare;
 Linguri Black.
Descriere generala a
instrumentarului de mana

Tipuri de minere:
Parti active:
Caracteristici generale:

Mâner gât(col) partea activă

Mâner gât(col) partea activă

Mânerul
- are diferite forme şi mărimi
- poate prezenta zimţi sau convexităţi anatoforme pt îmbunătăţirea prizei instrumentului
Tija (gâtul instrumentului)
- este neted, rotund sau conic
- cu una sau mai multe curburi pt a evita tendinţa de rotire a acestuia în timpul lucrului
Partea activă
 pot avea o singură terminaţie sau cu dublă terminaţie
 Poate avea forme şi mărimi diferite în funcţie de scopul pt care au fost create
I. Instrumentar cu acţiune in smalţ:
- Dălţi de smalţ
Instrumentar cu acţiune în smalţ:
- Toporisca de smalţ
Instrumentar cu acţiune în smalt: -
Bizotatoare de prag gingival
Bizotatoarele de prag gingival

sunt instrumente care prin forma pe care o au permit

efectuarea unui bizou corect la marginile de smalţ ale
pragului gingival într-o preparaţie proximoocluzală
Sunt instrumente perechi dr/stg, mezial/distal
Partea lamei ce priveşte spre mâner se numeşte
bizotatoare iar cea departe de mâner contrabizotatoare
II. INSTRUMENTAR CU ACŢIUNE ÎN
DENTINĂ

 Toporişti de dentină;
 Săpăliga de dentină;
 Instrument de precizat unghiuri dentinare;
 Linguri Black.
INSTRUMENTAR CU ACŢIUNE ÎN
DENTINĂ
INSTRUMENTAR CU ACŢIUNE ÎN
DENTINĂ- excavator
INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN
DENTINA- excavator
INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN
DENTINA- excavator
INSTRUMENTAR CU ACTIUNE IN
DENTINA- excavator
 II. INSTRUMENTAR PENTRU PREPARAREA
CAVITĂŢILOR:

I.2. Instrumentar rotativ

Instrumentar rotativ -
clasificare:

1. Piese de mână:

 Piesa dreapta
 Piesa contraunghi
 Turbina

2. Instrumentar rotativ propriu-

zis:
- freze
- pietre
 Piese de mână:

 Piesa dreaptă(utilizată pentru prep.cavităţilor pe dinţii frontali,

F.vestibulara a incisivilor mandibulari şi faţa ocluzala a PM.,M.
Dezvoltă viteze mici= 5.000-10.000 rpm. Foloseşte freze cu lungimi
de 40 mm. diametru 2,35mm.
 Piesa contraunghi(indicată în prepararea tuturor dintilor, cu
acţiune în special în dentina. Utilizează freze medii 22mm
lungime,2,35mm diametru, mânerul cărora este prevazut cu un gât
special ce asigura prinderea.Viteze conventionale=5.000-10.000
rpm.
 Turbina, dezvolta viteze mari=45.000-100.000 sau foarte
mari=100.000-500.000.Freze 19 mm lungime, fixate prin fricţiune.
Are actiune în principal în smalt.
Piesa dreaptă
Piesa contraunghi
Turbina
 TURBINA

• In funcţie de iluminarea câmpului

operator

• In funcţie de materialul
din care sunt
confecţionate Cu fibră optică Clasice

Acestea sunt mai usor de

manipulat, iar piesele netede
asigura o mai buna igienizare a
titan
lor.

Acestea au un pret de cost

mai scazut.
otel
In functie de modul de
fixare a instrumentarului

• Push-botton

• Strangerea si rasucirea
unui surub

• Frictiune
Design-ul turbinelor este variat deoarece se
incearca o adaptare ergonomica a formei
pentru a facilita o manipulare usoara si pentru
a favoriza accesul in zone distale, in special
mandibulare.
Instrumentar rotativ
propriu-zis: descriere

 - freze
 - pietre
Frezele dentare:- clasificare
1. Dupa piesa la care pot fi adaptate:
 ptr. piesa dreaptă;
 ptr. piesa contraunghi;
 ptr. turbină.
2. Dupa material si modul de fabricare:
 Freze din oţel (pentru viteze conventionale 6.000-
10.000rpm.);
 Freze din carbură de tungsten (cu actiune in smalt si in
dentina, viteze conventionale si inalte.
3. Dupa lungimea frezelor:
 Pentru turbina-19, 21, 25mm.
 Freze scurte ptr. cap miniaturizat – 16mm.
 Fr. pentru contraunghi-22mm.
 Fr. cu gât lung pentru contraunghi-26mm.
 Fr.pentru piesa dreapta-44mm.
Frezele dentare:- clasificare

4. Dupa forma părţii active:

 Sferice
 Cilindrice(fissiure)
 Con-invers
 Roată
 Para (eliptice) -330
 Conice cu lame longitudinale
 Conice cu lame secţionate transversal.
 Forma părţii active:
- freza sferică
- freza con invers
- freza cilindrică
- freza cilindro-
conică
- freza pară
Celelalte forme sunt rezultatul modificărilor acestor 5 forme
- freza cilindrică cu cap rotunjit, cu striuri
transversale, cu striuri transversale şi cu cap rotunjit)
- freze con invers (cu cap rotunjit, cu striuri
transversale)
- freze flacară
- freze roată
- freze de înfundat pragul
- freze trepan
- freze lance
- freze pentru bonturi radiculare
 Diametrul părţii active

- diametrul părţii active este variabil 0,5 mm-30mm

 Freza sferică
 este cea mai folosită
 are diametre diferite 0,5-30mm
 are 8 lame tăietoare care pot fi sau nu tăiate de striuri
transversale
 este activă în smalţ, dentină sănătoasă, dentină alterată
 Freza sferică obişnuită acţionează mai ales pt
îndepărtarea dentinei alterate şi lărgirea cavităţilor
 Freza sferică cu striuri transversale acţionează în
profunzime (pt perforarea dentinei şi îndepărtarea prismelor
de smalţ dislocate
 Freza sferică pt finisat obturaţiile din amalgam are
lamele tăietoare paralele nesecţionate transversal, dispuse
longitudinal în continuarea axului mânerului ( spre deosebire
de freza obişnuita, lamele sunt mai puţin pronunţate şi mult
mai pronunţate)
 Freza sferică pt lustruit obturaţiile din amalgam are
suprafaţa perfect netedă şi lucioasă
 Frezele cilindrice

 freza cilindrică plată (fără vârf), cu lamele

tăietoare paralele, dispuse în axul mânerului,
nu prezintă secţionări transversale.
- freza cilindrică plată cu tăietură tranversală,
 freza cilindrică plată cu tăietură
transversală şi lamele helicoidale -lamelele
tăietoare sunt dispuse oblic pe partea activă a
frezei
 Freza de înfundat,este activă numai frontal,
părţile laterale fiind perfect netede,
Frezele con invers

 partea activă este un trunchi de con cu baza mare superior

 este activă pe toate suprafeţele sale cât şi pe muchiile sale
 există 2 tipuri: freza con invers fără striuri tranversale şi freza con invers cu
striuri tranversale (capacitatea abrazivă este mai mare)
Freze de îndepartat obturaţiile din amalgam
Figure 4: Fissurotomy bur accessing the
fissures.
MODALITATE DE ACTIUNE A
FREZELOR
MODALITATE DE ACTIUNE A
FREZELOR
MODALITATE DE ACTIUNE A
FREZELOR
Pietrele dentare: descriere

Cu acţiune în smalţ şi dentină.

Descriere:
Sunt formate din trei părti importante:
• substratul metalic;
• pulberea de diamant abrazivă;
• liantul
                     

Pietrele
diamantate
Forme ale partii active
Piatra flacara, cilindrica
Piatra roata, con invers
Disc Piatra roata diamantata
Discuri
Instrumentar pentru
preparare ultrasonica
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice
cu o frecvenţă de 25.000-30.000Hz.
Sistemul este compus din:
-generator de ultrasunete;
- piesa de mînă;
- inserturi (părti active)
Preparare cu LASER

Erbium YAG-Laser (WDL 2940)

WDL 2940 este un sistem laser tip Er-
YAG pentru uz stomatologic, aplicabil
in prepararea tesuturilor dure dentare.
Se utilizeaza la indepartarea selectiva a
smaltului si a dentinei, indepartarea
cariei si prepararea cavităţii,
indepartarea leziunilor orale
superficiale - herpes, afte, ulceratii fara
tendinta de vindecare, inflamatii
Specificatii Tehnice: cronice, etc. Actionează fără durere si
Producator Schutz Dental cu o reducere marcantă a sângerării. 
Lungime de unda 2940 nm Are efect analgetic, antiinflamator şi de
Tip laser Er-YAG biostimulare.
Preparare cu LASER
SmartPrep™ by SS White
 3. INSTRUMENTAR PENTRU
RESTAURAREA DINTILOR.

 I. Instrumente de preparare a materialelor.

 II. Spatule bucale
 III. Instrumente de condensare.
 IV. Instrumente pentru netezire.
 V. Instrumente pentru modelare.
 VI. Instrumente de finisat si lustruit.
I. Instrumente de preparare a
materialelor.- Spatula de ciment
Spatula de ciment
II. Spatule bucale
Spatula bucală
III. Instrumente de condensare.-
Fuloar e de condensare

Fuloar dublu -
amalgam - ciment
Fuloar
Fuloar
IV. Instrumente pentru netezire.-
fuloar pentru netezire
V. Instrumente pentru
modelare.
Instrumentar pentru finisat
si lustruit

1. Freze de finisat
2. Discuri si benzi(strips-uri)abrazive
3. Perii
4. Gume de lustruit, cupe de cauciuc.
Freze de finisat
Freze de funisat
Freze de finisat
Discuri si benzi (strips-uri)
abrazive
Discuri abrazive
Benzi abrazive
Periuţele montate

 formă de cupă (pâlnie) se

adaptează la piesa de mână
contraunghi
 formă de roată se aplică la piesa
de mână dreaptă sau contraunghi
 Sunt instrumente agresive
datorită durităţii perilor
 Se folosesc împreună cu o pastă
de lustruit
Gume de lustruit (polipant),
cupe de cauciuc

- sunt instrumente rotative

folosite la lustruirea direct în
cavitatea orală a lucrărilor
protetice din metale nobile,
seminobile şi acrilat;
obturaţiilor de amalgam,
suprafeţelor de smalţ după ce
a fost efectuat detartrajul
Paste pentru lustruit; periaj
ACCESORII PENTRU RESTAURĂRILE
CORONARE
Pensule

Aplicatoare adeziv
Depărtătoare obraz
 Mască de protecţie

Ochelari protecţie

 Scut de protecţie
Pensă hârtie de articulaţie inox
Lămpi pentru  sunt utilizate pentru polimerizarea
fotopolimerizare imediată a materialelor dentare
compozite în cabinetul de
Unitate de control; stomatologie

Pistol;

Fibra optică;
Suport;

Filtru protector;

- uşor de
manevrat
- Sigură
- ergonomică
CARACTERISTICI:

Design-ul ergonomic permite dirijarea

precisă a luminii,
Canulele pot fi orientate cu 360° pentru a
avea acces în zonele proximale.
Prezenta filtrului şi a conductorului de fibră
optica asigură o polimerizare omogena
 Un semnal sonor calibrat electronic indică
perioadele de funcţionare.
Lămpa Demi pentru fotopolimerizare

lampă cu un design unic, fără

cablu şi fără fibră optică, LED-
urile sunt situate în vârful lampii
Bateria asigură un regim de
lucru continuu pt 150 de cicluri a
10 secunde
Lampa se ţine la încărcat peste
noapte (10 0re)
Este uşor de manevrat