Consilierea preşcolarului şi

a şcolarului mic. Metode şi

tehnici
Inspector școlar educație timpurie: Popescu Zoica
 “Şi de unde au scornit oamenii
mari că noi, copiii fericiţi, n-avem griji,
nu avem plictiseli, sau chiar
suferinţe? Să fii fericit nu înseamnă
să-ţi lipsească toate necazurile”
Romulus Dinu
• Aşteptările în stabilirea obiectivelor consilierii ţin seama
de ceea ce pot face copiii la vârsta şi nivelul dezvoltării
lor. Intervenţia este adecvată vârstei, jocul, desenul,
poveştile fiind modalităţi de comunicare cu preşcolarii şi
şcolarii mici în consiliere (la copiii preşcolari, o şedinţă
durează 20–30 de minute). Pe parcursul şedinţei,
discuţiile alternează cu activităţile de joc. Copiilor li se
explică pe înţelesul lor, sub formă de poveste, de ce vin la
consiliere. De asemenea, sunt asiguraţi că dacă vin la
cabinetul de consiliere, nu înseamnă că sunt răi. Copiii au
nevoie să li se capteze interesul, încrederea, astfel încât
sa se simtă confortabil la cabinet.
• În consilierea copiilor ne propunem: formarea unor
abilităţi de iniţiere, menţinere şi îmbunătăţire a relaţiilor cu
alţi copii sau cu adulţii, formarea unei imagini de sine
pozitive, formarea unor atitudini pozitive faţă de ceilalţi,
înţelegerea propriilor emoţii şi învăţarea unor strategii de
a face faţă emoţiilor negative, dezvoltarea responsabilităţii
pentru propriile acţiuni şi decizii, exersarea alegerilor şi
deciziei, învăţarea unor abilităţi de imitare pentru a face
faţă cât mai bine problemelor cotidiene, adaptarea la
cerinţele şcolii sau grădiniţei.
Tehnica: Gândiţi/ Lucraţi în perechi/
Comunicaţi
Presupune o activitate de învăţare prin colaborare, ce constă
în stimularea copiilor de a reflecta asupra unui text (a unui
conţinut) colaborând cu un coleg în formularea ideilor, pe
care le comunică apoi întregii clase. Este o tehnică uşor
de utilizat, ce nu necesită mult timp şi care se poate folosi
de mai multe ori pe parcursul unei activităţi.
Presupune următorii paşi:
a) copiii formează perechi; într-un timp dat (3-4 min) fiecare
copil scrie despre un anumit subiect; de fapt ambii copii
răspund individual la anumite întrebări pregătite dinainte
de profesor, întrebări ce suscită mai multe răspunsuri
posibile;
b) când au terminat de scris, cei doi parteneri îşi citesc unul
altuia răspunsurile şi convin asupra unui răspuns comun
care încorporează ideile amândurora;
c) profesorul pune copiii să rezume, în circa 30 sec fiecare,
conţinutul discuţiilor purtate şi concluziile la care au ajuns
partenerii, de comun acord.
Tehnica: Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat
Este o modalitate de conştientizare, de către copii, a ceea ce
ştiu sau cred că ştiu referitor la un subiect, o problemă şi,
totodată, a ceea ce nu ştiu (sau nu sunt siguri că ştiu) şi ar
dori să ştie/ să înveţe.

În faza de evocare, copiilor li se cere să inventarieze -

procedând individual, prin discuţii în perechi sau în grup –
ideile pe cale le consideră că le deţin cu privire la
subiectul/tema investigaţiei ce va urma. Aceste idei sunt
notate în rubrica „Ştiu”.

Totodată ei notează şi ideile despre care au îndoieli sau ceea

ce ar dori să ştie în legătură cu tema respectivă. Aceste
idei sunt grupate în rubrica „Vreau să ştiu”.

Urmează studierea unui text, realizarea unei investigaţii sau

dobândirea unor cunoştinţe referitoare la acel subiect,
cunoştinţe selectate de profesor.
În faza de realizare a
sensului/înţelegere,
copiii inventariază noile
idei asimilate pe care le
notează în rubrica „Am
învăţat”.
Rezultă un tabel cu trei Ştiu Vreau Am
rubrici: să ştiu învăţat

În fiecare rubrică apar

notate ideile
corespunzătoare,
evidenţiindu-se foarte
clar, situaţia de plecare
(ceea ce ştiau copiii),
aspectele şi întrebările
la care au dorit să
găsească răspunsuri şi
ceea ce au dobândit în
urma activităţii.
 Cubul
Este o tehnică prin care se evidenţiază activităţile şi
operaţiile de gândire implicate în învăţarea unui conţinut.
Ea constă în următoarele:
Elevii citesc un text sau realizează o investigaţie pe o temă
dată. Activitatea se poate realiza individual, în perechi
sau în grup.
Li se solicită elevilor care au la dispoziţie un cub din hârtie
sau carton, să noteze pe fiecare faţă a cubului câteva
cuvinte sau idei, conform instrucţiunilor.
Pe cele şase feţe ale cubului există instrucţiuni de tipul:
• Descrie
• Compară
• Asociază
• Analizează
• Aplică
• Argumentează pro sau contra
Prin astfel de activităţi se realizează implicarea elevilor
în înţelegerea unui conţinut informaţional.
Este preferabil ca activităţile să urmeze ordinea indicată
mai sus (în acest sens feţele cubului ar putea să fie
numerotate), dar nu este neapărat obligatoriu acest
lucru.
În cazul elevilor mai mici acţiunile şi operaţiile solicitate
pot fi însoţite de cerinţe suplimentare cu caracter mai
concret.
Astfel, pentru fiecare operaţie înscrisă pe o faţă a cubului
se precizează:
• Descrie – Cum arată?
• Compară - Cu cine / ce se aseamănă şi de cine /
ce diferă?
• Asociază - La ce te face să te gândeşti?
• Analizează - Ce conţine, din ce e făcut?
• Aplică – La ce foloseşte?
• Argumentează pro sau contra – E bun sau rău?
De ce?
 Unu stă, ceilalţi circulă
Este o tehnică prin care elevii interacţionează, schimbând idei şi
colaborând în rezolvarea unor sarcini.
Ea constă în parcurgerea următorilor paşi:
1. Elevii sunt împărţiţi în grupuri de câte 3-4. Fiecare grup are un număr,
iar în cadrul grupului fiecare membru are, de asemenea, un număr.
2. Lucrând în grup elevii rezolvă o problemă/o sarcină şi notează soluţii
3. La semnalul profesorului elevii se rotesc astfel: cei cu numărul 1 se
mută la grupul următor, cei cu numărul 2 se mută peste 2 grupuri,
cei cu numărul 3 peste 3 grupuri.
Un elev din fiecare grupă va rămâne pe loc, fiind cel care explică
vizitatorilor rezultatele muncii grupului său. Vizitatorii fac comentarii
pe marginea celor prezentate de gazdă.
4. Elevii revin în grupurile iniţiale
a) elevul care a rămas acasă relatează celorlalţi coechipieri comentariile
făcute de vizitatori
b) fiecare dintre elevii vizitatori prezintă ceea ce au constatat la celelalte
grupuri, subliniind asemănările şi deosebirile faţă de propriul lor
rezultat
c) elevii discută din nou despre problema pe care au rezolvat-o.
Această tehnică solicită din partea elevilor atenţie, capacitate de analiză şi
evaluare de idei, dar şi abilitatea de a prezenta şi altora rezultatele
muncii propriului grup. Este o modalitate de activizare şi implicare e
elevilor în rezolvarea unor probleme prin analiza comparativă a
soluţiilor oferite de fiecare grup de lucru.
 Predicţiile
Stimulează imaginaţia copiilor, asocierea
de idei şi originalitatea. Prin
intermediul acesteia, se exersează
capacitatea de a găsi o soluţie
originală unei situaţii posibile. Ce De ce Ce s-a
În debutul activităţii, se întocmeşte credeţi că credeţi întâmplat
tabelul predicţiilor: se va asta? de fapt?
Etape: întâmpla
• ?
Se citeşte sau se povesteşte primul
fragment al unei povestiri
• Profesorul stabileşte cuvintele cheie
reprezentative pentru fragmentul citit
• În funcţie de acestea, copiii răspund la
întrebarea din prima coloană
• Se argumentează răspunsul de către
copii şi se completează a doua
coloană
• Citind un alt fragment al povestirii,
copiii află ce s-a întâmplat de fapt,
profesorul notează, pe scurt, în ultima
coloană
• Se continuă astfel până la terminarea
povestirii
• În final, folosind notările din tabel, se
prezintă cele două variante.
 Piramida „Interpretează rolurile”
Prin această metodă se dezvoltă capacitatea copiilor de a sintetiza
principalele informaţii, ideile unei teme date sau ale unui text.
Etapele de lucru
• Se construieşte pe podea o piramida plană, din pătrate de culori
diferite, pe care vor sta copiii
• Un copil va face o scurtă relatare a textului de bază
• Doi copii vor prezenta un mic dialog
• Trei copii vor reda prin mimică anumite stări trăite de personaje.

Scurta relatare: A fost odată un măgăruş tare încăpăţânat. Tot timpul

spunea „Nu vreau”. Într-o zi a rămas singur acasă. Din perete a ieşit
deodată Moş Nu Vreau. Măgăruşul se sperie, vrea să fugă pe uşă,
să iasă pe fereastră, să se urce pe masă, dar toate îi spun „NU
Vreau”. Mama este aceea care îl salvează. De atunci, măgăruşul nu
a mai spus niciodată „Nu vreau”

Dialog între cele două personaje:

• Măgăruşul: Pleacă, urâtule, numai eu am voie să spun „NU vreau”
• Moş NU Vreau: Eu sunt Moş NU Vreau. M-ai chemat de atâtea ori,
că, în sfârşit, iată, am venit.

Stările trăite: încăpăţânare, teamă, bucurie

 Metoda cadranelor
Este o modalitate de rezumare şi sintetizare a unui conţinut solicitând
participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată.
Presupune trasarea a două axe principale perpendiculare în urma
căreia apar patru cadrane.
Elevii audiază o prelegere, povestire sau citesc un text. Apoi sunt
solicitaţi să noteze, de exemplu:
• în cardanul I: sunetele auzite în prezentarea povestirii sau descrise
de ideile textului
• în cadranul II: sentimentele pe care le-a trezit conţinutul povestirii
• în cadranul III: să stabilească legătura între conţinutul povestirii pe
de o parte şi cunoştinţele şi experienţa lor de viaţă, pe de altă parte
• în cadranul IV: morala sau învăţătura ce se desprind din conţinutul
prezentat. Pornind de la aceasta, elevii sunt solicitaţi să găsească
un titlu potrivit pentru ceea ce au audiat sau au citit

Sarcinile elevilor concretizate în completarea cadranelor pot viza şi alte

aspecte decât cele menţionate.
Prin această tehnică se urmăreşte implicarea elevilor în realizarea unei
înţelegeri cât mai adecvate a unui conţinut informaţional şi pentru
exprimarea unor puncte de vedere personale referitoare la temă.
 Tehnica LOTUS
Presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de
la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină
cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei
principale, asemeni petalelor florii de nufăr.
1. Se stabileşte şi se anunţă tema centrală.
2. Se constituie un grup central format din 8 elevi din clasă. Aceştia
vor fi cei care vor stabili cele 8 idei secundare generate de tema
centrală.
3. Construirea grupelor secundare: după punctarea celor 8 idei în
diagramă, fiecare membru din grupul central îşi alcătuieşte un
grup de lucru din elevii clasei. Un elev aparţine unui singur grup
şi toţi elevii sunt cuprinşi într-unul dintre grupuri. Vor rezulta
astfel 8 grupuri care vor aborda tema propusă de cel care a
constituit grupul. Elevul care a propus tema îşi poate alege
colegii cu care să lucreze la dezvoltarea ei.
4. Etapa muncii în grup. Fiecare grup secundar lucrează la
elaborarea a 8 idei legate de tema dată. Toţi membrii trebuie
să-şi aducă contribuţia. La nivelul grupului se pot stabili rolurile:
de lider, de secretar (având sarcina de a consemna datele).
5. Comunicarea ideilor de către liderul grupului. Au loc discuţii,
completări, comentarii.
6. Aprecierea travaliului în grup, a modului de organizare a muncii
de către lider şi a valorii ideilor emise.
Diagrama Lotus
Cele 8 idei
secundare sunt trecute în
jurul temei centrale,
urmând ca apoi ele să
devină la rândul lor teme
principale, pentru alte 8
flori de nufăr.
Pentru fiecare din
aceste noi teme centrale
se vor construi câte alte
noi 8 idei secundare.
Atfel, pornind de
la o temă centrală, sunt
generate noi teme de
studiu pentru care
trebuiesc dezvoltate
conexiuni noi şi noi
concepte.
METODA R. A. I. ”Răspunde – Aruncă -
Interoghează”
Are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatilor
copiilor de a comunica{prin intrebari si
raspunsuri ceea ce au invatat.
Urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc
de aruncare a unei mingi uşoare.
Copilul care aruncă mingea trebuie să formuleze o
întrebare care să aibă legătură cu tema
propusă, copilului care o prinde. Cel care prinde
mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă
mai departe altui coleg, punând o nouă
întrebare. Copilul care nu ştie răspunsul iese
din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că
nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare.
 Parabola
CE E RĂU?
 
Un câine lătra cu înverşunare, lăsându-se pe
labele din faţă. Chiar în faţa lui stătea, lipit de
gard, un pisoiaş ciufulit. Deschidea larg gura şi
mieuna jalnic. Nu departe stăteau doi băieţei şi
se uitau la ei, dornici să vadă ce se va
întâmpla.
Pe geam a privit o doamnă şi s-a grăbit să iasă în
prag. A alungat câinele şi le-a strigat supărată
băieţilor:
– Cum nu vă este ruşine?!
– De ce să ne fie ruşine? Nu am făcut nimic! s-au
mirat băieţii.
– Păi asta e rău! a răspuns mânioasă doamna.
 Povestea cutiei cu piersici
Un profesor a dat fiecărui student ca temă pentru lecţia de săptămâna
viitoare să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supăra, pe
care nu pot să o sufere şi sa o ierte să pună în cutie câte o piersică, pe care
să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.
Timp de o săptămână, studenţii au avut obligaţia să poarte permanent cutia
cu ei: în casă, în maşină, la lecţii, chiar şi noaptea să şi-o pună la capul
patului. Studenţii au fost amuzaţi de lecţie la început şi fiecare a scris cu
ardoare o mulţime de nume, rămase în memorie încă din copilărie.
Apoi, încetul cu încetul, pe măsură ce zilele treceau studenţii adăugau
nume ale oamenilor pe care îi întâlneau şi care considerau ei că au un
comportament de neiertat. Fiecare a început să observe că devenea cutia
din ce în ce mai grea. Piersicile aşezate în ea la începutul săptămânii
începuseră să se descompună într-o masă lipicioasă, cu miros
dezgustător, şi stricăciunea se întindea foarte repede şi la celelalte.
O problema dificilă mai era şi faptul că fiecare era dator să o poarte
permanent, să aibă grijă de ea, să nu o uite prin magazine, în autobuz, la
vreun restaurant, la întâlnire, la masă, la baie, mai ales că numele şi adresa
fiecărui student, ca şi tema experimentului, erau scrise chiar pe pungă. În
plus, cartonul cutiei se stricase şi ea ajunsese într-o stare jalnică: cu mare
greutate mai putea să facă faţă sarcinii sale.
Fiecare a înţeles foarte repede şi clar lecţia pe care a încercat să le-o
explice profesorul când s-au revăzut după o săptămână, şi anume ca acea
cutie pe care o căraseră cu ei o săptămână întreagă nu a fost decât
expresia greutăţii spirituale pe care o purtăm cu noi, atunci când strângem
în noi ură, invidie, răceala faţă de alte persoane.
De multe ori credem că a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem
acelei persoane. În realitate însă, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l
putem face chiar nouă înşine.
În cutia ta câte piersici sunt… şi ce ai de gând să faci cu ele??
 EXERCIŢII DE CONSILIERE
PENTRU PREŞCOLARI ŞI ŞCOLARI
MICI
1. Exerciţii de autocunoaştere:

• Care este numele şi prenumele?

• Unde locuieşti? La ce adresă?
• Ce pasiuni/ hobby-uri ai?
• Ce/cu ce/ cum vă place să vă jucaţi?
• Din cine e formată familia ta?
• Desenează faţa ta. Ce îţi place? Ce nu îţi place?
• Povesteşte despre personajul preferat.
• Familia mea - copiii sunt rugaţi să–şi reprezinte familia
printr-un desen, după care vor descrie în faţa grupei
familia. Se alocă suficient timp pentru exprimarea
gândurilor şi întrebările colegilor.

• Plicul cu fapte bune – copii sunt rugaţi să reprezinte

printr-un desen o „faptă bună”, să dea un titlu sugestiv şi
să descrie în faţa colegilor fapta pe care au desenat-o. Se
alocă suficient timp pentru exprimarea gândurilor şi
întrebările colegilor.

• Personajul meu preferat – fiecare copil va prezenta

personajul lui preferat (din poveste sau desene animate),
argumentând ce anume îi place la acel personaj. Se vor
evidenţia calităţile şi defectele personajului ales.

• Obiectul preferat – fiecare copil va aduce un obiect

preferat – care îl reprezintă; copiii sunt solicitaţi să
ghicească cui îi aparţine obiectul, cel care a identificat
„proprietarul” va trebui să prezinte ce anume l-a condus la
respectiva persoana. Fiecare „proprietar”, odată identificat,
va trebui să explice în ce fel îl reprezintă obiectul
respectiv.
• Surpriza – copiii sunt aşezaţi în cerc; în mijlocul cercului
se va pune o cutie în care li se spune că se află un lucru
deosebit şi special. Cutia conţine, de fapt, o oglindă.
Fiecare copil este invitat să vadă acel lucru secret, de
aşa manieră încât să se reflecte în oglinda aşezată în
cutie. După ce fiecare a văzut „lucrul secret” , este rugat
să spună grupului ce a văzut - fără să facă menţiune la
propria persoană: se va insista pe descrierea trăsăturilor
fizice, accentuându-se deosebirile dintre persoane.

• Cine sunt eu? - se va discuta despre asemănările şi

deosebirile dintre persoane, după care copiii vor realiza
un desen cu tema „Cine sunt eu?”. Copiii vor prezenta
desenele în faţa colegilor, eventual îşi pot găsi fraţi prin
asemănări, preferinţe.

• Consecinţe – copiilor le vor fi prezentate principalele

reguli de conduită, urmând ca în continuare să se discute
fişa de lucru – Consecinţe - în care sunt invitaţi să
găsească o consecinţă pentru comportamentul inadecvat
care apare în fişă.
2. Exerciţii de intercunoaştere:

• Gică şi Petrică
Copiii sunt aşezaţi pe scăunele, în jurul
conducătorului de joc le spune povestea
bunicului care are doi nepoţei - Gică şi Petrică.
„Ceea ce mira pe toata lumea era faptul că deşi
aceşti copii erau fraţi, ei aveau însuşiri opuse.
Aşa de pildă, Gică era bun, iar Petrică era rău,
Gică avea hainele curate, Petrică le avea
murdare. Gică era cumpătat, iar Petrică era
lacom.”
Se mai dau câteva exemple, după care urmează:
Ia să vedem, copii, dacă eu o sa vă spun ce
însuşire avea Gică, voi o sa ştiţi, spre deosebire
de el, cum era Petrică?
• Cadoul - Conducătorul jocului spune: „De ziua
lui, Bogdan a primit de la tatăl lui o bicicleta”.
Încercaţi să vă imaginaţi ce au gândit despre
cadoul respectiv, persoanele care urmează:
sora lui mai mica;
prietenul sau de la grădiniţă;
administratorul blocului, etc.

• Ghici cine este?

Fiecare copil va desena pe un cartonaş o jucărie
preferată. Se împarte grupul în două subgrupe,
iar cartonaşele se pun în două cutii separate.
Pe rând, se prezintă câte un cartonaş, copiii
din cealaltă subgrupă trebuind să identifice
autorul (încercaţi să nu sugeraţi genul
persoanei căreia îi aparţine descrierea).
Câştigă subgrupa care a realizat cele mai
multe identificări corecte.
3. Exerciţii pentru dezvoltarea comunicării:

• Cheia grădinii
Copiii sunt dispuşi în formaţie de cerc, aşezaţi
încrucişat. Un copil stabilit de conducătorul
jocului se adresează vecinului sau îi dă un
obiect oarecare, spunându-i: „Îţi dau cheia de la
grădina bunicii mele”. Acesta ia obiectul,
ocoleşte o dată cercul şi îl transmite apoi altui
jucător, spunându-i :”Îţi dau portcheiul în care a
fost cheia de la grădina bunicii mele”. Al treilea,
după ce ocoleşte şi el o dată cercul, înmânează
altuia obiectul spunându-i : „Îţi dau cireşe din
grădina pe care o poţi deschide cu cheia bunicii
mele” etc.
Copiii trebuie să repete toate cele spuse la
predarea obiectului şi acela care greşeşte este
scos din joc.
• Portretul
Copiii stau grupaţi, aşezaţi pe scăunele, cu faţa spre
conducătorul jocului. Un copil indicat de conducătorul jocului
stă cu mâinile la ochi şi cu faţa la perete sau iese afară din
sală. Ceilalţi aleg un copil căruia trebuie să–i facă portretul.
Copilul care a fost ales iniţial se reîntoarce şi pune întrebări
colegilor, care răspund prin da sau nu, iar din răspunsurile
lor trebuie să deducă cine a fost ales să i se facă portretul.
De exemplu: Are părul blond? Creţ? Este disciplinat? Are
palton roşu?, etc.

• Poveste fără sfârşit

Conducătorul jocului începe cu „A fost odată ca niciodată......”
se poate alege şi fraza „Era o noapte rece, ploua cu găleata,
când...........”. Lăsaţi copiii să continue cum doresc.
Copiilor mai mari le place să continue propoziţii enigmatice
precum: „E noapte, sufla un vânt puternic, nu poţi zări nici la
2 m. Deodată, apare o maşină din care coboară doi tipi
misterioşi.”
4. Exerciţii pentru dezvoltarea emoţională:

• Desenaţi un copac trist, apoi un copac vesel.

• Desenaţi o casă fericită şi o casă necăjită.
• Ce însemnă o familie fericită?
• Ce emoţii poate trăi un copil singur? Cum se simte?
• Ce emoţii poate trăi un copil agresiv? Cum se simte?
• Vă place sau nu la grădiniţă? Ce vă place şi ce nu vă
place?
• Analizaţi poveştile cunoscute din perspectiva emoţiilor!
Ce emoţii au trăit personajele atunci când... Pune-te in
locul lor! Din ce cauză se simt în acest mod?
• Realizaţi o scenetă cu unul din titlurile „Iepuraşul fericit”,
„Doi prieteni trişti”, „Camionul supărat”.
• Confecţionaţi pălării de diferite culori care să exprime
emoţii, pe care să le utilizaţi în poveşti, în clarificarea
situaţiilor problematice, în rezolvarea conflictelor, în
exprimarea emoţiilor pozitive (de exemplu: pălărie
galbenă - speranţa, pălărie neagră - ceartă)
• Designul emoţiei
- Discutarea diferitelor emoţii (gelozie, anxietate, frustrare,
furie, bucurie, singurătate, teama). Copiii să dea exemple
de experienţe proprii cu astfel de emoţii.
- Cereţi copilului să găsească un cuvânt care descrie cel
mai bine cum se simte azi.
- Să închidă ochii şi să-şi imagineze cum arată emoţia. Ce
culoare are? Ce formă are?
- Fiecare să selecteze două, trei culori care să descrie cel
mai bine emoţia pe care o simte.
- Să deseneze simbolic emoţia lor.

• Variante:
- să deseneze feţe care să exprime diferite emoţii.
- de exemplu, să deseneze pe o parte a foii o faţă veselă şi
pe cealaltă una tristă.
- se poartă discuţii despre situaţii vesele si triste
- aceste feţe le pot folosi ulterior pentru a arăta cum se simt
- se pot prezenta imagini din reviste cu feţe exprimând
diferite sentimente, copiii trebuind să le identifice
• Identificarea sentimentelor

Materiale: povestiri care să reliefeze dispoziţii afective

diferite, farfurii de hârtie, creioane colorate, foarfecă,
beţişoare flexibile, lipici, nasturi pentru ochi, textile pentru
păr, beţişoare pentru zâmbet, ochi, urechi.
Desfăşurare:
- Citiţi povestirea aleasă copiilor. Atunci când citiţi încercaţi să
prezentaţi expresii faciale distincte şi modificări ale vocii
concordante cu textul citit. De exemplu, urlaţi pentru furie,
râdeţi la bucurie, etc.
- Cereţi copiilor să creeze propria dispoziţie sau sentimentele
personale pe o farfurie de hârtie, utilizând echipamentele
disponibile astfel încât să obţinem o faţă unică de păpuşă.
Lipiţi un beţişor flexibil pe spatele farfuriei de hârtie astfel
încât aceasta să poată fi ţinută în mână.
- Cereţi copiilor să spună care sunt sentimentele lor şi
comportamentele asociate cu aceste sentimente. Cereţi-le
să identifice şi dispoziţiile afective ale altora.
• Inima zdrobita

Materiale: cate o inimă de culoare roşie decupată dintr-o coală A4

pentru fiecare participant
Desfăşurare: listaţi pe tablă 21 de comentarii jignitoare pe care
elevii le-au auzit sau le-au folosit vreodată unii la adresa altora.
De exemplu, “nu ai fost invitat”, “nu ai ce căuta cu noi”, etc.
Acestea sunt listate fără a face referire la o persoană anume.
Listaţi apoi 21 de afirmaţii pozitive, plăcute pe care ei le-au auzit
sau le-au exprimat unii la adresa altora. Încurajaţi-i să se
gândească la lucruri care-i ajută atunci când sunt speriaţi,
singuri, furioşi, excluşi, nesiguri, etc.
Apoi citiţi lista cu cuvinte jignitoare. De fiecare dată când citiţi o
expresie dureroasă cereţi copiilor să îndoiască, să facă un pliu
pe inima pe care o au în faţă. (după ce citiţi câteva expresii
verificaţi dacă toată lumea a făcut îndoiturile corect). Inimile
arată oarecum diferit dar toate sunt cu cicatrice.
Urmează să citiţi lista cu expresii plăcute. Regulile sunt de data
aceasta următoarele: după fiecare 7 lucruri plăcute diferite cereţi
elevilor să desfacă o îndoitură a inimii.
Discuţii: Împărtăşiţi cu clasa faptul că e nevoie de cel puţin 7 lucruri
plăcute pentru a şterge o remarcă pozitivă.
Chiar dacă dezdoim toate pliurile, rămân urmele.
 5. Exerciţii: „Copii fără stres”
• Pe malul marii (pentru relaxare). Propuneţi copilului să-şi
imagineze că stă pe plajă, pe nisipul cald şi fin. Soarele îi
mângâie pielea, valurile marii se aud cum înaintează pe
mal, în depărtare, câte un val mai puternic loveşte digul.
Adierea de vânt aduce miros de sare. Printre gene poate
zări zborul repezit al pescăruşilor. Din când în când,
strigătul lor întrerupe vuietul monoton al valurilor.

• Alpinistul (pentru a-l învăţa pe copil să abordeze în mod

constructiv problemele şi să nu se lase copleşit de ele).
Exerciţiul începe prin cuvintele: „Daca eşti gata de
escaladare, pune centura de siguranţă! Începem să
urcăm!(copilul poate păşi pe treptele unei scări)
Problemele tale au rămas la poalele muntelui, iar tu te
ridici deasupra lor. Urci din ce în ce mai sus şi eşti din ce
în ce mai obişnuit cu urcuşul. Ai ajuns în vârful muntelui,
iar problemele tale au rămas jos. Cum le vezi de aici? Nu-
i aşa ca sunt mai mici şi că te–ai liniştit?”
• Clepsidra (ajută la înlăturarea tensiunii
psihice, mai ales atunci când apare ca urmare
a unui conflict). Îl încurajăm pe copil să
povestească despre neplăcerile pe care le-a
avut în timpul zilei, cine l-a ofensat, sau pe cine
a supărat chiar el în timp ce dintr-o clepsidră
se scurge nisipul. Întoarcem clepsidra şi îl
îndemnăm să povestească despre ceea ce i-a
făcut plăcere în acea zi, despre lucrurile
izbutite şi despre bucuriile lui.
Lupta (învaţă copilul să privească detaşat la
propriile supărări şi neplăceri). Îi sugerăm
copilului că este detectivul care caută
nemulţumirile care l-au încercat într-o zi.
Demascate, evenimentele neplăcute (tensiunile
interne sunt verbalizate) sunt învinse.
6. Exerciţii pentru orientarea carierei:
• Ce vreau să devin când voi fi mare?
- Povestiţi despre meseriile părinţilor.
- Povestiţi despre meseriile bunicilor.
- Vizitaţi un loc de munca.
- Ce meserie vreau să practic când voi fi mare?
- Cu cine vrei să semeni?
- Ce–ai face dacă ai fi pentru o zi Preşedintele României?
- Organizaţi un carnaval al meseriilor cu costumaţii create din hârtie
creponată.
- Spuneţi poezii, poveşti, cântece despre diverse meserii.
- Organizaţi evenimentul „O meserie pe săptămână”, în care părinţii
prezintă meseria lor (imagini, poze, cărţi de vizita).

• Vrei sa fii propriul tău sef? - iniţierea copiilor în dezvoltarea

unor mici afaceri, în care să exerseze spiritul antreprenorial: idei
de afaceri, asumarea unor responsabilităţi şi sarcini clare,
munca în echipă, etc.
- Organizarea de spectacole în comunitate.
- Realizarea de expoziţii cu vânzare.
“Cel ce a avut copilărie luminoasă şi fericită
şi-a adunat comoara nesecată în care-şi
găseşte mângâiere şi în cele mai dureroase
clipe ale vieţii.”

Wilhelm Wundt