Interdependența activităților

muzical artistice

Realizat :Colța Elena

Grupa:PP1902
Verificat:Gabriela Suverjan
Noul scop educațional a determinat relația dintre subiectul și
obiectul educației.
Factorul de decizie în acest context este pedagogul de
muzică, al cărui model, deocamdată, este în proces de
definire, căutare și experientare continuă
În noile condiții elevului trebuie să i se ofere posibilitatea
alegerii și evaluării după intersele, abilitățile și tendințele
intelectuale proprii.
Unul dintre obiectivele- cheie ale educației muzicale îl
constituie efectul global, care se obține prin încurajarea și
stimularea unui„ individualism responsabil” și, totodată,
prin dezaprobarea evitarea deoragnizării.
 Primii factori valorici care determină libertatea individuală,
stimulată de fenomenul muzical- artistic, enumerăm:
⮚ Comunicarea cu colegii, adulții;
⮚ Valori artistice;
⮚ Voința independentă;
⮚ Dominarea emoțiilor și seminarelor;
⮚ Hotărârea de a acționa;
⮚ Tendința spre raționalizare;
⮚ Realizarea scopului;
⮚ Anticiparea scopului;
⮚ Dominarea rațiunii artistice;
⮚ Avansarea imaginii artistice valorice;
⮚ Acceptarea sigură a dăruiriineului personal și celui din opera muzicală;
⮚ Dragostea față de sine și față alții.
 
La etapa actuală, societatea care tinde spre o integrare europeană,
are nevoie de personalități dotate cu abilități specifice perceperii,
aprecierii și valorificării produselor artistice, create de generațiile
.
actuale și predecesoare Conţinutul educaţiei are o sferă mai
largă decât conţinuturile procesului de învăţământ, acesta din
urmă fiind reprezentat numai de valorile propuse şi organizate de
şcoală. Educaţia muzicală ca una din disciplinele învăţământului
artistic influenţează pozitiv şi dezvoltă nu numai latura afectivă
ci şi pe cea intelectuală
În epoca dezvoltărilor tehnologice a sec. XXI, însă, tot mai
des ne confruntăm cu problema atitudinii negative față de
școală în general, față de arte, inclusiv, față de fenomenul
muzical. Peste tot, în jurul tinerii generaţii în curs de
formare sună muzică de uz cotidian de proastă calitate:
la radiou, la televizor, în transport, în localurile publice
şi după toate acestea, în mod firesc şi acasă
 În conformitate cu cerințele curriculare actuale, educația muzicală
are drept scop formarea/dezvoltarea intelectual-spirituală a elevului
contemporan prin anumite formarea unor competenţe transversale.
„Profesorul – persoană calificată care predă o materie de învățământ;
persoana care îndrumă, educă”, îndeplineşte atribuţii funcţionale, care
asigură formarea şi pregătirea personalităţii elevului şi pregătirea lui
profesională în cadrul instituţiilor de învățăm. Elevii doresc să vadă
un cadru didactic, nu doar o persoană care predă o materie, îi învaţă şi
atât, ei doresc să vadă în profesor o personalitate cu calităţi atitudinale
şi spirituale selecte, mai ales cînd este vorba despre profesorul care
promovează o valoare atât de înalţătoare cum este - Muzica.
Comportamentul cadrului didactic trebuie să fie demn
statutului său – de a fi numit profesor model – persoană care
nu doar transmite formal informaţia necesară, dar şi
demonstrează afecţiune, un stil de predare democratic,
stabilind reguli ce vor fi respectate de ambele părţi, exigent,
în ce priveşte materia studiată, obiectivitate în evaluare,
utilizînd metode interactive şi tehnici de predare ce
motivează copiii, relaţie de prietenie, ce ţine cont de
problemele elevilor arătîndu-i dragoste, înţelegere şi sprijin
Relaţia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspectul formal,
administrativ, fiind reglementată de coduri deontologice sau
normative instituţionale.
Atfel, educaţia este întotdeauna o relaţie dintre doi poli: agentul
(profesorul) care are menirea de a iniţia şi declanşa acţiunea, şi
receptorul (elevul),
Formarea trăsăturilor intelectuale şi morale ale copilului este
un proces de durată. Conform afirmaţiei lui J.Bruner –
„Cunoaşterea este un proces, nu un produs”.

În formarea unei atitudini înalte faţă de muzică a elevilor

prin intermediul artei, sugerăm câteva direcţii prioritare
-- sensibilizarea, experimentarea şi interiorizarea, încă din
faza învățământului preşcolar cu deschideri spre cel şcolar, în
mod gradual şi secvenţial, în funcţie de posibilităţile
psihogenetice ale vârstei, a diverselor repere de valori artistice;
--lărgirea ocaziilor, atât formale, cât şi non-formale sau
informale de implicare şi performare artistică a elevilor la
nivelul unor activităţi gen coruri, cercuri de artă plastică,
ansambluri folclorice, dansuri, tabere de creaţie, vizite
muzeale, concertistice, teatrale
- --instituirea la nivelul unor instituţii de cultură (teatre, muzee, centre
culturale) a unor servicii şi acţiuni educaţional-artistice care să
maximalizeze şi să faciliteze colaborarea cu şcolile, inclusiv pentru
derularea unor activităţi cu caracter extra-curricular
--extensia curriculară la nivelul ciclurilor primare, gimnaziale, liceale
cu discpline opţionale (gen Istoria artei, Curente artistice
contemporane, Arta picturală, Arta teatrală, Interferenţa artelor etc.)
care să contribuie prin mijloace artistice la formarea/consolidarea
inteligenţei spirituale a tinerei generaţii.
 Concluzii

La lecţie, în procesul instructiv-educativ real este greu de

despărţit linia muzicală de cea pedagogică a profesorului
Explicaţia este simplă: muzicianul şi pedagogul în cazul dat nu
urmăresc scopuri diferite, ci unul singur, acela de a pune
„stăpînire” pe sufletul copilului, de a-l cultiva, de a-l înnobila,
într-un cuvânt, de a-l înălţa