INGRIJIREA

PACIENTULUI CU
HEPATITĂ CRONICĂ
Îndrumător:
AS. DRĂGAN ANIȘOARA

Candidat:
NEGOIȚĂ DANIELA
 ARGUMENT

• ”Numai o viață ne este acordată și fiecare dintre noi ar trebui să-și pună întrebarea:
• -Cum aș putea să-mi investesc puterile mele astfel încât să aducă cel mai mare folos?
• -Cum aș putea face mai mult pentru slava lui Dumnezeu și pentru folosul semenilor mei?
• Viața numai atunci are valoare, când este folosită pentru atingerea acestor scopuri.”
• Am ales această temă în urma practicii realizate într-o secţie de boli infecţioase, unde am avut ocazia sa fiu mereu în preajma pacienţilor cu hepatită şi alte
afecţiuni infecțioase. Un alt motiv îl reprezintă incidența crescută a acestei patologii în rândul populației. Am văzut cum bolnavi sosiţi în stare gravă, cărora iniţial
nu li se dădeau prea multe şanse de supravieţuire, îşi reveneau spectaculos datorită devotamentului cu care erau îngrijiţi de către echipa medicală, fapt care mi-a
îndreptat paşii spre această profesie.
• Hepatitele cronice constituie un grup de boli ale ficatului cu caracter sindromic și care durează cel puțin 6 luni. Acestea sunt caracterizate morfologic prin
leziuni predominant necroinflamatorii, difuze, cu evoluție diferită în funcție de etiologie (virală, medicamentoasă, autoimună, etc). Sunt, de asemenea, bine
definite clinic prin prezența semnelor și a simptomelor de boală, biochimic, unde se poate decela cauza hepatitei și histopatologic prin biopsie hepatică.
• În hepatitele cronice agresive, pe lângă tratamentul etiopatogenic este necesar repausul fizic și psihic de minim un an prin pensionare temporară și tratamentele
aplicate corespunzător atât în spital cât și la domiciliu, sub control medical strict. Tendința evolutivă către ciroză sau hepatocarcinom a acestor hepatite, necesită
un tratament igieno-dietetic, medicamentos și sanatorial corect și susținut. Se pot obține astfel ameliorări și chiar retrocedări după 2-3 ani de îngrijire.
• Rolul asistentului medical este, în primul rând, de a preveni expunerea pacienţilor necontaminaţi. Pentru aceasta trebuie să cunoască şi să aplice toate măsurile
necesare, de asepsie şi antisepsie, să educe atât pacienţii sănătoşi cât şi pe cei bolnavi cu privire la măsurile de profilaxie ce se impun.
• Când afecţiunea s-a instalat asistentului medical îi revine sarcina de a îngriji pe cel aflat în suferinţă, alături de întreaga echipă medicală, cu un rol complex pe care
l-am descris pe larg în capitolele acestei lucrări.
• Infecția cu VHB poate fi prevenită prin imunizarea activă a populației; de peste 20 ani sunt disponibile mai multe tipuri de vaccinuri, strategiile programelor de
vaccinare sunt diferite de la o țară la alta. În țara noastră din 1995 vaccinarea nou născuților împotriva hepatitei B a intrat in calendarul național de vaccinare.
• Astfel, hepatitele virale, mai ales cu VHB (datorită patologiei derivată din ea) reprezintă una din cele mai importante boli infec țioase din lume. Dintre subiecții cu
infecție cronică virală B, 40-60% au replicare virală activă, iar la 5-10% există riscul dezvoltării carcinomului hepatocelular. Pe plan general, infecţia cu VHB
constituie a-9-a cauză de deces în lume, aproximativ un milion de persoane decedând anual ca o consecinţă directă a acestei infecţii. Prevalenţa geografică a
hepatitei virale B variază larg de la o ţară la alta, România situându-se în zona de endemicitate medie (5-7%).
•  
DEFINIȚIA
• Hepatita este o inflamație a ficatului ce poate fi acută sau cronică.
• Ficatul este singurul organ care se regenerează, demostrat prin faptul că după o hepatectomie
parțială, procesul începe după 24 de ore, atinge maximul în 4-5 zile și se termină în 14 zile.
• Are capacitatea de a înlocui celulele degenerate cu noi celule funcționale. În cazul altor
organe, ca de exemplu inima, leziunile histologice sunt înlocuite de țesut fibro-conjunctiv,
proces asemănător cicatriciilor cutanate.
• Complicațiile pe termen lung ale bolilor hepatice, apar atunci când regenerarea este fie
incompletă, fie împiedicată de apariția unui țesut fibros. Această situație apare când agentul
agresor (cum ar fi virusurile, medicamentele, băuturile alcoolice, etc) continuă să atace
ficatul, împiedicând regenerarea completă. Odată cu apariția țesutului cicatricial,
reversibilitatea acestui proces este foarte greu de obținut. Hepatita cronică agresivă
reprezintă modalitatea evolutivă cea mai frecventă a hepatitelor cronice și se situează între
hepatita acută și ciroza hepatică.
TABLOU CLINIC
 

• este cel mai adesea nespecific.

• La majoritatea bolnavilor cronici, boala se descoperă întâmplător, când, cu
ocazia unor investigaţii biologice de rutină se descoperă transaminaze crescute.
• Eventual un examen clinic ocazional, poate descoperi hepatomegalie sau
eventual şi splenomegalie.
• Majoritatea bolnavilor sunt complet asimptomatici sau pot acuza o astenie,
adinamie, scăderea forţei de muncă.
• Episoadele de icter sau subicter apar mai rar, de obicei în stadii mai avansate de
boală.
Boala poate să apară la orice varstă, atât la copii cât și la indivizii trecuți de 50
ani și este mai frecventă la barbați decât la femei.
ETIOLOGIE
• În mod cert, cea mai frecventă etiologie a hepatitelor cronice este cea virală. Astfel, virusul B (eventual asociat cu D) şi virusul
C sunt cauzele principale ale hepatitelor cronice. Alte cauze posibile, dar net mai rare, sunt hepatita autoimună, apoi cea din
boala Wilson (deficitul de ceruloplasmină), cauza medicamentoasă şi deficitul de alfa-1 antitripsină.
• În faţa unui bolnav cu hepatită cronică, primul lucru pentru etiologie, va reprezenta căutarea markerilor virali: Ag HBs (iar când
este pozitiv se vor caută şi anticorpii anti-D) şi anti VHC. Dacă aceşti markeri virali sunt negativi, se vor căuta celelalte etiologii
posibile (anticorpi antinucleari, LKM1 şi SMA-smooth muscle antibody pentru hepatita autoimună, dozarea ceruloplasminei
pentru boala Wilson, dozarea alfa-1 antitripsina pentru determinarea deficitului acesteia).
• Deci, principalele etiologii ale hepatitelor cronice sunt:
• virusul hepatic B
• virusul hepatic D (obligatoriu împreună cu virusul B)
• virusul hepatic C
• cauza autoimună
• boala Wilson (deficitul de ceruloplasmină)
• deficitul de alfa-1 antitripsină
• hepatita cronica colestatică
• cauza medicamentoasă (oxifenisatinul, izoniazida, nitrofurantoinul, alfa-metildopa ca medicamente principale).
• Infecția cu virusuri hepatice și în special cu virusuri B și non-A și non-B se situează pe primul plan în etiologia hepatitei cronice
agresive.
• Alcoolul și alți factori toxici se situează pe plan secundar.
Manifestari clinice
• Perioada de stare (icterică) începe când apare icterul. Se instalează lent şi durează mai mult decât în HVA de tip A, menţinându-se într-un
platou ridicat (icterul are un caracter colestatic).
• Se întâlnesc multiple manifestări extrahepatice:
• Manifestări digestive - sunt expresia unei inflamaţii gastrointestinale cu tulburări de tonus şi secreţie la nivelul căilor biliare: diskinezie
biliară.
• Manifestări cardiace: modificări electrocardiografîce HTA frecvent.
• Manifestări vasculare: vasculite cu caracter hemoragic uneori poliartrita nodoasă.
• Manifestări renale: nefrită interstiţială şi, în unele cazuri, apare glomerulonefrita.
• Manifestări neurologice: meningite, mielite, nevrite care apar excepţional. În formele severe şi comatoase pot apare modificări psihice.
• Manifestări cutanate: erupţii scarlatiniforme, urticariene sau purpurice (vasculite), facies particular, observat la copii mai ales; obraji
congestionaţi de culoare roşie închisă cu buzele roşii şi cu o zonă palidă în jurul cavităţii bucale; orodermatita papuloasă infantilă Gianotti-
Crosti.
• Manifestări hematologice:
• VSH normală sau încetinită
• teste hepatice cu valori crescute
• TGP 1000-2000
• UK - foarte mari
• sideremie crescută
• testele de disproteinemie sunt pozitive
• bilirubină crescută
• leucopenie şi anemie hemoiitică acută
TRATAMENT

• Tratamentul va fi condus pe baza următoarelor obiective:

• suprimarea sau atenuarea factorilor etiopatogenici
• oprirea sau retrocedarea procesului inflamator
• ameliorarea funcţională şi regenerarea parenchimului hepatic
• evitarea sau tratarea complicaţiilor
• Obiectivele de mai sus pot fi realizate prin tratamente complexe, igieno-
dietetice şi medicamentoase îndelung aplicate şi în unele cazuri prin intervenţii
chirurgicale.
• Tratamentul medical:
• Tratamentele etiologice vizează cauzele încă active ale bolii
• Tratamentele patogenetice au aplicaţii mai largi
• Tratamentul igieno-dietetic constă în repaus fizic prelungit şi dietă
 HEPATITA CRONICĂ ALCOOLICĂ
• Inițialele pacientului: M.D;
• Vârsta: 49 ani;
• Sex: masculin;
• Diagnosticul la internare: Hepatită cronică alcoolică, colică
abdominală
• Ocupație: pensionar pe caz de boală.
Analiza și interpretarea datelor
1. Nevoia de a comunica
2. Nevoia de a respira
3. Nevoia de a se alimenta si a hidrata
4. Nevoia de a elimina
5. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
6. Nevoia de a dormi
7. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca
8. Nevoia de a menține temperatura în limite normale
9. Nevoia de a fi curat și a proteja tegumentele și mucoasele
10. Nevoia de a evita pericolele
11. Nevoia de a se realiza
12. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori
13. Nevoia de a se recrea
14. Nevoia de a învața