Sunteți pe pagina 1din 23

Memoria definitii

este un proces psihic cognitiv, care constă în memorarea, păstrarea,


reproducerea și uitarea informației.

• este procesul psihic, care reflectă lumea și relațiile omului cu lumea prin:
întipărirea, păstrarea și reactualizarea experienței anterioare.

reține și organizează datele oferite de simțuri; le sistematizează cu ajutorul


gândirii, prin eforturi de voință și în funcție de anumite interese.
Caracteristicile memoriei

Activă – memoria nu este o simplă depozitare a


informațiilor ca într-o bibliotecă, dar le prelucrează;

Situațională – constă în faptul că unele aspecte le


vom ține minte în situația în care suntem implicați
într-un conflict, și cu totul altfel când suntem simpli
spectatori la același incident;
Caracteristicile memoriei

Selectivă – nu reținem și nu ne reamintim totul.


Memorăm în funcție de cultura noastră și mai ales în
raport cu dorințele, interesele pe care le avem.

Relativ fidelă – (amintirea nu este ca o fotografie).


Datorită caracterului activ și al selectivității, amintirile
prezintă deosebiri mai mari sau mai mici față de datele
percepute inițial;
Caracteristicile memoriei

Mijlocită – prin faptul că asocierea a ceva nou cu


ceva bine cunoscut ne înlesnește reamintirea;

Inteligibilă – fixarea și reamintirea sunt mult


facilitate de stabilirea unei legături logice între
două evenimente sau fenomene.
Funcţiile memoriei
1.Funcţia de acumulare a experienţei. Datorită acestei funcţii, individul uman
poate deveni, odată cu înaintarea în ani, mai cunoscător, mai competent şi mai înţelept, înaintarea în
vârstă trebuie să aducă acumularea experienţei.

2. Funcţia de realizare a coerenţei actelor şi a evenimentelor


vieţii. Orice act uman este structurat. El conţine scop, motive, programe de realizare, operaţii, stări de
cunoştinţe, stări de lucruri şi toate acestea se leagă între ele formând cascade, succesiuni de operaţii, stări.
Dacă un element este uitat, apar confuzii şi dificultăţi în execuţia actului.

3. Funcţia de asigurare a identităţii personale. Omul datorează


memoriei sale faptul că-şi cunoaşte propria istorie şi şi-o poate povesti. Cunoaşterea istoriei vieţii personale
face posibilă apariţia şi dezvoltarea identităţii personale, a Eu-lui propriu. Numai cunoscîndu-ţi istoria vieţii
tale poţi şti cine eşti
Procesele și formele memoriei

Memoria – este un proces ce cuprinde mai multe etape:


• memorarea materialului;
• păstrarea lui;
• reactualizarea informațiilor;
• uitarea.
memorarea pastrarea reactualizarea

uitarea
Etape Memorarea (întipărirea,fixarea) este un proces
activ și selectiv.
După prezența sau absența intenției de a memora deosebim:
• Memorare involuntară – înregistrează tot ceea
ce ni se întâmplă, dar nu ne mai putem reaminti
totul. Se fixează mult mai bine ceea ce ne
interesează în mod deosebit.
• Memorarea voluntară – intervine, atunci când
trebuie să asimilăm cunoștințe dificile,
neinteresante.
În dependență de prezența sau absența efortului de
înțelegere, distingem:
• Memorarea mecanică – este voluntară,
bazânduse pe simpla repetare a materialului;
astfel se ajunge la o învățare formală – memorând
cuvinte, fraze fără a sesiza pe deplin conținutul
logic al cuvintelor.
• Memorarea logică – la baza ei stă înțelegerea;
constă în stabilirea de asemănări și deosebiri,
descifrarea unor raporturi cauzale etc.
Etape Păstrarea (conservarea) informațiilor

Reținerea a ceea ce a fost memorat poate dura un


timp scurt (15-18 sec.) sau pentru o perioadă mult
mai îndelungată (pentru toată viața).

Materialul inteligibil se păstrează mai bine decât cel fără sens;


dar și cel cu sens se reține pentru mai mult timp dacă este
învățat și prelucrat logic.
După durata păstrării informaţiei sau imaginii
• memorie imediată (de foarte scurtă durată);
• memorie de scurtă durată (efemeră);
• memorie operaţională;
• memorie de lungă durată;
• memorie ereditară.
Memoria imediată sau de foarte scurtă durată, reprezintă, de
fapt, stocajul senzorial, întrucât excitaţia provocată se păstrează
în organele senzoriale circa 0,25-0,5 secunde, perioada pînă cînd
informaţia ajunge la centrii din cortex.
Memoria de scurtă durată asigură o păstrare a imaginii, a
informaţiei timp de circa 18 secunde. Ea este necesară la
efectuarea unui calcul mintal sau la memorarea numerelor de
telefon, adreselor pe o perioadă scurtă de timp - până le fixăm în
agendă.
Memoria operaţională sau de lucru prevede păstrarea
informaţiei pentru o anumită perioadă de timp - de la câteva
secunde până la câteva zile. Unii autori echivalează această
memorie cu memoria de scurtă durată.

Memoria de lungă durată cuprinde totalitatea informaţiilor


percepute care pot fi păstrate ore, zile, ani în şir sau chiar toată
viaţa - (evenimentele zilnice din viaţă, sentimentele, emoţiile,
visele, gândurile şi cunoştinţele acumulate din diverse surse de
informaţie).
Memoria ereditară presupune păstrarea informaţiei la nivel de
genotip, care se transmite şi se realizează ereditar. Prin ea se
transmite informaţia referitoare la mecanismele biologice,
mutaţiile şi schimbările la nivel de celulă. Este unica memorie
asupra căreia nu se poate influenţa prin intermediul procesului
educaţional.
Etape Reactualizarea informațiilor
Se realizează prin recunoașterea unor persoane,
obiecte sau a unui text, prin posibilitatea de a reda
ceea ce a fost perceput sau de a reproduce textul
învățat.
Reproducerea – consolidează păstrarea informațiilor și
are loc în absența obiectelor, fenomenelor etc.
Recunoașterea – are loc în prezența obiectului, situației
etc.
Etape UITAREA +/-
Raportul Memorie - Uitare

Între memorie și uitare există relații dinamice,


fiecare acționând asupra celeilalte, facilitându-se
sau împiedicându-se reciproc.
Uitarea (proces al memoriei) este un fenomen natural, normal
și mai ales necesar.
Uitarea intervine ca o supapă care lasă să se scurgă, să
se elimene ceea ce nu mai corespunde noilor solicitări.
Care sunt formele uitării?

• - Uitare totală sau amnezia;

• - Recunoașteri și reproduceri parțiale, puțin


adecvate sau chiar eronate;

• - Lapsusul - uitarea momentană, exact pentru


acea perioadă când ar trebui să ne reamintim.
Ce uităm? De ce uităm? Care este ritmul uitării?
Uităm acele informații care își pierd actualitatea,
care nu mai au semnificație; dar uităm și
informațiile care ne sunt necesare și care au o
mare semnificație pentru reușita noastră.

Psihologul german H. Ebbinghaus, a arătat că – uitarea este


destul de mare, masivă chiar, imediat după învățare și apoi
din ce în ce mai lentă.
„Efectul spaţierii“ a fost descoperit de Hermann Ebbinghaus
Hermann Ebbinghaus a derivat de asemenea o formulă
pentru memorarea îndelungată:

 Imediat după citire, materialul trebuie repetat încă o dată;


 A doua repetare trebuie urmată în 20-30 de minute;
 Data viitoare se recomandă repetarea materialului după
24 de ore;
 După două sau trei săptămâni, informațiile trebuie
reamintite din nou (citiți sursa sau rezumatele);
 în 2-3 luni materialul merită din nou să se repete.
! Natura procedeelor și a acțiunilor cognitive

SE MEMORIZEAZĂ:
10 % - când citim;
20% - când ascultăm;
30% - din ceea ce privim;
50% - din ceea ce privim și ascultăm;
80% - din ceea ce rostim;
90% - din ceea ce explicăm și efectuăm simultan.
Metoda Feynman
1.Identifica si contextualizeaza OS – scrie conceptul in jurul caruia
urmeaza sa aprofundezi. (regimul alimentar – de ce zaharul este nociv)
2.Realizeaza desfasurarea termenului. Cum poti spune unui copil
(12 ani) ca sa inteleaga miezul problemei? (evitam termenul “insulina” sau
“distrofia ficatului”)
3.Revizuire si analiza. Ce date suplimentare doriti sa adaugati? (nu
stiu cum sa inlocuiesc ter. “insulina”, nici ceea ce inseamna, nu stiu ce este si cum s-o explic)
4.Rescrie informatiile folosind propriile tale cuvinte . Creati un text clar,
scurt si creativ.
5. Repetarea pina cind pot explica copilului de 12 ani.
(intelegerea conceprului genereaza Disonanta Cognitiva – 2 idei
conradictorii – discomfort)
1. Analizaţi procesele memoriei.

2. Determinaţi formele memoriei implicate în procesul de


învăţare.
3. Elaboraţi un minighid de îmbunătăţire a capacităţii de
memorare la studenţi.

S-ar putea să vă placă și