ELEMENTE DE ANALIZA COSTURILOR

În dezvoltarea de produs membrii echipei de lucru aplică o serie

de metode si mijloace prin care vor fi abordate atât aspectele
tehnice, cât si cele economice privind costurile viitorului produs.

În acest sens colectivul de conducere al echipei de lucru în

proiect are obligația de a coopta persoane care să aibă atât
competențe tehnice în domeniu, cât si economice.

Astfel colectivul de lucru este format din persoane care au atât

cunostințe tehnice specifice concepției, dezvoltării de produs,
cât si cunostințe economice privind formarea costurilor.
 STRUCTURA COSTURILOR

Prin structura costurilor se înțelege clasificarea si descompunerea

costurilor în diferite părți elementare.

În aceste condiții structura costurilor va permite o analiză amănunțită sub

aspectul ponderii costurilor pe diferite elemente componente.

Structura costurilor pentru produsele existente constituie o bază bună

pentru aprecierea costurilor unor noi soluții.

O metodă de analiză a structurii costurilor pe elementele componente ale

unui produs este metoda ABC (Activity Based Costing).
 STRUCTURA COSTURILOR

Metoda permite concentrarea asupra elementelor componente, ale

unui sistem tehnic, care au costurile cu ponderea cea mai mare.

În consecință o reducere a costurilor a acestor elemente componente

va conduce la scăderea costului propriu al sistemului tehnic.

Prin aplicarea metodei se separă componentele purtătoare de costuri

ale sistemului în trei grupe A, B, C, după următorul criteriu:

- 5% din elementele componente reprezintă 75% din costul total al

produsului (grupa A)

- 20% din elementele componente reprezintă 20% din costul total al

produsului (grupa B)

- 75% din elementele componente reprezintă 5% din costul total al

produsului (grupa C).
 COSTURILE ALOCATE FUNCȚIILOR PRODUSULUI

Prin costurile funcției se înțeleg costurile alocate pentru

materializarea unei funcții a produsului.

În acest sens se stabileste de către echipa de lucru a proiectului

nomenclatorul de funcții al viitorului produs.

Corespunzător scopului pentru care a fost conceput si realizat

produsul se analizează costurile necesare materializării acestor
funcții.
 COSTURILE ALOCATE FUNCȚIILOR PRODUSULUI

Scopul analizei urmăreste:

• elaborarea de variante de soluții posibile ale căror costuri parțiale

(ale funcțiilor) pot fi estimate si comparate în vederea optimizării
elementelor componente si subansamblelor construcției produsului;

• realizarea si sistematizarea combinațiilor de soluții parțiale care să

conducă, în procesul de materializare a funcțiilor, la costurile cele mai
convenabile;

• aprecierea costurilor la un nivel de abstractizare mare, din faza de

concepție;

• elaborarea unor studii comparative privind costurile produselor

concurenței;

• estimarea costurilor fiecărei funcții a noului produs în comparație cu

valoarea funcțiilor produselor existente pe piață.
Caracteristicile de calitate si funcțiile care sunt relevante pentru
satisfacerea clienților contribuie la cresterea valorii de întrebuințare
a produsului.

Din acest motiv costurile se ordonează pe funcțiile,

respectiv pe caracteristicile de calitate ale viitorului produs.

Costul țintă (Target – Costing) al fabricației de serie a produsului

este estimat chiar din procesul de concepție.
Evaluarea acestuia va permite formarea prețului de vânzare cu care
va fi promovat noul produs pe piață.
Costurile funcțiilor si modul de variație al acestora se trec în tabelele de
calculație.

Este important de observat că scopul acestor mijloace ajutătoare de

analiză este acela de recunoaștere a punctelor critice care au
ponderea cea mai mare asupra costurilor si de determinare a indicatorilor
de performanță.

Trebuie subliniat că aceste costuri alocate fiecărei funcții nu servesc

emiterii unor valori riguros exacte care să poată fi aplicate în contabilitate,
ci numai pentru estimări orientative.
 LISTELE DE VERIFICARE A COSTURILOR NOULUI PRODUS
Listele de verificare (check liste) constituie o formă frecvent utilizată pentru
prezentarea modului de regularizare a costurilor.

Regularizarea costurilor constă în folosirea experienței acumulate din dezvoltarea unor

produse similare. Succesele obținute anterior pot elimina eventualele erori care pot să
apară în procesul de dezvoltare a noului produs.

Regularizările nu se aplică întotdeauna, deoarece de multe ori ele pot influența puține
mărimi ale unui ansamblu care poate fi mult mai complex.

Prin regularizări se modifică costul specific al unor componente sau subansamble ale
produsului care îndeplinesc o anumită funcție.

Este necesar să se observe si durata de valabilitate a regularizării costurilor necesare

materializării unei funcții.
Astfel, prin noi tehnologii de fabricație pot fi influențate costurile.

Aceste liste de verificare servesc pentru găsirea de soluții prin care se pot reduce
costurile elementelor componente ale viitorului produs.
Managementul costurilor necesită un proces de dezvoltare în timpul
calculației.

De obicei, costurile sunt emise într-o primă variantă după încheierea

documentației tehnice de realizare a prototipului pe baza calculelor
economice întocmite în această etapă.

În acest calcul se ia în considerare lista cu numărul de elemente

componente, în funcție de planurile tehnologice de obținere a tuturor
elementelor componente ale produsului.
Principala problemă constă în cunoașterea cât mai exactă și cât
mai repede a costurilor privind realizarea produsului.

Se dorește ca aceste costuri să fie din timp precizate în procesul

de dezvoltare a noului produs.

În această etapă, greutatea constă în faptul că nu toată

documentația tehnică este încă finalizată.
CALCULAȚIA COSTURILOR ÎN DEZVOLTAREA NOULUI PRODUS

În cazul cel mai simplu, problema se rezolvă prin preluarea costurilor

unui produs asemănător deja existent si adaptarea acestora la noul
produs.

Aceste procedee de asimilare sunt de obicei suficiente pentru aplicarea

în practică în construcția de mașini, în special în fazele inițiale ale
procesului de dezvoltare de produs.
CALCULAȚIA COSTURILOR ÎN DEZVOLTAREA NOULUI PRODUS

În acest sens se folosesc metode bazate pe rapoartele dimensionale

ale unei componente existente în construcția noului produs și cele ale
unei componente asemănătoare al cărui cost este deja cunoscut.

Deoarece produsul nu poate fi încă prezentat (descris) în detaliu,

calculația care însoțeste dezvoltarea trebuie să fie mai simplă decât
calculul obișnuit necesar pentru elaborarea devizului antecalcul al
proiectului.

Rezultatele estimate într-o primă fază sunt implicit mai puțin precise
decât cele obținute în calculația finală a costurilor materializate în
Devizul postcalcul.
Cele mai cunoscute procedee privind calculația costurilor utilizate în
dezvoltarea de produs sunt:

• aprecierea costurilor;

• calculația costurilor prin asimilare cu costurile produselor

asemănătoare existente pe piață;

• emiterea costurilor ținând cont de acea mărime care are cea mai mare
influență asupra costului produsului (de exemplu, masa produsului sau
a elementelor componente);

• emiterea costurilor cu ajutorul unor ecuații de apreciere a acestora;

• calculația scurtă cu mai multe mărimi de influență;

• calculația cu ajutorul legilor de asemănare unidimensională sau

geometrică de apreciere a costurilor (legea mărimii costurilor);

• calculația prin metoda calculului integrat;

• sisteme de calcul - proiect costuri: PERT, PRICE.

Pentru managementul costurilor este necesar încă de la începutul
dezvoltării de produs (deja de la stabilirea scopurilor costurilor) ca
aceste costuri să aibă la bază aceeași structură, atât în cazul estimării
inițiale a costurilor, cât si la calculația finală.

Numai atunci este posibilă o comparație reală și un control continuu,

în ceea ce privește costul produsului nou creat.

Procesele specifice managementului costurilor sunt complexe și

necesită mai multe sedințe de lucru la nivelul membrilor echipei care
participă la proiect.
Într-o primă etapă, de calculație a costurilor, se aplică
calculația unuia sau a mai multor produse asemănătoare deja existente
sau a unui produs al concurenței.

Datele de plecare pot fi pur si simplu preluate sau, prin extrapolare, se

pot adapta la produsul studiat.

În analiza efectuată, un factor mai îndepărtat prezintă scopurile

costurilor pentru diverse subansamble ale construcției sau a părților
folosite.
Prin comparația costurilor existente cu costurile - scop sunt recunoscute
punctele în care se poate acționa în vederea scăderii acestora.

Sunt realizate tabele în care sunt dezvoltate idei sau măsuri potențiale,
ce pot influența costurile în sensul scăderii acestora.

În urma analizei economice se dezvoltă măsuri care evidențiază:

• responsabilitățile purtătorilor de costuri și
• economicitatea proceselor tehnologice de fabricație si montaj.
La stabilirea punctelor mai îndepărtate în timp, în dezvoltarea de
produs, sunt emise

• scopul si starea existentă a costurilor, precum și

• oscilațiile acestora, respectiv acele scopuri care nu au fost încă
atinse.

(Dacă este necesar, vor fi introduse noi măsuri și vor fi stabilite noi
responsabilități).
 Bibliografie

Constantin Rânea, Ioan Dan Filipoiu, Anton Hadăr, Alexandru Marin,

Dan C. Badea, Bazele managementului inovării și transferului tehnologic ,
Comunitatea Virtuală Interuniversitară, (2012).

I.D. Filipoiu, Ctin. Rânea, Managementul proiectelor de cercetare – dezvoltare

și inovare a produselor, Volumul I- Concepte, Ed. POLITEHNICA PRESS,
(2009).