PSIHIATRIE

Dr. Camelia N.P. Boancă

Doctor în Medicină
Psihanalist, Membru Individual IAAP Zurich
I. Introducere și scurt istoric. Definire
• Psihiatria înregistrează schimbări profunde în ultimul timp datorită
frecvenței crescânde a bolilor mentale dar și datorită progreselor
terapeutice.
• Ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul  științelor medicale
și științelor psihologice.
• Etimologic cuvântul psihiatrie înseamnă tratamentul (vindecarea)
sufletului.
• Psyche = suflet
• Iatrea = vindecare
I. Introducere și scurt istoric. Definire
• Psihiatria modernă  privește boala psihică și "sufletul" în general într-
o unitate indisolubilă cu organismul. Termenul cu care a fost denumită
aceasta specialitate corespunde conținutului actual chiar dacă în
trecut exprima doar funcția "de vindecare a sufletului".

• PSIHIATRIA reprezintă specialitatea medicală care studiază tulburările

mentale, etiologia și patogeneza lor, organizează și stabilește măsurile
profilactice, terapeutice și de recuperare a bolnavilor cu afecțiuni
psihice
I. Introducere și scurt istoric. Definire
• PSIHIATRIA deține un LOC SPECIAL  în cadrul științelor medicale: deși are
în comun cu ele studiul organismului uman bolnav, care ii impune asimilarea
tuturor disciplinelor biologice, spre deosebire de ele, psihiatria se ocupă de
tulburarea funcțiilor psihice al căror determinism depășește explicația biologică pe
care o poate furniza studiul creierului prin metodele științelor naturii.

• INTELEGEREA acestui determinism  este legată de asimilarea disciplinelor care

demonstrează ce este omul din punct de vedere social, care este rolul societății în
formarea conștiinței, caracterului și personalității umane pentru a putea descifra
dimensiunea factorilor sociali în determinarea stărilor psihopatologice, în evoluția
lor și apoi în reinserarea în societate a suferindului psihic.
Scurt istoric
1. Perioada prehipocratică a psihiatriei (Caracteristici)
• Ignoranță și superstiții;
• Accesele de licantropie – convingerea delirantă de se fi transformat în lup
(Nabucodonosor);
• La egipteni se vorbește de un templu al lui Saturn  care era dedicat purificării
bolnavilor psihici;
• În Grecia antică înaintea perioadei hipocratice dominau ideile in care oamenii erau
posedați de către spirite bune sau rele. Tot în Grecia preoții –medici, slujitori ai
templului lui Esculap (asclepiazi) tratau bolnavii psihici prin ceremonii religioase,
uneori însoțite și de măsuri de igienă mentală și psihoterapie, kineziterapie
(spectacole, distracții, muzică, plimbări în aer liber, gimnastică). Acești preoți au fost
denunțați de Hipocrate, care arătă că scopul principal al asclepiazilor era acela de a
primi ofrande pentru a liniști spiritele revoltate ale zeilor.
Scurt istoric
2. Perioada antică propriu-zisă a psihiatriei (Caracteristici)
• Începe pentru medicină și psihiatrie era hipocratică. Hipocrate, deși
provenea dintr-o familie de preoți asclepiazi, se ridică împotriva
monopolului terapeutic al acestora și consideră că bolile psihice sunt
boli ale creierului și ca urmare bolnavi psihici pot fi tratați de medici și
nu de preoți.
Scurt istoric
3. Evul Mediu și Renașterea (Caracteristici)
• În Europa occidentală bolnavii psihici au avut mult de suferit datorită
bisericii catolice. Se considera, în perioadele primitive ale psihiatriei că
bolile psihice ar fi provocate de duhuri rele. Epilepsia, crizele de isterie
se credea ca erau provocate de diavol (demonomanie). Dacă
tratamentul care consta în rugăciuni nu se dovedea eficient se
proceda la bătăi și schingiuirea bolnavilor până la arderea lor pe rug.
• În timpul Renașterii cu tot progresul concepției despre bolile mentale
situația bolnavilor a rămas deplorabilă; închiși în închisori, mânăstiri,
case de refugiu, saloanele de spital arătau ca niște instituții de ispășire
a pedepselor decât instituție medicală.
Scurt istoric
4. Sfârșitul secolului XVIII-lea (Caracteristici)
• Cercetările medicale iau avânt, se conturează idei progresiste care ies din ignoranță și
superstițiile Evului Mediu și dau o speranța descătușării spiritului uman.
• În USA se înființează primul spital de psihiatrie in1773 la Williamsburg, în Virginia.
• Benjamin Rush(1745-1813) este autorul primului manual de psihiatrie american
(1812) –precursorul DSM-ului.
• În Europa încă se mai înregistrează "vindecări" în mânăstiri, dar din ce în ce mai rare.
Romania
• Alexandru Suțu(1837-1919) – întemeietorul scolii romanești de psihiatrie.
• Alexandru Obregia (1860-1937)  - (a studiat la clinica condusa de Charcot), a introdus
metoda anatomo-clinică și metode experimentale în domeniul psihiatriei.
Orientări și Concepții din Psihiatria
Clasică și Modernă
A. Ipoteza organogenetică
• Este valabilă în cazul demențelor, oligofreniilor, traumatismelor etc dar nu și în
cazul nevrozelor, psihopatiilor.

B. Ipoteza psihogenetică
• Boala psihică este o reacție la dificultățile existenței. La prima ipoteză
psihiatria este o disciplină strict medicală care studia boala psihică
asemănător oricărei discipline medicale.
• Complexitatea relației psihogenetice a impus folosirea altei metodei adecvată
studiului științelor sociale și anume metoda înțelegerii adică a empatiei.
Orientări și Concepții din Psihiatria
Clasică și Modernă
C. Organodinamismul
• Organismul și funcția psihică constituie un edificiu unitar, dinamic,
ierarhizat rezultat din evoluția, maturizarea și integrarea structurilor
funcțiilor nervoase, conștiinței și persoanei.
• Boala mentală  reprezintă o organizare a vieții psihice la un nivel
inferior de integrare și în același timp o psihodinamică generată de
degradarea organică
 Orientări și Concepții din Psihiatria
Clasică și Modernă
Psihanaliza
• Doctrina psihanalitică se bazează pe postulatul conform căruia psihicul
uman este determinat de anumite forte de motivație inconștientă.
• Noțiunea de inconștient este formulată de Edward von Hart în 1869.
• Freud (neurolog) (1856-1939) este primul care susține ca esența
inconștientului o constituie instinctul sexual, libidoul( 1905). Acesta ar fi
după el izvorul energiei psihice și factorul  motivațional de baza în jurul
căruia s-ar centra comportamentul uman. (metoda asociației libere,
interpretarea reductiva a viselor).
• Carl Gustav Jung (1975-1961) psihiatru elvețian neagă rolul determinant al
sexualității în viată psihică și susține prezența inconștientului colectiv.
 Orientări și Concepții din Psihiatria
Clasică și Modernă
Psihanaliza (cont)
• Inconștientul după Jung nu reprezintă numai acea parte reprimată a psihicului ci
și modelul originar aprioric care se relevă progresiv neputând deveni decât
parțial conștient și care este relevat prin simboluri imagini și vise.
• În concepția lui Jung visele și imaginația activă, simbolurile reprezintă o sursa
vitală indispensabilă de informare și ghidare el negându-le apartenența la un
nivel primitiv, regresiv sau anormal.
• Pornind de la conceptul său de inconștient colectiv Jung ajunge la concluzia că
psihicul este predeterminat obiectiv și aprioric, că omul nu se naște "tabula
rasa" din punct de vedere psihic și că fiecare vine cu moștenirea acelui
inconștient colectiv capabil să ii imprime anumite predispoziții.
Orientări și Concepții din Psihiatria
Clasică și Modernă
• Nevroza – „suferința sufletului care nu si-a găsit sensul”.
• Somatizarea – denumirea pe care au dat-o psihanaliștii procesului
prin care stările emoționale se exprimă fizic. Întâlnim des ca
somatizare să fie confundată cu simularea bolii, trăirea somatică în
moduri neverbalizate, a stării emoționale dificile nu este echivalentă
cu  a pretinde că ești bolnav.
• Exemplu....... psihic? Soma?
II. De ce trebuie să învățăm Psihiatrie ?!
    De ce este nevoie de diagnostic ?!
• Ne dezvoltăm capacitatea de a depista condițiile mintale din câteva motive:
• Pentru a formula diagnostice exacte (G. IONESCU),
• Pentru a prescrie tratamente eficiente,
• Pentru a oferi prognostice viabile,
• Pentru a analiza problemele psihice într-un mod cât mai complet,
• Pentru a comunica fluent și corect cu alți clinicieni (relația medic – psiholog).
• Psihologul este necesar sa devină expert în limbajul psihiatriei, trebuie să învețe să
recunoască și să definească semnele și simptomele comportamentale și emoționale
(ar putea efectua o observare riguroasă și o descriere logică a fenomenelor psihice).
• MULTE DIN SEMNELE și SIMPTOMELE PSIHIATRICE ISI AU RĂDĂCINILE ÎN
COMPORTAMENTUL UMAN NORMAL și POT SA FIE INȚELESE CA PUNCTE DIFERITE
CARE SE DESFAȘOARĂ DE LA NORMAL LA PATOLOGIC.
 II. De ce trebuie să învățăm Psihiatrie ?!
    De ce este nevoie de diagnostic ?!
• SEMNE  = observații și constatări clinice efective (ton emoțional neadecvat
cu ideea, inhibiție psihomotorie a pacientului, postură catatonică -asumarea
voluntară a unei posturi  nepotrivite (exemplu din cabinet). ex: „La belle
indifference” literal înseamnă „frumoasa indiferență”, adică atitudine
nepotrivită de calm sau lipsă de preocupare în legătură cu dizabilitatea
proprie. Se poate întâlni la pacienții cu tulburare conversivă (isterie).
• SIMPTOM = trăirile subiective descrise de bolnav (dispoziție depresiv, lipsa
de energie)
• SINDROM = grup de semne simptoame care formează împreună o condiție
ce poate fi recunoscută (sindromul poate fi mai echivoc – care poate fi
interpretat în mai multe feluri, ambiguu uneori - decât o boala sau o
tulburare)
III. Diagnostic și clasificare în psihiatrie
• Cele două clasificări psihiatrice se găsesc în:
DSM - Manual Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (SUA)
• ICD/CIM – Clasificarea Internațională Statistică a bolilor și Problemelor de
Sănătate (Europa)
• Definirea tulburării mintale = o boală cu manifestări psihologice sau
comportamentale care se asociază cu suferință semnificativă și cu
afectarea funcționarii, cauzată de o perturbare biologică, socială,
psihologică, genetică, fizică sau chimică.
• Tulburarea mintală se măsoară în termenii deviației de la un anumit
concept normativ.( DSM V)
• Fiecare boală are semne și simptome caracteristice.
III. Diagnostic și clasificare în psihiatrie
• Alături de clasificările din DSM folosim și următorii termeni în descrierea
bolilor mintale:
• Psihotic – pierderea testării realității, cu deliruri și halucinații (schizofrenia),
• Nevrotic – testarea realității nu se pierde, se bazează pe conflicte in special
intra psihice, evenimente de viată anxiogene,
• Funcțional – absența unor leziuni structurale cunoscute sau a unei cauze
biologice distincte care sa explice afectarea funcționării,
• Organic (boală cauzată de un agent specific, care produce modificări
structurale ale creierului; se asociază cu afectări cognitive, delirium sau
demență.
III. Diagnostic și clasificare în psihiatrie
1. Scopul  interviului diagnostic = culegerea de informații care il ajută pe psihiatru/psiholog
sa formuleze diagnosticul.
2. Diagnosticul psihiatric se bazează pe fenomenologia descriptivă: semne, simptome,
evoluție clinică
3. Examinarea psihiatrică/psihologie clinică are două parți:
• Istoricul – descrie evoluția bolilor trecute și prezente, furnizează informații despre familie și alte
informații personale
• Examenul stării mentale care constituie evaluarea formală a gândirii, dispoziției și comportamentului
curent al pacientului
• (Cursul următor: istoricul psihiatric {identificare, motivul consultației, istoricul bolii prezente,
antecedente psihiatrice personale, antecedente medicale personale, istoric familial, istoric
personal} și examenul stării mentale {prezentare, vorbire, expresie emoțională, gândire,
percepție, sensorium (examinări pt sensorium: alertă, orientare, concentrare, memorie,
calcul, fondul de cunoștințe, judecare abstracta mar, portocala, etc}
IV. CONSEMNAREA REZULTATELOR ISTORICULUI
și ALE EXAMINĂRII STĂRII MENTALE
1. Diagnostic diferențial.
• Examinarea psihiatrică se face cu scopul de a stabili un diagnostic. Dacă nu se poate
stabili un diagnostic cert, se vor prezenta toate posibilitățile, toate diagnosticele care ar
putea  sa explice semnele și simptomele pacientului.
1. Puncte decizionale majore.
• Dacă lipsește un diagnostic unic la sfârșitul evaluării, examinatorul  trebuie sa știe
următoarele:
• Bolnavul este psihotic? (prezintă simptome psihotice – halucinații, delir., tulburări majore ale
gândirii și comportamentului)
• Condiția pacientului ar putea fi rezultatul unei probleme subiacente  medicale sau legate de
droguri?
• Pacientul își poate face rău sau poate face rău altora?
• Exemplu pacientul din cabinet.
V. SEVERITATEA TULBURĂRII
În funcție de tabloul clinic:
• Prezența, absența, intensitatea semnelor, simptomelor avem:
• Ușoară
• Moderat
• Sever
• Remisiune parțială
• Remisiune completă
• Diagnostic multiplu
• DIFERENTA dintre PSIHOZA - PSIHOPATIE- NEVROZA