“Universitatea de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemițanu”

CATEDRA DE PSIHIATRIE, NARCOLOGIE

ȘI PSIHOLOGIE MEDICALĂ

Tulburărea afectivă bipolară

(TAB)
TAB tip I, tip II

A efectuat: Greițer Anjelica, grupa M1502

Coordonator: Eșanu Andrei, asistent
universitar

Chișinău 2021
 Conținut
Tulburarea afectivă bipolară (TAB)

Definiție

Epidemiologie

Etiologie

Clasificare

Clinica

Diagnostic

Diagnostic diferențial

Tratament

Evoluție

Prognostic

Profilaxie

Recomandări

Concluzii

Bibliogafie
 Definiție
Tulburarea afectivă bipolară este o tulburare caracterizată prin
episoade repetate (cel puţin 2) în care nivelele de dispoziţie şi activitate ale
subiectului sunt semnificativ perturbate. Această perturbare constă în unele
episoade de elevare a dispoziţiei, energie şi activitate crescută (manie sau
hipomanie) şi în altele de scădere a dispoziţiei precum şi o scădere a
energiei şi activităţii (depresie). Recuperarea sindroamelor este de obicei
completă între episoade.

Tulburarea afectivă bipolară este o tulburare psihică care afectează în

principal dispoziția, emoțiile, gândirea și comportamentul. Pacienţii cu
tulburare bipolară prezintă perioade de euforie sau agitaţie (definite drept
stări maniacale), care alternează cu stări de depresie (energia debordanta se
combina cu sentimentele de tristete si inutilitate).

Sinonime: psihoza maniaco-depresivă(PMD); depresia endogenă.

 Epidemiologie
1) Prevalența pe durata vieții pentru:
• Tulburarea bipolară tip I este de 0,4 – 1,6%
• Tulburarea bipolară tip II este aproximativ 1-2%.
• Tulburarea bipolară tip I sau bipolară tip II, cu ciclare rapidă este
5-15% din persoanele cu tulburare bipolară.
• Tulburarea ciclotimică este de 0,4 – 1,0%

2) Incidența (cazuri noi pe an) pentru tulburarea bipolară tip I este

1,2/100 la bărbați și 1,8/100 la femei.

3) Prevalența (cazuri existente) pentru tulburarea bipolară I tip este

1/100 la bărbați și femei.

4) Distribuția pe sexe identică (poate ceva mai frecventă la femei în

caz de - II).

5) Vârsta critică este de 30 ani pentru bărbați și femei. Nu sunt

diferențe epidemiologice în funcție de rasă.

6) Risc ceva mai crescut pentru grupurile socio-economice mai

ridicate, când sunt prezente antecedente familiale de manie/boală
bipolară., pentru rudele de gradul I;
 Epidemiologie
7) 50% din bolnavii bipolari au un părinte cu tulburare a dispoziției.
Copilul cu un părinte bipolar are un risc de 25% de a face boala.
Copilul cu ambii părinți bipolari are un risc de 50-75% de a face boala.

8) Vârsta medie la debutul primului episod maniacal, hipomaniacal

sau depresiv major este de aproximativ 18 ani pentru tulburarea
bipolară tip I.

9) Debutul poate avea loc oricând pe parcursul vieții, chiar și la vârsta

de 60-70 de ani.

10) Femeile cu tulburare bipolară tip I sau tip II au o probabilitate mai

mare să sufere de simptome depresive, comparativ cu bărbații

11) Riscul de suicid pe tot parcursul vieții, la indivizii cu tulburare

bipolară a fost estimat ca fiind de cel puțin 15 ori mai mare decât în
populația generală.Tulburarea bipolară contribuie la un sfert din
totalul tentativelor de suicid reușite.

12) Aproximativ 5-15% din indivizii cu tulburare bipolară tip II vor

dezvolta în final un episod maniacal care va schimba diagnosticul în
tulburare bipolară tip I
 Etiologie

Genetice

Biochimice

Neurofiziologic
e

De mediu
 Etiologie
Printre factorii declanșatori se numără:

 evenimentele de viață stresante fizic/fiziologic/psihologic; însoțite

de pierdere (moartea cuiva drag, pierderea slujbei/casei/statutului
economico-social, divorț, etc.) sau nu (nașterea unui copil, intrarea
la facultate, promovarea la slujbă etc.);

 perturbarea ritmului somn – veghe (datorită schimbării fusului

orar, lucratului în schimburi, lucratului de noapte, lucratului în
salturi dezordonate, petrecerilor prelungite etc.);

 stări fizice/fiziologice deosebite (în sarcină, naștere, consum de

substanțe etc.);

 factori psihologici (ostilitatea mediului familial – din copilărie

și/sau prezent – manifestată prin critică, agresivitate ori atașament
sufocant; propriile gânduri, emoții, percepții, rezultate în urma
dezvoltării într-un mediu negativ etc.);

 factori psihosociali (izolarea, lipsa suportului social, perturbarea

sau absența unei vieți sociale ordonate etc.).
 Clasificare
 Tulburarea bipolară I – este definită prin prezența atât a
episoadelor depresive, cât și a episoadelor maniacale sau mixte.
Durata acestora este de cel puțin 7 zile, iar în cazul în care se manifestă
într-un mod destul de sever, persoana afectată are nevoie de asistență
medicală imediată;
 Tulburarea bipolară II – este definită printr-un șir de episoade
depresive și hipomaniacale (mai puțin severe), fără vreun episod
maniacal;
 Tulburarea ciclotimică – denumită și ciclotimie, aceasta este o
tulburare bipolară mai puțin severă decât celelalte, cu perioade
alternante de episoade de hipomanie, depresie moderată și episoade
mixte;
 Tulburarea bipolară cu ciclare rapidă – este termenul folosit
atunci când o persoană are patru sau mai multe episoade de
hipomanie, manie sau depresie într-o perioadă de 12 luni;
 Episodul mixt – apare atunci când o persoană se confruntă simultan
cu simptome ale depresiei și ale maniei sau ale hipomaniei. Persoanele
cu tulburări bipolare prezintă un risc crescut de sinucidere, care se
poate manifesta în timpul episoadelor mixte.
 Tabloul clinic

Depresiv Maniacal

Hipomaniaca
Mixt
l
 Tabloul clinic
Episodul depresiv se caracterizează printr-o perioadă de minim
două săptămani de dispoziție tristă, inhibiție psihomotorie si
suicidalitate. Acuzele care alcătuiesc episodul depresiv pot fi
sistematizate pe trei paliere:
- simptome psihice: bradipsihie,halucinații,
anxietate, suicidalitate, culpabilitate, hipomnezie
- simptome somatice: adinamie, apatie, inapetență,
scăderea greutății
- dereglări ritmologice: trezire matinală, somn dificil
Faciesul exprimă suferinţă. Pielea este lipsită de turgor.
Concentrarea se exprimă prin incruntare. Fruntea este încreţită,
treimea interioară a pleoapelor ridicată, comisurile bucale
coborâte, corpul încovoiat, braţele cad pasiv pe lângă corp sau
sunt ridicate exprimând deznădejdea.

Aspectul este neglijent. Unele obişnuinţe igienice sunt ignorate.

Atitudinea este umilă si exprimă suferinţă, nelinişte. În general,

depresivul este compliant, cu excepţia momentelor de
intenţionalitate suicidară, când doreşte cu orice preţ să moară şi
refuză ajutorul.
 Tabloul clinic
Episoadele maniacale - sunt perioade delimitate (minim o săptămană) de
exaltare a tuturor funcţiilor psihice. Similar descrierii episodului depresiv si
simptomele episodului maniacal pot fi sistematizate pe trei paliere:

- simptome psihice: dispoziție exaltată,

grandoare, megalomanie, tahipsihie,hipermnezie
- simptome somatice: dinamism,apetit
crescut,libido crescut, polidipsie
- dereglări ritmologice: scaderea nevoii
de somn

Faciesul destins, “de lună plină” exprimă bucurie,

ochii sunt vioi şi sclipitori

Memoria de fixare este superficială, iar evocarea

bogată, cu lux de detalii

Imaginația bolnavilor este bogată – fabulație, mitomanie.

Toate funcțiile psihice se află la polul pozitiv. Lumea este văzută de maniacal
strălucitoare, fantastică, plină de bucurii.
 Tabloul clinic
Episod hipomaniacal se caracterizează prin:
• aceleaşi criterii ca la episodul maniacal, cu excepţia:
– durata episodului poate fi de 4 zile
– nu se asociază cu afectare funcţională marcată, spitalizare,
simptome psihotice

Episodul mixt se caracterizează prin:

• îndeplineşte simultan criteriile pentru manie şi depresie
• durata acestuia este de cel puţin 7 zile
 Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe descrierea simptomelor pe care le resimte
subiectul, dar şi pe comportamentul anormal descris de familie, prieteni sau
colegi, urmate de observarea altor semne la evaluarea clinica, de către
medicii psihiatri, asistente de specialitate sau psihologi specializaţi. Este
importantă stabilirea unui diagnostic corect cât mai precoce pentru a se
iniția tratamentul.

Există liste de criterii de diagnostic; criteriile includ atât prezenţa, cât şi

durata diferitelor semne şi simptome. Evaluarea cazurilor se realizează de
regulă în ambulator. Spitalizarea este necesară la cazurile cu risc pentru
individul respectiv sau pentru anturaj.

Cele mai utilizate criterii de diagnostic sunt cele incluse în Manualul

Statistic şi de Diagnostic al Afecţiunilor Mentale al Asociaţiei Americane de
Psihiatrie (utilizat în SUA) şi cele incluse în Clasificarea Internaţională
Statistică a Bolilor şi a altor Probleme de Sănătate a OMS (această
clasificare este utilizată mai ales în Europa).

Testele de diagnostic utilizate sunt cele care vizează excluderea

hipo/hipertiroidismului, a bolilor de metabolism, a infecţiilor sistemice şi a
altor boli cronice, ca şi teste de diagnostic pentru infecţia HIV şi pentru
lues. EEG se efectuează pentru excluderea epilepsiei, iar CT-ul cranio-
cerebral pentru excluderea leziunilor cerebrale.
 Diagnostic
Se efectuează prin intermediul mai multor instrumente recomandate:

 Chestionarul tulburărilor dispoziției (MDQ) poate fi utilizat pentru

screening-ul tulburării bipolare. Un rezultat pozitiv al testului nu indică cu
certitudine prezența tulburării bipolare, însă este un semnal pentru o
evaluare ulterioară în scop de diagnostic. Un rezultat negativ la test
implică neapărat absența tulburării și face stabilirea diagnosticului de TAB
mai puțin probabil. În cazul unui rezultat pozitiv la testul MDQ, este
necesară efectuarea unei evaluări psihiatrice suplimentare. O asemenea
evaluare se va baza pe istoria longitudinală din partea unui informator,
examinarea fizică. MDQ este potrivit pentru monitorizarea tulburării
bipolare la adulții cu simptome depresive sau diagnostic de depresie
majoră (de exemplu, pacienți cu risc inalt).

 Scala Young De Evaluare A Maniei (YOUNG MANIA RATING

SCALE-YMRS) - este cea mai utilizata scala de evaluare a simptomelor
maniacale. Ea a fost publicata in 1978 (Young si colab. 1978) cu intentia de
a oferi o scala de observatie asa cum exista o scala de observatie pentru
depresie. Ea este construita pentru a evalua severitatea simptomelor si a
evalua eficacitatea tratamentului antimaniacal.

 Inventar rapid al simptomatologiei depresive (auto-raportare)

– QIDS – este cel mai des utilizatăpentru evaluarea depresiei în cadrul
TAB.
 Diagnostic diferențial
 Diagnosticul diferențial al episodului de depresie bipolară cu
tulburarea depresivă majoră

 Diagnosticul diferențial al episodului de mânie și hipomanie

 Diagnosticul diferențial al episodului de depresie bipolară cu

tulburarea ciclotimică

 Diagnosticul diferențial al episodului de depresie bipolară cu psihoza

(schizofrenia, tulbura-rea schizoafectivă și tulburările delirante)

 Diagnosticul diferențial al TAB tip II și tulburarea de personalitate

borderline

 Diagnosticul diferențial al tulburării bipolare cu tulburarea de panică

și alte tulburări anxioase

 Diagnosticul diferențial al TAB tip II și tulburarea de atenție cu

hiperactivitate (ADHD)

 Diagnosticul diferențial al TAB cu abuzul de substanțe psihoactive

 Diagnostic diferențial
Tulburare afectivă bipolară
Rata Masculin/Feminin echilibrată
Istorie familială de tulburări bipolare
Debut timpuriu
Episoade hipo/maniacale în
antecedente
Episoade depresive anterioare
numeroase
Labilitatea dispoziției în timpul
episodului depresiv
Hipersomnie
Lentoare motorie accentuată
Plângeri somatice puține
Creșterea apetitului și a greutății
corporale
Asociere frecventă a consumului de
substanțe
Scor înalt la extraversie
Tulburare afectivă unipolară
Rata M/F mult în favoarea femeilor
Lipsa istoriei familiale de tulburare
bipolară
Debut tardiv
Lipsa antecedentelor de hipo/manie
Episoade puține și bine conturate în
antecedente
Tristețe accentuată
Insomnie accentuată
Lentoare cognitivă accentuată
Plângeri somatice frecvente
Scăderea apetitului și a greutății
corporale
Asociere redusă cu consumul de
substanțe
Scor înalt la neuroticism
 Tratament
Obiectivul tratamentului tulburării bipolare nu este acela de a o vindeca, ci de
a stabiliza persoana afectată și a opri oscilația între cei doi poli ai tulburării:
depresie și manie. În plus, un bun management al tulburării previne recăderile
și îmbunătățește funcționarea globală a persoanelor cu tulbuare bipolară. Cu
ajutorul medicamentelor, psihoterapiei și psihoeducației, aceste persoane pot
să ducă o viață normală, ca cea pe care o aveau înainte de apariția
simptomelor.

Medicamente pentru tulburarea bipolara:

Litiul rămâne, la 70 de ani după introducerea lui în tratamentul tulburării
bipolare; cel mai bun medicament pe termen lung pentru aceasta. Reduce
apariția episoadelor maniacale cu 38%, a episoadelor depresive cu 28% și
riscul de suicid cu peste 50%.
Are efecte secundare ce trebuie luate în calcul în cazul administrării sale pe
termen lung. Acesta erodează funcția renală și cea tiroidiană, și există
posibilitatea apariției unor malformații congenitale la bebelușii ai căror mame
iau litiu pe perioada sarcinii.
De aceea sunt recomandate analize la 2-3 luni pentru a verifica starea
rinichilor și cea a tiroidei, pentru a ține sub observație starea lor. O soluție de
durată este aceea de a combina litiul în cantități mai mici, cu un alt
medicament, pentru a limita efectele sale negative, beneficiind însă de cele
pozitive.
 Tratament
Medicație antipsihotică

Olanzapina, unul dintre medicamentele antipsihotice administrate

persoanelor cu tulburare bipolară, pare să fie eficientă în prevenirea
episoadelor maniacale pe termen lung, însă nu la fel de eficientă ca litiul. Alte
medicamente pentru tulburarea bipolara sunt risperidona și quetiapina.
Aceasta din urmă poate fi și ea folosită pe termen lung în tratarea afecțiunii.

Medicație anticonvulsivantă

Valproatul de sodiu este utilizat frecvent în tratamentul tulburării bipolare,

mai ales în timpul episoadelor maniacale. Acesta este însă contraindicat
femeilor care vor să rămână însărcinate, deoarece poate duce la malformații
congenitale (spina bifida, anomalii cardiace) și tulburări de dezvoltare (IQ
scăzut; tulburare de spectru autist, probleme de vorbire; memorare;
înțelegere). Este recomandată utilizarea mijloacelor contraceptive pe durata
utilizării lui; pentru a evita apariția unei sarcini compromise.
Carbamazepina este unul dintre anticonvulsivantele folosite în tratarea
episoadelor maniacale. Acesta fiind deosebit de eficientă în tratarea
persoanelor care au o tulburare bipolară cu cicluri rapide (oscilații dese între
manie și depresie) sau numeroase simptome psihotice.
Lamotriginul, un alt reprezentant al acestei clase. Este cel mai eficient în
tratarea depresiei severe apărute în tulburarea bipolară, dar și în prevenirea
recăderilor.
 Tratament
Medicamente anti-anxietate. Benzodiazepinele pot ajuta la anxietate si la
imbunatatirea somnului, dar sunt de obicei utilizate pe termen scurt.

Psihoterapie pentru tratarea tulburării bipolare

Psihoterapia poate ajuta la gestionarea tuturor acestor greutăți care apar

inevitabil în viața oricui; și la îmbunătățirea unor aptitudini ce pot ușura
crearea unui sistem de sprijin la care să poată apela în momente de stres
persoanele cu tulburare bipolară.
Medicamentele tratează simptomele tulburării bipolare, însă psihoterapia
poate trata o parte din cauzele care au contribuit la declanșarea afecțiunii. De
aceea, ea este extrem de importantă în tratamentul tulburării, iar cei care
beneficiază atât de medicație, cât și de psihoterapie au cele mai bune
rezultate.

Terapia focusată pe familie

Are ca obiectiv educarea membrilor familiei cu privire la afecțiune; dar și la
conviețuirea cu cel care suferă de ea.

Psihoterapia focusată pe familie include până la 21 de sesiuni de

psihoeducație, training în abilitățile de comunicare și rezolvare de probleme.
Ea este benefică  nu numai pentru cei cu tulburare bipolară; care au o rată de
reapariție a simptomelor cu 30-35% mai mică decât pacienții care nu au făcut
acest tip de terapie cu familia lor; dar și pentru membrii familiei lor; care au
mai puține simptome de depresie în urma procesului terapeutic.
 Tratament
Terapie cognitiv-comportamentală (TCC)

Conform TCC, În cadrul ședințelor de terapie, persoanele cu tulburare bipolară

învață o serie de aptitudini pentru a putea să-și modifice gândurile și
comportamentele; astfel încât să-și îmbunătățească starea psihică. Exercițiile
învățate în cadrul terapiei sunt apoi aplicate în viața de zi cu zi, și repetate până
când noile modele de gândire și comportament devin firești. TCC este cel mai
eficientă în tratarea simptomelor depresive și în prevenirea lor.

Terapie interpersonală și a ritmului social

Acest tip de psihoterapie se concentrează, pe menținerea unei rutine zilnice

sănătoase, cu aceleași ore de trezire și culcare și mese regulate, toate acestea
promovând un stil de viață sănătos, care diminuează riscul recăderilor.

Psihoeducația în tratarea tulburării bipolare

Ajută la înțelegerea afecțiunii și destigmatizarea ei, cresc complianța la

tratament, conduc la un stil de viață adaptat tulburării și îmbunătățesc relațiile
interpersonale. În plus, cunoștințele despre afecțiuni pot conduce la
recunoașterea timpurie a semnelor de recădere și apelarea la ajutor specializat
înainte ca situația să se agraveze. Psihoeducația se realizează de obicei în grupuri
cu persoane care au primit același diagnostic, sau apropiații persoanelor care au
o afecțiune psihică. Acestea reprezintă și o bună oportunitate de a cunoaște alte
persoane care trec prin aceleași provocări și au experiență similară.
 Evoluție
Evoluția tulburării bipolare I este marcată de recăderi și remisiuni, cu
episoade maniacale ce alternează frecvent cu cele depresive.
• 90% din persoanele care au un episod maniacal vor trece prin alt episod de
acest gen în decursul unei perioade de cinci ani.
• 90% din persoanele cu tulburare bipolară au cel puțin o spitalizare
psihiatrică și două treimi din ele au două sau mai multe spitalizări în
decursul vieții lor.
Tulburarea bipolară II este mai puțin studiată, iar evoluția acesteia este mai
puțin înțeleasă.
În tulburarea bipolară, simptomele depresive sunt mai frecvente, decît cele
maniacale, deși acestea din urmă definesc tulburarea. Pacienții cu tulburare
bipolară de tip I trec printr-o depresie de trei ori mai frecvent, decît prin manie;
pacienții cu tulburare bipolară II au o depresie de 37 de ori mai frecvent, decît o
hipomanie.
Episoadele hipomaniacale pot perturba funcționalitatea pacientului, dar sunt
mai puțin severe, decît episoadele maniacale care apar în tulburarea bipolară
I. Nivelul de deteriorare funcțională la pacienții cu tulburare bipolara II este
strîns legat de severitatea episoadelor depresive.

Evoluția tulburării bipolare este influențată de ratele înalte ale abuzului

comorbid de alcool sau substanțe. Dea lungul vieții, aproape doua treimi din
pacienții cu tulburare bipolară vor întruni criteriile de diagnosticare pentru o
tulburare de dependență. Atît abuzul de substanțe, cît și tulburarea de
dispoziție ar trebui să fie abordate în timpul tratamentului. Tulburarea
comorbidă de anxietate este de asemenea frecventă.
 Prognostic
Când simptomatica depresivă este pe prim plan:
• Estimativ 5%- 15% dintre pacienții depresiv bipolari comit suicidul.
• Un episod depresiv mediu netratat durează în jur de 10 luni.
• Cel puțin 75% dintre bolnavi vor face un al doilea episod depresiv, de obicei în
primele 6 luni după episodul inițial.
• Numărul mediu de episoade depresive pe parcursul vieții pacientului este de
cel puțin 5
• În general prognosticul este bun: 50% dintre bolnavi se remit, 30% au
remisiuni parțiale, iar 20% evoluează cronic.

Când simptomatica maniei este pe prim plan:

• Circa 20-30% dintre pacienții distimici dezvoltă în ordine descrescătoare a
frecvenței, - tulburare depresivă majoră (denumită “dublă depresie”),
tulburare bipolară de tip II sau tulburare bipolară de tip I.
• Circa o treime (33%) dintre bolnavii cu tulburare ciclotimică dezvoltă o
tulburare dispozițională majoră, de obicei – tulburare bipolară de tip II
• Recurența episoadelor maniacale este de 45%.
• Netratate, episoadele maniacale durează între 3 și 6 luni, cu o rată de recurență
mare (în medie 10 (zece) recurențe).
• Circa 80-90% dintre pacienții maniacali fac în cele din urmă un episod
depresiv complet.
• Prognosticul este moderat: 15% dintre bolnavi se remit, 50-60% se remit
parțial (recăderi multiple, cu funcționare interepisodică, relativ bună), iar la o
treime (33%) persistă anumite semene de simptomatologie cronică și de
deteriorare socială.
 Profilaxie
Profilaxia primară -
depistarea/atenuarea/excluderea acțiunii
unor factori de risc din mediul
înconjurător, care pot produce
îmbolnăvirea. Se realizează prin
screening-urile care se fac în populație.

Profilaxia secundară - depistarea

acutizărilor/riscului de recidivă în stadiul
precoce, pentru a reduce durata și
severitatea episoadelor, prevenirea
complicațiilor/recidivelor. Se aplică în
stadiul de boală deja diagnosticată.

Profilaxia terțiară - recuperarea și

readaptarea pacientului ajuns într-o stare
avansată de boală și reintegrarea în
familie, la locul de muncă, în societate.
 Recomandări
Anumite modificari ale stilului de viata pot ameliora
simptomele, precum:

Evitarea O dieta Program de

Reducerea
alcoolului si a alimentara odihna Meditația
stresului
drogurilor echilibrata regulat
Concluzie

Tulburarea bipolară este o

afecțiune psihică frecvent întâlnită,
care perturbă semnificativ viața unei
persoane și a celor din jur. Însă, prin
intermediul ajutorului specializat
adecvat, acordat încă de la primele
semne ale apariției bolii, simptomele
pot fi mai ușor de gestionat, astfel încât
calitatea vieții să fie maximizată.
 Bibliografie

https://www.clinicaoananicolau.ro/tulburare-bipolara-inamicul-silentios-al-psihicului-tau/

https://www.cdt-babes.ro/articole/tulburarea-bipolara.php

https://www.idtherapy.ro/afectiuni/tulburarea-bipolara/

http://89.32.227.76/_files/15569-PCSPMF-Tulburare%2520afectiva%2520bipolara.pdf

http://89.32.227.76/_files/15567-PCN-292%2520Tulburarea%2520afectiva%2520bipolara.p
df

https://www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/diferenta-dintre-
tulburarea-bipolara-de-tip-i-si-cea-de-tip-ii_17035
Vă mulțumesc
pentru atenție