Articulaţiile

membrului
superior
Articulaţiile
membrului
superior se împart
in
Articulaţiile
centurii scapulare
Articulaţiile
membrului liber.
ARTICULATIILE CENTURII SCAPULARE
Articulatiile centurii scapulare se grupeaza, din punct
de vedere functional, alaturi de articulatia scapulo-
humerala, intr-o entitate complexa, numita UMAR.
 Conceptul de 'centura scapulara' inglobeaza
doar articulatiile claviculei cu sternul si scapula,
la care se adauga o sissartroza, o 'articulatie' fara
elemente articulare.
 ARTICULATIILE CENTURII SCAPULARE
Articulatiile adevarate sunt:

·articulatia sterno-claviculara;

· articulatia acromio-claviculara.

Articulatiile false sunt:

· articulatia scapulo-toracica;

· articulatia subdeltoidiana;

·Articulatia coraco-claviculara.
 ARTICULATIILE ADEVARATE - ARTICULATIA
STERNO-CLAVICULARA
TIP - este o articulatie in sa.
SUPRAFETELE ARTICULARE
uneste extremitatea sternala a claviculei cu sternul si primul cartilaj
costal.
sunt inegale ca forma si dimensiuni.

 De partea toracelui participa marginea laterala a manubriului sternal

si primul cartilaj costal, care formeaza intre ele un unghi diedru.
 De partea claviculei exista doua fetisoare articulare, una verticala si
alta orizontala, care determina intre ele un unghi diedru proeminent ce
patrunde in deschizatura celui precedent.

 Cele doua suprafete articulare sunt acoperite de fibrocartilaj.

 Pentru asigurarea unei congruente mai bune, intre cele doua suprafete
articulare se gaseste un disc.
 ARTICULATIILE ADEVARATE - ARTICULATIA
STERNO-CLAVICULARA
 MIJLOACELE DE UNIRE sunt reprezentate de o capsula si ligamente si
disc intraarticular.
Trei din ligamente sunt considerate intrinsece, de intarire si unul extrinsec.
Ligamentele extrinsece sunt:
 ligamentele sterno-claviculare - anterior si posterior. Limiteaza
miscarile de proiectie posterioara si respectiv cea de proiectie anterioara.
 ligamentul interclavicular - uneste extremitatile sternale ale celor
doua clavicule.

 Ligamentul intrinsec este ligamentul costoclavicular si ocupa

unghiul format de clavicula si primul cartilaj costal. Este foarte puternic si
permite ridicarea primei coaste deasupra ului orizontal. Limiteaza miscarea
de ridicare a claviculei. Contribuie astfel la miscarile de abductie si flexie a
bratului.
ARTICULATIA ACROMIO-CLAVICULARA
TIPUL DE ARTICULATIE – articulatie a (artrodie)

SUPRAFETE ARTICULARE
fetisoara articulara ovalara, usor convexa de pe
extremitatea acromiala a claviculei
fetisoara opozanta, usor concava, de pe extremitatea
acromionului.

MIJLOACE DE UNIRE
Capsula – fibroasa intarita de un ligament
Ligament - acromioclavicular – situat pe partea
superioara a articulatiei
 SINDESMOZA CORACOCLAVICULARA
TIPUL DE ARTICULATIE – sindesmoza
 Reprezinta legatura dintre clavicula si procesul coracoid
al scapulei. Unii autori o includ in articulatia acromio-
claviculara, altii o descriu individual.

MIJLOACE DE UNIRE
Ligamente
- ligamentul trapezoid - lama fibroasa patrulatera (trapez)
intre fata superioara a procesului coracoid si fata inferioara a
claviculei;

- ligamentul conoid (forma de con) cu varful pe baza

procesului coracoid
SISSARTROZA SCAPULO-TORACICA

TIPUL DE ARTICULATIE – este o sissartroza

(articulatie fara elemente articulare) formata intre fata
anterioara a scapulei, cu muschiul subscapular si fata
externa a coastelor, cu muschii intercostali.
ARTICULATIA SUBDELTOIDIANA
 Este de fapt un de alunecare (bursa) intre fata
profunda a deltoidului si mansonul rotatorilor. Bursa
permite alunecarea tesuturilor moi, care in acest fel nu
blocheaza amploarea miscarilor umarului.
ARTICULATIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER
. articulatia scapulo-humerala;

· articulatia cotului;

· articulatiile radio-ulnare;

· articulatiile mainii;

· articulatiile degetelor.
 Articularia scapulohumerala
Este articulaţia care leagă centura scapulară de membrul
superior liber.
TIP: enartroza (articulatie sferoidala).
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
cavitatea glenoidă a scapulei– este uşor concavă, acoperită
de cartilaj hialin; este mai mică decât capul humeral şi
prezintă la periferie bureletul glenoidian (labrul glenoidal);
capul humeral – are o formă aproximativ sferică.
 cadru glenoidian pentru stabilirea unei concordante mai
bune, la periferia cavitatii s-a dezvoltat un cadru constituit
din dintr-un fibrocartilaj care nu impiedica totusi
amplitudinea si varietate.
Articularia scapulohumerala
 MIJLOACELE DE UNIRE care contribuie la mentinerea in contact a
suprafetelor articulare sunt capsula, ligamentele si muschii periarticulari.
 CAPSULA ARTICULARA are aspectul unui manson cu doua straturi:
unul intern, sinovial si unul extern, fibros. Insertia capsulei se face, in
partea superioara, pe o intindere ce depaseste cadrul glenoidal si de
aceea, insertia lungii portiuni a bicepsului este intraarticulara, pe cand
cea a lungii portiuni a tricepsului este extraarticulara. In partea
inferioara, pe marginea ei mediala, capsula coboara si se indeparteaza de
cartilajul articular, pentru a se insera pe colul chirurgical. Prin urmare, o
portiune din colul chirurgical se afla in interiorul articulatiei.
Capsula are o structura laxa, permitand realizarea unor miscari mai
ample dar, in acelasi timp, face posibila producerea mai frecventa a
luxatiilor. Tot datorita laxitatii sale, aceasta capsula prezinta o serie de
plici. Prinderea acestora intre suprafetele articulare este evitata de
actiunea fasciculelor musculare ale muschilor vecini (triceps,
supraspinos, subspinos, subscapular).
Articularia scapulohumerala
SINOVIALA CAPSULEI trimite in afara doua
prelungiri constante care trec prin orificiile capsulei:
prima poarta denumirea de prelungirea sau bursa
subscapularului (despre care am amintit mai sus -
articulatia scapulo-toracica); a doua poarta denumirea
de prelungirea sau bursa bicipitala, deoarece insoteste
tendonul corpului lung al bicepsului.
Articularia scapulohumerala
 LIGAMENTELE sunt:
- ligamentul coracohumeral se insera pe baza si pe marginea externa a
procesului coracoid cu un capat, iar cu celalalt, se fixeaza pe tuberculul mare al
humerusului si capsula articulara. Limiteaza rotatia externa.

- ligamentele glenohumerale sunt trei fascicule fibroase (superior,

mijlociu si inferior) care intaresc capsula. Aceste ligamente ocupa partea
anterosuperioara a capsulei si se insera cu un capat pe cadrul glenoidal, iar cu celalalt
pe colul anatomic al humerusului. Ele au rolul de a limita miscarile de extensie,
rotatie interna si abductie si de mentine capul in glena dupa cum urmeaza:

§ ligamentul glenohumeral superior actioneaza ca un sistem de suspensie,

impiedicand subluxatia inferioara a humerusului;
§ ligamentul glenohumeral mijlociu limiteaza miscarea de rotatie externa in
pozitie de adductie a bratului;
§ ligamentul glenohumeral inferior este considerat principalul element de
stabilizare anterioara a umarului, ruptura lui fiind frecvent asociata cu luxatia
anterioara a articulatiei.
 Articulatia cotului
Este o articulaţie complexă, fiind alcătuită de fapt din 3
articulaţii:
articulaţia humero-ulnară (între trohleea humerală şi
incizura trohleară a cubitusului);
articulaţia humero-radială (între capitulum şi
cupuşoara radială);
articulaţia radio-cubitală proximală (între
circumferinţa articulară a capului radial şi incizura
radială a cubitusului).
Cele trei cavităţi articulare comunică între ele, capsula
fiind comună.
 Articulatia cotului
Suprafeţele articulare sunt:
 humerusul prezintă capitulum (lateral) şi trohleea
humerală (medial);
 cubitusul prezinta incizura trohleară (superior) şi
incizura radială (lateral);
 radiusul prezintă cupuşoara radială (superior),
pentru capitulum şi circumferinţa articulară a capului
radiusului, pentru incizura radială a cubitusului.
Articulatia cotului
Oasele implicate in articulatia cotului sunt sustinute prin intermediul unor
mijloace de unire reprezentate de:
- capsula articulara: are o insertie complexa. Aceasta margineste superior pe
humerus fosele olecraniana, coronoida si radiala. La nivelul ulnei, se insera pe
marginile incizurii trohleare, pana la nivelul incizurii radiale iar la nivelul
radiusului se insera pe colul sau.
- ligamentul colateral radial: porneste de la nivelul epicondilului lateral si se
termina la fata laterala a olecraniului si la ligamentul inelar.
- ligamentul colateral ulnar: este cuprins intre epicondilul medial, marginea
mediala a procesului coronoid si olecraniu in partea sa mediala.
- ligamentul patrat: este cel care leaga marginea distala a incizurii radiale de la
nivelul ulnei cu colul radiusului.
- ligamentul inelar al radiusului: se intinde intre incizura radiala- partea
anterioara si incizura radiala- partea posterioara, descriind o curba in jurul
cirumferintei articulare a radiusului pana sa se reintoarca la nivelul incizurii
radiale.
Sinoviala tapeteaza capsula articulara si pleaca de la nivelul marginilor trohleei si
ale capitulului, patrunzand in cele trei fose, urmand apoi sa se reflecte pe capsula.
Membrana osoasa a antebratului
Realizează sindesmoza radio-ulnară.
Se întinde între radius şi cubitus, la nivelul 1/3 medii şi
1/3 distale ale celor două oase ale antebraţului.
Articulatia radioulnara distala
Este articulaţia dintre epifiza distală a radiusului şi cea a
cubitusului.
Sinoviala căptuşeşte capsula articulară în interior,
prezentând între cele două suprafeţe articulare „recesul
saciform”, care depăşeşte proximal articulaţia şi care
este frecvent interesat în sinovitele reumatismale.
Ligaments of wrist. Anterior view.
articulatio radioulnaris distalis
 Articulatia radiocarpiana
Este articulaţia dintre epifiza distală a radiusului şi
oasele carpiene din rândul proximal.
Suprafeţele articulare sunt:
suprafaţa articulară a epifizei distale a radiusului – este
orientată inferior, carpian şi este concavă;
suprafaţa articulară a oaselor carpiene din primul rând –
privite în totalitate, au o suprafaţă convexă.
 Articulatiile intercarpiene
Se realizează între oasele carpiene.
În rândul proximal există 3 articulaţii între scafoid şi
semilunar, semilunar şi piramidal şi piramidal şi
pisiform.
În rândul distal există 3 articulaţii între: trapez şi
trapezoid, trapezoid şi osul mare şi osul mare şi osul cu
cârlig.
 Articulatiile carpointermetacarpiene
Aceste articulaţii se
realizează între oasele
carpiene din rândul
doi şi baza
metacarpienelor.
Articulaţiile
intermetacarpiene se
realizează între
bazele
metacarpienelor.
 Articulatiile metacarpofalangiene si
articulatiile interfalangiene

Se realizează între

capul
metacarpienelor şi
baza falangei
proximale.
Se realizează între
capul falangei şi baza
falangei următoare.