RUJEOLA

Definiţie
• Este o boală acută foarte contagioasă,
specific umană, produsă de virusul rujeolic,
caracterizată printr-o evoluţie autolimitată cu
febră, exantem şi enantem caracteristice,
complicaţii frecvente severe şi imunitate
durabilă după boală. Este cunoscută de
populaţie sub numele de „pojar”.
 Etiologie
• mixovirus, ARN cu un singur tip antigenic.
 Epidemiologie
•Boala este răspândită pe tot globul.
•Sursa de infecţie: exclusiv umană prin
bolnavii acuţi cu diverse forme de boală.
Perioada de contagiozitate a acestora se
întinde de la ultimele două zile de incubaţie
până în convalescenţă.
•Calea de transmitere: este aerogenă prin
contact direct şi mai rar indirect, virusul putând
fi transportat la distanţă prin obiecte, lenjerie,
curenţi de aer. Rezistenţa în mediu a virusului
este mică.
 Epidemiologie
Receptivitatea este generală, cu excepţia nou-
născuţilor care dobândesc anticorpi materni,
tip de 4-6 luni.
Indicele de contagiozitate este foarte mare de
cca. 100%.
După introducerea pe scară largă a vaccinării,
morbiditatea a scăzut semnificativ.
 Patogenie
Virusul pătrunde pe cale respiratorie, se
multiplică la nivelul tractului respirator, de
unde difuzează după o perioadă de viremie în
tot organismul. Mucoasa respiratorie suferă o
agresiune soldată cu denudări, infiltrate
inflamatorii, scăderea secreţiei de mucus cu
risc de suprainfecţie bacteriană secundară.
 Tablou clinic
Incubaţie cu durată aproape fixă: 10 zile.

Invazie: 3-4 zile, debut brusc cu febră 38-39ºC,

alterarea importantă a stării generale, astenie,
inapetenţă, cefalee, vărsături, diaree, catar
ocular, nazal, respirator (conjunctivită seroasă,
rinoree apoasă, faringo-laringo traheită,
bronşită).
 Tablou clinic
La examenul obiectiv faciesul are un aspect
caracteristic: „facies plâns” iar la examinarea
cavităţii orale se constată enantemul
caracteristic:
– semnul Koplick - puncte albe, mici, sidefii,
pe mucoasa jugală, roşie în dreptul
molarilor superiori, inferiori
– hiperemia intensă a mucoasei bucale, mai
ales palatală, cu prezenţa unui picheteu
hemoragic.
 Tablou clinic
Perioada de stare începe odată cu apariţia
exantemului caracteristic ce este constituit din
maculopapule hiperemice, uşor reliefate, cu
contur neregulat, catifelate la atingere, uşor
pruriginoase; primele elemente apar la nivelul
extremităţii cefalice, retroauricular, care se
extind treptat cuprinzând trunchiul şi membrele
inferioare (în zilele următoare).
 Tablou clinic
După generalizare intensitatea culorii scade în
aceeaşi ordine. O caracteristică importantă a
elementelor eruptive este confluarea formând
plaje întinse cu foarte puţine zone de tegument
sănătos între ele. Post exantem: 6-7 zile
tegumentul prezintă zone pigmentate.
În faza de stare se menţine febra în platou,
starea de curbatură, inapetenţa, catarul traheo-
bronşic, iar în zona semnul Koplick rămân mici
ulceraţii cu aspect opac (rest de Koplick).
 Tablou clinic
Perioada de convalescenţă este caracterizată
de scăderea febrei şi de aspectul cafeniu al
elementelor eruptive, deprimarea semnificativă
a capacităţii de apărare care predispune la
reactivarea unor infecţii stabilizate (TBC),
suprainfecţii.
Se acceptă posibilitatea ca virusul să persiste
în organism în stare latentă, predispunând la
complicaţii (PESS).
 Forme clinice
Persoanele vaccinate incomplet pot dezvolta
boala tipică după un interval de 18-20 ani de la
prima administrare, din cauza epuizării
protecţiei induse. Pacienţii imunodeprimaţi pot
dezvolta forme severe de boală cu complicaţii
ameninţătoare de viaţă. Persoanele care au
primit gamaglobulină umană, după un interval
mai mare de 72h de la contactul infectant fac o
formă clinică atenuată „rujeola mitigată”.
 Complicaţii
Complicaţiile sunt frecvente, 20-50%, peste
90% din decese sunt datorate complicaţiilor
care pot fi provocate de virusul rujeolic ca
atare sau prin suprainfecţii bacteriene.
 Complicaţii
Complicaţii la nivelul aparatului respirator:
• crupul rujeolic (laringita acută obstruantă)
• bronşiolita capilară (catar sufocant)
• pneumonia interstiţială
• bronşite purulente de suprainfecţie
• bronhopneumonii bacteriene
• redeşteptarea unor leziuni tuberculoase
vechi
 Complicaţii
Complicaţii nervoase:
• encefalita cu incluzii (determinată de invazia
primară a virusului la nivelul SNC cu evoluţie
letală)
• leucoencefalita posteruptivă (în faza de
pigmentaţie, manifestată prin reapariţia
febrei şi instalarea sindromului encefalitic)
recunoaşte un mecanism alergic la virus sau
la modificări induse de virus; leziunile sunt
focale în substanţa albă, cu demielizări,
microhemoragii, edem şi infiltrate
inflamatorii, evoluţia este dependentă de
promptitudinea şi calitatea tratamentului
 Complicaţii
Complicaţii nervoase:
• mielita posteruptivă
• meningomielita
• poliradiculonevrita
• panencefalita sclerozantă subacută van
Bogaert (PESS), apare rar la 1-10 ani după
boală prin invazia secundară a virusului în
encefal şi determină leziuni progresive,
ireversibile, invariabil letale; cei mai expuşi
se pare a fi copii care au dezvoltat boala în
primul an de viaţă
 Complicaţii
Alte complicaţii posibile:
• miocardita acută
• keratita morbilioasă
• în timpul sarcinii virusul traversează
placenta, frecvent moarte fetală, avort
spontan, malformaţii, naşteri premature. Se
recomandă întreruperea cursului sarcinii în
perioada de embriogeneză
 Diagnostic
Diagnosticul se bazează pe date epidemiologice,
anamnestice, clinice şi paraclinice.
Epidemiologice - dacă există contact cunoscut.
Anamnestic - dacă persoana nu a fost vaccinată
sau nu a dezvoltat boala.
Clinic - după manifestările descrise: triplu catar,
semnul Koplick, exantemul caracteristic, febra,
restul de enantem, pigmentaţia reziduală.
Laborator - serologie prin determinarea în
dinamică a anticorpilor hemaglutino inhibanţi şi
seroneutralizanţi; tehnica ELISA anticorpi
antirujeolici IgM, IgG.
 Diagnostic diferenţial
•exanteme alergice
•alte boli eruptive virale (rubeola, megaeritemul
infecţios, viroze eruptive)
•exantemul din lues, infecţii meningococice,
salmoneloze, dermatoze
•exanteme hemoragice diverse (vasculite
infecţioase sau autoimune, eritem polimorf).
 Tratament
Nu există tratament etiologic. Singurele măsuri
sunt cele patogenetice şi suportive.
Spitalizarea este indicată în cazul
complicaţiilor.
Encefalita postrujeolică răspunde la doze mari
de cortizon (Hemisuccinat de hidrocortizon,
Dexametazon), la fel crupul rujeolic şi catarul
sufocant.
Suprainfecţiile bacteriene impun terapie
antibiotică (Amoxicilină, Penicilină,
Aminoglicozoid, Cefalosporine gen.ll,lll).
 Profilaxie
În jurul vârstei de 12 luni se recomandă
vaccinarea antirujeolică cu vaccin cu virus viu
atenuat, intramuscular, cu un rapel în jurul
vârstei de 7 ani.
Recent a intrat în programul naţional de
vaccinări trivaccinul ROR.
RUBEOLA
 Definţie
• Boală infecţioasă şi contagioasă specific
umană produsă de virusul rubeolic
caracterizată printr-o evoluţie autolimitată cu
adenopatii caracteristice laterocervicale,
exantem generalizat, afectare moderată a
stării generale, cu imunitate durabilă după
vindecare.
• Benignă în cele mai multe cazuri, poate
deveni foarte gravă la gravide prin efectul
teratogen asupra fătului, ducând la
malformaţii. Este cunoscută de populaţie sub
denumirea de „pojarul mic”.
 Etiologie
• virus ARN, din familia Togaviridae.
 Epidemiologie
Boala este universală, indicele de
contagiozitate 40% - 80%. Apare sporadic sau
în mici focare în colectivităţi.
Rezervorul de infecţie este exclusiv uman prin
bolnavii acuţi sau inaparenţi clinic. Nu există
purtători sănătoşi de virus. Durata
contagiozităţii este limitată, începe cu 3-7 zile
înaintea exantemului şi încetează după 5-7 zile
de la debut. Nou-născuţii cu rubeolă
congenitală sunt contagioşi toată viaţa.
 Epidemiologie
Calea de transmitere este aerogenă, prin
contact direct prin picăturile de secreţie
nazo-faringiană sau indirect prin obiecte
proaspăt contaminate.
Poarta de intrare este mucoasa
respiratorie şi cea conjunctivală.
Receptivitatea este generală.
 Tablou clinic
Incubaţia este variabilă între 14 şi 21 zile.

Debutul: doar 25% din bolnavi recunosc existenţa

unor mici semne premonitorii: disconfort,
subfebrilitate, odinofagie, artralgii.
 Tablou clinic
Faza de stare (3-5 zile) începe o dată cu apariţia
exantemului caracteristic: apare într-un singur
val, este generalizat, cuprinzând faţa, trunchiul
şi membrele, este micromaculos, constituit din
pete mărunte de dimensiunea unui bob de orez
de culoare roz în număr variabil, are o durată
variabilă de la 1 la 4 zile, fără pigmentaţie
reziduală.
Starea generală este adesea puţin afectată,
artralgiile sunt cele mai mari inconveniente în
15-20% din cazuri, afectând adeseori
articulaţiile mici - impotenţă funcţională de
durată. Se explică prin depunerea periarticulară
a unor complexe imune.
 Examenul obiectiv
Relevă existenţa unor adenopatii sensibile în
regiunea occipitală, retroauricular, laterocer-
vical, axilar, inghinal de dimensiuni mici,
mobili, care pot să apară înaintea debutului şi
să dispară la câteva săptămâni după boală,
primul şi ultimul semn al rubeolei, adenopatiile
(semnul lui Glantzmann). Enantemul bucal:
mucoasă hiperemică, uşor congestionată.
 Convalescenţa
Trece rapid, fără afectarea stării generale,
artralgii persistente.
 Laborator
•Sugestivă: hemoleucograma, cu leucopenie
moderată, neutropenie

•În vederea confirmării se urmăreşte dinamica

anticorpilor hemaglutinoinhibanţi sau seroneu-
tralizanţi. ELISA anticorpi IgM, IgG
antirubeolici.
 Complicaţii
Sunt posibile, dar rare:

•purpura tombocitopenică
•anemia autoimună
•encefalita posteruptivă, severă cu o rată a
mortalităţii de 40%.
 Rubeola la gravide
Ridică cele mai mari probleme, infecţia se
transmite fătului transplacentar.
Dacă infecţia survine în primul trimestru de
sarcină va determina moartea fătului sau
apariţia unor malformaţii: cardiace, oculare,
osoase, cerebrale, etc. Dacă survine după
încheierea organogenezei, dar înainte de
formarea sistemului imunitar, va avea loc o
toleranţă imunologică ulterioară, virusul fiind
interpretat drept SELF. Copilul va fi incapabil
să dezvolte antricorpi protectori şi va fi
contagios pe toată durata vieţii.
 Diagnostic
Se stabileşte în baza datelor epidemiologice,
anamnestice, clinice şi de laborator.
Contactul în colectivitate, prezenţa sau nu a
bolii în antecedente, adenopatiile, exantemul,
prezenţa anticorpilor antirubeolici de fază
acută IgM.
 Diagnostic diferenţial
• exanteme alergice
• alte boli eruptive (rujeola, scarlatina)
• rozeola infantum
• megaleritemul infecţios
• exanteme produse de enterovirusuri
• pitiriazisul rozat Gilbert
 Tratament
Nu există tratament etiologic.
Forma comună necesită tratament simptomatic
(antitermic, antialgic, antiinflamator
nesteroidian).
Complicaţiile necesită corticoterapie.
 Profilaxie
Trivaccin ROR. Durata imunităţii induse
postvaccinal este de aproximativ 10 ani. Se
recomandă vaccinarea copiilor în jurul vârstei
de 1 an. Înainte de procreere, tinerele vor fi
testate, cele care nu mai au titru protector vor
fi revaccinate.