ANUL III

SEMIOLOGIE MEDICALA

Curs 5 …Why?

Examen obiectiv

Aparat respirator
 Simptome – Durerea toracică
1. Durerea toracică localizată
• Pleurală: cea mai frecventă; este accentuată de mişcările respiraţiei şi
poate fi localizată precis de pacient.

Durerile accentuate prin compresiunea punctului dureros

sunt de obicei parietale!
2. Durerea toracică difuză apare în afecţiunile pulmonare:
• bilaterale:
bilaterale
– Pneumoniile interstiţiale virale
– Hipertensiunea pulmonară

• unilaterale:
unilaterale
– Pleurita - durerea mai difuză, accentuată de tuse, inspir profund
şi de decubit pe partea afectată.
– Sindromul Pancoast Tobias = neoplasmul vf. pulmonar care
determină durere iradiată în plexul brahial + enoftalmie
(îngustarea fantei palpebrale) + mioză (micşorarea pupilei) +
ptoză palpebrală = Claude Bernard Horner

– Neoplasmul pulmonar - în fazele avansate – durere

toracica/metastaze osoase
 Parenchimatoasă
• Junghiul din pneumonie, durerea violentă din embolia pulmonară,
embolia şi infarctul pulmonar,
– Junghiul toracic – durere violentă, cu debut busc, relativ localizată,
acută, superficială, exagerată de tuse şi de respiraţie. Se întâlneşte
în pleurite, pleurezii, pneumonii, etc. Localizarea este sugestivă:
• submamelonar-
submamelonar pneumonie (apare prin extensia procesului
congestiv pneumonic la pleură), precedat de frison solemn,
ascensiune febrilă 39-40 C, urmat de spută caracteristică
„ruginie”.
• Succesiunea dispnee, febră, tuse hemoptoică, junghi toracic –
sugerează infarctul pulmonar.
– Durere toracică violentă,
violentă vie, atroce, însoţită de dispnee
paroxistică şi stare de şoc - pneumotoraxul spontan, embolia
pulmonară masiva.
• Durere cu caracter de junghi violent retrosternal din pericardita acută –
pacientul stă aplecat înainte pentru ameliorarea durerii. Este urmată de
dispnee marcată în faza exudativă a pericarditei cu sau fără tamponadă
pericardică.
• Durerea toracică posterioară în spaţiul interscapulo-vertebral stâng –
determinată de hipertrofia atriala stangă din stenoza mitrală - junghiul
atrial - semnul lui Vacquez.
• Durerea abdominală iradiată la nivelul tracelui în afecţiuni digestive:
digestive
• colica biliară,
• ulcere complicate,
• pancreatite acute,
• durerea iradiată în umarul drept poate proveni de la o colecistită
acută complicată cu sindrom de iritaţie peritoneală sau de la o
pleurită diafragmatică !
3. Dureri toracice din afecţiuni extrapulmonare:
extrapulmonare cele mai frecvente sunt
cele parietale - fracturi, zonna zoster, neoplasme sau metastaze costale,
vertebrale, tuberculoza vertebrală, sindroame de compresiune radiculară
degenerative şa

• Durerea în punct fix – afecţiuni ale peretelui toracic: fracturi;

osteoporoză; metastaze; tumori şa.
• Durerea pe traiect intercostal – nevralgia intercostală, Zona Zoster
(erupţia veziculară pe traiect nervos cu hiperestezie cutanată); iradiate
din afecţiunile coloanei vertebrale.
• Durerea parasternală - Sindromul Tietze – tumefierea dureroasă a
articulaţiilor sternocondrale.
• Durerea toracică de cauză mamară – mastite; neoplazii mamare şa.
• Durerea toracică retrosternală de origine cardio-vasculară - durerea
retrosternală, constrictivă, cu cracter de gheară, iradiată la baza gâtului,
în membrele suprioare din IM sau angina pectorală, disecţia de aortă şa.
• Durerea retrosternală violentă din anevrismul disecant de aortă –de
regulă însoţită de şoc hemodinamic.
hemodinamic
 Simptome – Tusea
• Tusea poate să fie:
– uscată, fără expectoraţie (pleurite, faza iniţială a bronşitelor acute şa)
– umedă, productivă – aspectul, mirosul, cantitatea/24 ore intereseaă
cantiatea şi obligatoriu recoltare în recipiente sterile pentru:
citologie, cultură şi antibiogramă, BK direct şi culturi speciale!

După caracterul tusei:

– tusea bitonală - în două tonuri - paralizie a nervului recurent;
– tusea lătrătoare,
toare zgomotoasă - în sindroame de compresiune pe căile
respiratorii mari: adenopatii traheo-bronsice compresive şi tumori
mediastinale;
– tusea surdă, răguşita, voalată - afecţiuni laringiene;
Cantitatea
• Cantitativ –de regulă nu depăşeşte 20 ml/24 ore.
• Peste de 100ml zi = bronhoree (supuraţii pulmonare – bronşiectazii=

Culoarea:
• Sputa gelatinoasă ciocolatie - „peltea de coacăze” în neoplasmele bronho-
pulmonare.
• Sputa ruginie – în pneumonia bacteriană în perioada de stare.
• Sputa rozată, aerată, filantă - în edemul pulmonar acut.
• Sputa hemoptoică poate fi cu striuri de sânge până la hemoptizie francă.
Aspectul expectoratei este uneori foarte revelator.
• Sputa mucoasă este clară, albă, vâscoasă, aderentă si aerată:
bronşite acute, astm bronşic –sputa perlată „gris perle”.
• Sputa purulentă sugerează o supuraţie bronho-pulmonară ,
• Sputa muco-purulentă este opalescentă, galben-verzuie –
apare în infectii ale cailor aeriene, bronsite, bronşiectazii.
• Sputa sero-muco-purulentă – sedimentează în trei straturi,
este abundentă cantitativ/24 ore bronşiectazie, abces
pulmonar, tuberculoză pulmonară cavitară, chist hidatic
pulmonar suprainfectat drenat spontan în arborele bronşic
şa.
• Sputa pseudomembranoasă apare în bronsitele
pseudomebranoase, în special la copii – stare severă de
regulă cu fenomebne de insuficienţă respiratorie.
Hemoptizia = eliminare de sânge roşu (oxigenat) aerat din căile respiratorii,
exetriorizat prin tuse. După cantitate hemoptizia poate fi:
• mică – sub 50cc/24h
• medie ½ sau 1 pahar – peste 50cc/24h
• mare: peste 20cc o dată sau - 300cc/24h.
Forma minimă a hemoptiziei este sputa hemoptoică = sputa cu striuri de sânge.
Nu uitaţi - cea mai frecventă cauză de spută hemoptoică este infecţia acută
respiratorie! = Bronşita acută
Cauze de hemoptizie:
• Bronşiectazia,
• TBC - forma ulcero-cazeoasă,
• Infarctul pulmonar,
• Cancerul bronhopumonar
• Malformaţii vasculare pulmonare – telangiectazii, anevrisme
În unele situaţii diagnosticul hemoptiziei este dificil:
• tuse reflexă care însoţeşte hematemeza,
• tuse emetizantă reflexă în sângerările masive sfera
ORL sau digestive superioare
• înghiţirea sângelui în cursul unei hemoptizii şi
exteriorizarea prin hematemeză şi melenă (sânge
digerat)

În hemoptizie cauza decesului este

asfixia şi nu şocul hipovolemic!
Caractere clinice ale hemoptiziei:
hemoptiziei
• Prodroame: senzatie de căldură retrosternală, gust usor metalic, sărat,
gâdilitură laringiană, care precedă tusea. Eliminarea sângelui este brutală,
după un acces de tuse, în cursul căreia elimină sânge roşu, aerat, spumos.
• Semne generale - paloare, transpiraţie, dispnee, tahicardie.
• Poate fi repetitivă - ore sau zile, cu sau fără cheaguri de sânge.
• Se poate remite spontan – în câteva ore, bolnavul prezintă spute hemoptoice,
care persistă 2-3 zile,
• Repetiţia este imprevizibilă!

• Hemoptiziile masive, fulgerătoare (tuberculoza pulmonară, bronşiectazie, rar

TBC sau neoplasm), pot să apară fără prodroame. Bolnavul elimină o
cantitate mare de sânge şi moare prin asfixie acută.
• Atenţie ! La alte sangerări exteriorizate oral:
– epistaxis,
– gingivoragii, stomatoragii
– supradozaj anticoagulant,
– hematemeza – eliminarea de sânge proaspăt din
tubul digestiv superior, prin vărsătură, pH acid,
uneori cu conţinut alimentar însoţită de senzaţie
de arsură, precedat sau nu de greaţă. Poate fi
însoţid de melenă (emisie de scaune negre moi,
lucioase).
Obligatoriu în orice hemoptizie se va efectua de urgenţă examen Rx/CT pulmonar
+/- bronhoscopie. Hemoptiziile medii mari, sau la pacienţi cu patologie asociată şi
risc crescut internare ATI/chirurgie toracică !

Rx grafie pulm CT- Embolie a. pulm. dr

Neo.pulm exculcerat

Bronhoscopie CT - Bronsiectazie
 Simptome – Dispneea
Dispneea este o respiraţie conştientă, pe care bolnavul o percepe ca
„sete de aer“.

Cractere:
• dispneea permanentă - insuficienţa cardiacă avansată, congestivă sau cordul
pulmonar decompensat;
• dispneea de efort - procese pleuro-pulmonare care scad ventilaţia pulmonară,
insuficienţa cardiacă;
• dispneea de decubit - bolnavul nu poate sta culcat, fiind obligat sa stea la
marginea patului;
• dispneea paroxistică
– în criza de astm bronsic – dispneea bradipneică expiratorie cu
wheezing;
– în insuficienţa acută a ventriculului stg. - dispneea paroxistică
nocturnă inspiratorie până la edem pulmonar acut (spută rozată,
aerată, filantă).
• Dupa numărul resp/minut:
• bradipneea - procese obstructive = astmul
bronşic - dispneea bradipneică expiratorie
• polipneea - sau hiperpneea – accelerarea
ritmului respirator - poate să apară pe un fond
indemn în condiţii de efort, emoţii, agitaţie
psihomotorie, stres, atac de panică şa.
• tahipneea – respiraţii rapide şi superficiale,
ineficiente - majoritatea bolilor pleuro-pulmonare
si cardio-vasculare.
• Dupa tipul dispneei:
• dispneea acută inspiratorie - edem al glotei, corp străin
aspirat în laringe, însoţită de stridor = bradipneeea cu inspir
prelungit şi zgomotos apare în obstrucţii bronşice, însoţit de
tiraj, cornaj, cianoză - asfixie acută;
• Dispneea cropnică inspiratorie: insuficienţa cardiacă
• Dispneea expiratorie - astmul bronsic, BPOC
• Dispneea mixtă - pleurezii masive, atelectazii, embolii
pulmonare, pneumonie masivă, pleuro-pmeumonii.
 Dispneea de cauză extrapulmonară
Cauze:
• Mecanice:
Mecanice ascita masivă, distensia aerică intestinală, ocluzia,
relaxarea mecanică a unei hemicupole diafragmatice, şa.
• Obstructive:
Obstructive neoplasme ORL, compresiuni traheo-mediastinale, şa.
• Metabolice:
Metabolice febra, acidoza, hipocalcemia, miopatiile şa.
• Centrale:
Centrale afectarea centrilor respiratori in leziuni cerebrale, ATS,
AVC
• Cardiovasculare:
Cardiovasculare insuficienţa cardiacă stg. sau congestivă cronică,
pericardita, edemul pulmonar acut şa.
• Psihologice: anxietatea, atacurile de panică.
• Hematologice:
Hematologice anemiile severe, hemoglobinopatii, Endocrine :
hipertiroidismul şa.
• Scăderea conţinutului O2 în aer:
aer altitudine, atmosfere poluate,
atmosferă viciată cu CO.
 PEF- volumul expirator in primul minut
• Util în monitorizarea continuă - autoevaluare la
domiciliu: deteriorarea functionalîă pulmonară, necesitatea
modificării tratamentului de fond pentru prevenirea
aparitiei crizelor severe.

• Oximetria

PaO2 PaCO2
  SaO2 pH
(mmHg) (mmHg)

Ventilaţie normală 90 - 100 35 - 45 95 - 98% 7,38 - 7,42

< 80 > 46
Hipoventilatie < 94% < 7,36 (1)
(hipoxie) (hipercapnie)
< 33
Hiperventilatie = 100 > 98% > 7,42 (2)
(hipocapnie)
1.Acidoză
1.Acidoză respiratorie necompensată;
2.Alcaloză respiratorie necompensată.
Evaluarea dispneei:
Gr. l: dispnee apărută la eforturi mari
Gr. ll: dispnee apărută la eforturi importante dar obişnuite (mers
rapid, urcarea treptelor)
Gr. lll: dispneea apărută la eforturi uşoare (mers pe suprafaţă
plană, eforturi casnice obişnuite)
Gr. lV: Dispneea de repaus.
Quantificând simptomele induse de efort, şi gradul efortului
la care apar putem evalua severitatea sau efortul poate
demasca o afecţiune inaparentă!.
 Tulburări ale ritmului respirator:

• Respiratia de tip Cheyne-Stokes - respiraţie periodică, cu alternanţe de

polipnee cu apnee. Respiraţiile cresc progresiv în amplitudine şi frecvenţă,
ating un apogeu, apoi descresc până încetează. Perioada de apnee dureaza
10-20 secunde, după care ciclul reîncepe. Se întâlneşte în: insuficienţa
cardiacă stângă, Apare în tulburările circulatorii ale trunchiului cerebral:
ATS, tumori cerebrale, sindrom de hipertensiune intracraniană şa.
• Respiratia de tip Kussmaul - respiraţie în patru timpi: inspir amplu-
pauză scurtă-expir profund –pauză, respiraţii ample zgomotoase. Apare
caracteristic în acidoza metabolică din acidocetoza diabetică şi IRC
decompensată în stadiul uremic. şi coma osmolară – respiraţie acidotica.
• Respiratia de tip Biot - cicluri de respiraţii intrerupte de perioade de
apnee de 5 până la 20 de secunde. Este o respiratie agonică.
• Respiraţia stertoroasă:
stertoroasă amplă, zgomotoasă, cu frecvenţă crescută, cu
raluri traheale: şoc, stări comatoase, afectarea trunchiului cerebral şa.
Insuficienţa respiratorie
Simptome clinice în insuficienţa respiratorie:
Respiratorii: bătaia aripilor nazale, respiraţie cu
gura deschisă, utilizarea muşchilor
respiratori accesori.
Cardiace: tahicardie, tahiaritmie, hiper (cresterea
tonusului simpatic in AB/hipo TA şa.
Generale: paloare, cianoză, transpiraţii profuze.
 Cianoza
• Cianoza centrală – buze, limbă asociată cu cianoza patului unghial,
tegumente, extremităţi.
• În cianoza periferică culoarea buzelor şi a limbii este normală; se
datoreaza unei insuficienţe circulatorii periferice cu desaturerea
hemoglobinei în periferie prin stază.
 Examenul clinic general în bolile
respiratorii

STATUSUL RESPIRATOR!
• Frecvenţa şi tipul respiraţiei
• Folosirea musculaturii accesorii
• Culoarea buzelor şi a patului unghial
• Permeabilitatea nazală, mişcarea aripilor nazale în inspir
• Configuraţia toracelui, simetria
• Expansiunea toracică
• Vibraţiile vocale
• Freamătul pectoral
• Percuţia
• Murmurul vezicular
• Zgomote supraadăugate

Atenţie la PREZENŢA cianozei, statusul mental şi gradul de vigilenţă,

dispneea de repaus, utilizarea musculaturii accesorii în timpul
respiraţiei !
RUL = Right Upper Lobe; LUL = Left Upper Lobe; RML = Right Middle Lobe; RLL = Right
Lower Lobe; LLL = Left Lower Lobe.
RUL = Right Upper Lobe; LUL = Left Upper Lobe; RML = Right Middle Lobe; RLL = Right
Lower Lobe; LLL = Left Lower Lobe.
Examenul obiectiv în afecţiunile resiratorii
 Inspecţia toracelui
• Conformaţia:
• Deformări toracice simetrice:
- Toracele emfizematos: globulos

» Torace rahitic cu stern infundibuliform,

» Torace astenic longilin

– Torace conoid cu creşterea diametrului bazal prin ditensie abdominală

(sindromul Pickwik, ascita masivă şa).
 Deformaţii toracice
unilaterale:
De cauză vertebrală:
cifoscolioza

-Retracţia unui hemitorace: pahipleurite, atelectazii şa.

• Modificarea spaţiilor intercostale în timpul respiraţiei:
– Bombarea în expir apare în emfizemul pulmonar
– Retracţia în inspir poate fi bilaterală: stenoza căilor aeriene
superioare: laringe, trahee; retracţia parţială a unor spaţii
intercostale: procese aderenţiale: pahipleurite şa.
– Tirajul intercostal:
intercostal depresionarea ţesuturilor toracice în inspir
pronunţată şi de durată apare prin obstacol în pătrunderea aerului
în alveole, datorită presiunii atmosferice superioare presiunii
toracice. Tirajul este mai evident la nivelul spaţiilor intercostale
inferioare, reg. suprasternală, supraclaviculară.
• Tirajul egal şi simetric denotă obstrucţii ale căilor aeriene
superioare.
• Tirajul unilateral apare în obstrucţia bronşiei din teritoriul
respectiv.
PALPAREA
• Modificările dinamicii toracice respiratorii – ampliatia miscărilor
respiratorii

• Freamătul pectoral

• Percuţia
 La percuţia pulmonului se percepe o „sonoritate pulmonară” prin rezonanţa
parenchimului pulmonar în cutia toracică.

Pneumotorax

Submatitate=sd. de condensare Matitate lemnoasa=sd. lichidian

Hipersonoritate
 Sindrom de condensare =
pneumonia

Sindrom lichidian =
epanşament pleural
 Se recomandă bolnavului să respire amplu cu gura deschisă.

Sunetele pulmonare anormale

• Suflul laringo-traheal = produs de trecerea aerului la nivel glotic - se aude
normal de ambele părţi ale sternului în primul şi al doilea spaţiu intercostal, post
interscapulo verstabra si supraspinos.
• Murmurul vezicular = zgomot respirator bronhovezicular - este un zgomot de
intensitate mică, tonalitate profundă, dulce, mai lung în inspir şi mai scurt în
expir – produs prin intrarea şi ieşirea aerului din alveolele pulmonare.

Sunetele pulmonare anormale

Modificări ale suflului laringo-traheal
– Transmiterea în alte zone de condensare pulmonară cu bronşie liberă
(pneumonii) se numeşte = suflul tubar.
tubar Sunt mai intense decât zgomotele
respiratorii normale.
– Respiraţia suflantă – variantă intermediară de suflu tubar atenuat.
– Suflul pleuretic – variantă a suflului tubar transmis în zone de condensare
pulmonară cu bronşie liberă şi lichid pleural în cantitate medie, mare.
– În zone de condensare pericavitară – suflul tubar devine suflu cavernos sau
cavitar (când suflăm în mâinile făcute căuş).
– Suflul amforic sau cavernos – suflu tubar cu caracter metalic audibil în
inspir şi expir caracteristic în pneumotorax care comunică cu arborele
bronşic (cavitatea pleurală funcţionează ca o cutie de rezonanţă). Poate să
apară în zone cu cavităţi pulmonare mai mari de 6cm (caverne TBC).
Modificări ale murmurului vezicular
– Diminuă în reducerea ventilaţie pulmonare
(respiraţii superficiale) sau apariţia unor obstacole
între parenchimul pulmonar şi peretele toracic
(emfizem pulmonar, atelectazie, obezitate)
– Este abolit (absent) în pleurezii, pneumotorax.
– Este mai aspru în bronşite cronice, fibroze
pulmonare – murmur vezicular înnăsprit.
– În BPOC se modifică raportul insir expir cu
alungirea expirului – expir prelungit.
– Expir prelungit şi şuierător –„ wheezing” –
caracteristic crizei de astm bronşic. Mai apare în
bronşitele acute şi cronice cu bronhospasm,
emfizemul pulmonar obstructiv.
Zgomote supraadăugate
• Ralurile sunt zgomote patologice date de circulaţia aerului
în căile aeriene: fenomene turbionare sau prin conflict între
coloane de aer şi secreţii.
Raluri uscate
• Raluri ronflante („ronfler” – a sforăi) – zgomote de
tonalitate joasă, care apar în inspir şi expir, cu origine în
bronţiile mari fie prin mobilizarea unor secreţii aderente
(când dispar după tuse), fie prin îngustarea neregulată a
peretelui bronşiilor mari (neinfluenţate de tuse).
• Ralurile sibilante – raluri muzicale uscate, cu originea în
bronşiile mici, prezente în inspir şi expir, uneori numai în
expir (BPOC). Apar prin îngustarea bronşiilor mici în: astm
bronşic, bronşite acute sau conice. Dacă îngustarea este prin
secreţii dispar după tuse.
 Raluri umede - bronşice

• Raluri subcrepitante – se aud în inspir şi expir şi se modifică după

tuse: se pot amplifica sau pot să dispară. Se întâlnesc în bronşite
acute, cronice, BPOC, astmul bronşic, staza pulmonară din
insuficienţa ventriculară stg. După calibrul bronşiilor pot fi:
– Groase – raluri buloase
– Mijlocii
– Fine
• Cracmetul umed - este o variantă a ralului subcrepitant care apare
după tuse, la sfârşitul inspirului. Apare caracteristic în sindromul
cavitar: TBC, abces polmonar drenat.
• Cracmetul uscat – apare tot în sindromul cavitar, după tuse, la sfârşitul
inspirului, inconstant (timbrul se poate reproduce agătând cu unghia
policelui marginea unui incisiv). Apare în regiunea apicală în TBC
cavitar.
Ralurile alveolare
Raluri crepitante
• Apar la sfărşitul inspirului profund, se înmulţesc după tuse
“în ploaie” şi seamănă cu frecarea unei meşe de păr între
degete.

• Por fi “de invazie” sau uscate: raluri fine care apar la

sfârşitul unui inspir profund. Apar la debutul unei
pneumonii; pot distribuite în jurul suflului tubar.
Mecanismul este decolarea secreţiilor alveolare aderente.

• „De întoarcere” - după fluidificarea exudatului alveolar şi

apariţie sputei ralurile devin mai gros, umed, şi ocupă tot
inspirul. Mai apar în faza de constituire a abcesului
pulmonar şi în bronhopneumonii.
 Raluri pleurale
• Frecătura pleurală – zgomote supraadăugate
uscate, superficiale, prezente în ambii timpi ai
respiraţiei, uneori cu componentă palpatorie.
• Pot fi fine (confundabile cu ralul crepitant) sau
groase.
• Seamănă cu mersul pe zăpadă.
• Apar în afecţiuni inflamatorii pleurale sau la limita
superioară a colecţiilor pleurale, pahipleurite şa.
 Sindroamele pulmonare
Sindromul bronşitic

• Definiţie şi etiologie:
etiologie inflamaţia acută sau cronică a arborelui
respirator datorată infecţiilor virale, bacteriene, fungice, parazitare,
chimic iritative (gaze toxice, pulberi, praf), alergice (fungi, diverşi
alergeni exo sau endogeni), cu alterarea mucoasei bronşice, tulburări
secretorii şi spasm al musculaturii bronşice.

• Simptomatologie:
Simptomatologie tuse cu expectoraţie, raluri bronşice uscate şi
umede.

• Paraclinic:
Paraclinic absenţa sau discreţia semnelor radiologice.

• Evoluţie: acută sau cronică.

 BRONŞITA ACUTĂ

= inflamaţie acută mucoasei bronşice, însoţită de tulburări ale

secreţiei, permeabilităţii peretelui bronşic; poatefi primitivă sau
secundară unor faringite, angine, sau apare element însoţitor
alunor boli infecto-contagioase: rujeola, varicela, tusea
convulsivă, febra tifoidă.
Evoluează în trei faze:
1. De debut - 1-3 zile, consecutiv expunerii la frig, umiditate, substanţe
toxice, iritante, ce determină inflamaţia (catarul) căilor respiratorii
superioare:
• coriza (guturaiul) - rinoree, lăcrimare;
• Angina - dificultate la deglutiţie;
• Laringita - răguşeala sau voalarea vocii
• senzaţia de uscăciune la nivelul mucoasei nazale, faringiene;
• astenie, cefalee, frisoane, mialgii.
2.
• Perioada de cruditate - 3-4 zile:
subfebrilitate/febră, frisoane şi mialgii de
intensitate variabilă, diminuarea apetitului,
senzaţia de arsură coboară la nivel traheal, însoţită
de tuse uscată, iritativă, chinuitoare, dureri
retrosternale la baza toracelui şi excepţional
dispnee în interesarea bronşiilor mici.

• Examenul obiectiv evidenţiază congestia

mucoasei buco-faringiene, raluri sibilante şi
ronflante pe întreg toracele.
3. Perioada de cocţiune – în medie 6 zile; tusea devine productivă, umedă, cu
expectoraţie muco-purulentă; obiectiv se constată raluri bronşice ronflante şi
sibilante, uneori subcrepitante. Febra şi curbatura (mialgii,cefalee, frison)
dispare. Bolnavul se vindecă complet în 10 zile.

Complicaţiile bronşitei acute depind de teren:

- BA la un pacient cu insuficienţă respiratorie severă poate fi letală,
-la bătrâni se poate complica cu o bronhopneumonie,
- bronşitele gripale pot evolua cu mici hemoptizii;
-Afectare bronşiilor mici la copii - bronşiolita – poate duce la insuficienţă
respiratorie acută şi deces
 BRONŞITA CRONICĂ
= inflamaţie cronică nespecifică a bronşiilor, ce se manifestă clinic prin tuse,
expectoraţie mucoasă şi muco-purulentă, cel puţin trei luni pe an, continuu
sau intermitent, cel puţin doi ani consecutiv.

Procesul patologic interesează mucoasa, determinând hiperplazia glandelor

mucoase din trahee, bronşii şi hiperplazia epiteliului bronşic.
Ca factori etiologici sunt implicaţi: frigul, poluarea atmosferică, pulberile
profesionale.Afectează predominant bărbaţii fumători

Debutul este insidios, între 30-60 ani. Succede unei pneumonii virale, după
bronşite acute repetate şa. În puseele de acutizare sunt prezente semnele bronşitei
acute.

Semne funcţionale: tuse, expectoraţie, dispnee progresivă,

progresivă mai întâi la efort sau
sub forma unor accese paroxistice de tip astmatiform.
Paraclinic:

 leucocitoză cu neutrofilie în perioadele de acutizare;

 examenul microbiologic al sputei evidenţiază floră patogenă, comună pentru căile
respiratorii;
 examenul radiologic: accentuarea desenului bronhovascular, cu sau fără
hipertransparenţă pulmonară:
 bronhoscopia exclude neoplasmul, corpii străini, tuberculoza în cazul sputelor
hemoptoice repetate;
explorarea funcţională respiratorie: disfuncţie respiratorie progresivă iniţial de tip
obstructiv (scăderea VEMS, scăderea indicelui Tiffeneau: VEMS/CV), după care scade
CV simultan cu creşterea VR, CRF şi disfuncţia restrictivă = disfuncţie ventilatorie
mixtă
Evoluţie:
spre astm bronşic infecţios;
spre bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC);
emfizem obstructiv
cord pulmonar cronic (CPC).

Bronhopneumopatia cronică obstructivă este caracterizată prin dispnee continuă,

exagerată de efort, fără crize de dispnee paroxistică.
Va multumesc!