Curs MD sapt 21-27 martie 2022

Bolile dinţilor şi
maxilarelor
Malformaţii dentare
 Malformaţii dentare
 1. Anomaliile numerice se prezintă sub forma
lipsei totale (anodonţie) sau parţiale
(oligodonţie) a dinţilor.
 Sunt expresia unei boli numită displazie
ectodermică ereditară în care nu se formează
nici mugurii dentari, dar nici anexele de
piele (unghii, glande sudoripare şi sebacee).
Anodonție
Oligodonție
 Malformaţii dentare
 Se pot întâlni şi
 Fenomene de geminaţie (dedublarea
coroanei unor dinţi)
 De fuziune (contopirea a doi dinţi în urma
fuziunii mugurilor dentari)
Geminație/Fuziune
 Malformaţii dentare

 Dinţi supranumerari - urmare a

diferenţierii din creasta dentară a
unor muguri dentari supranumerari.
Dinţi supranumerari
 Malformaţii dentare
 2. Anomaliile de dimensiune
 Constau în:
 Dinţi mai mari (macrodonţie) – cu posibilă
cauză genetică

 Dinți
mai mici (microdonţie) - în special această
anomalie poate fi urmarea unei iradieri a fătului.
Macrodonție/Microdonție
 Malformaţii dentare
 3. Anomaliile de formă
 Interesează coroana/rădăcinile
 Urmarea unor traumatisme sau a rahitismului
 Putându-se ajunge până la dilacerări.
 4. Anomaliile de poziţie
 Apar sub formă de torsiuni sau erupţii ectopice.
 Invaginaţia dentară constă în eruperea unui dinte în
interiorul altui dinte (dens invaginatus, dens in dente) pe
care îl poate disloca.
Anomalie de formă/de poziție
 Malformaţii dentare
 În funcţie de dezvoltarea maxilarului se pot
întâlni
 Prognaţia - când proeminenţa maxilarului superior
situează dinţii respectivi cu mult înaintea celor
inferiori
 Progenia - exprimând situaţia inversă (dinţi
inferiori dispuşi înaintea celor superiori).
Prognația/Progenia
 Malformaţii dentare
 5. Anomaliile de erupţie se pot prezenta
sub formă de:
 Dentiţie precoce

Dinţi prezenţi la naştere (fenomenul

se întâlneşte cu o incidenţă de 1:2000
printre nou - născuţi);
 Malformaţii dentare
 Este mai frecventă erupţia tardivă a dinţilor,
 Urmare a traumatismelor, rahitismului sau a unor boli
endocrine (cretinism tiroidian);
 Poate fi asociată cu alte leziuni displazice (fibromatoză
gingivală).
 Şi mai frecvente sunt erupţiile dificile, când
apariţia dinţilor este însoţită de febră,
tulburări digestive şi alterarea stării
generale.
Dentiţie precoce
 Malformaţii dentare
 6. Anomaliile pigmentare constau în coloraţii anormale ale
dinţilor.
 Cea mai interesantă este coloraţia purpurie a dinţilor
caracteristică porfiriei eritropoetice congenitale, evidentă
direct sau în urma examinării în lumină ultravioletă.
 Tetraciclina administrată mamei poate conferi dinţilor o
culoare cenuşie.
 O cantitate mai mare de fluor poate duce la apariţia de pete
brune pe suprafaţa smalţului, concomitent cu o creştere a
rezistenţei acestei structuri dentare.
Pete brune pe suprafaţa
smalţului
 Malformaţii dentare
 7. Anomaliile structurale se pot prezenta sub diferite aspecte.
 Perlele de smalţ sunt formaţiuni rotunde de mărimea unei
boabe de mei sau de mazăre situate la nivelul bifurcaţiei
rădăcinilor dentare.
 Amelogeneza imperfectă (formarea defectuoasă a smalţului)

 Urmarea unor boli ale copilului (febre eruptive, tulburări

gastro - intestinale, rahitism, hipovitaminoze) sau a
administrării de tetraciclină; există şi o formă ereditară.
 Smalţul subţire se erodează cu uşurinţă lăsând dentina
descoperită pe suprafaţa masticatorie a dinţilor.
Perla de smalț
Amelogeneza imperfectă
 Malformaţii dentare
 Dentinogeneza imperfectă (formarea defectuoasă a dentinei)
 Apare ca o leziune independentă
 În cadrul sindromului Lobstein-van der Hoeve (osteogeneză imperfectă),
evoluează sclerotice albastre, tulburări de auz, ligamente laxe).
 Poate apărea şi în legătură cu hipovitaminoze C, D şi A.
 Dentina este subţire, smalţul se aplică lax pe suprafaţa ei fisurându-se
uşor şi ducând la fractura dinţilor.
 Displazia dentinică (formare în exces a dentinei) poate să ducă
la dispariţia camerei pulpare, ca şi la deformări ale dinţilor.
 Nu trebuie uitate nici anomaliile dentare produse de sifilisul
congenital: dinţii Hutchinson (incisivi mai mici cu margine
concavă), molari în mură (mai mici şi cu suprafaţă granulată)
Dinţii Hutchinson
 Caria dentară
 Este o leziune circumscrisă care distruge
structurile dure ale dinţilor (smalţ, dentină,
ciment).
 Interesează 95% din populaţia regiunilor
temperate şi este principala cauză a pierderii
dinţilor până la vârsta de 45 ani.
 Există şi o anumită predispoziţie familială.
 Caria dentară
 În producerea cariei dentare un rol important pare sa aibă
prezenţa unor bacterii/hidraţilor de carbon fermentabili.
 Pe suprafaţa dinţilor, în special pe treimea lor proximală, ca şi
pe porţiunea învecinată a gingiilor se formează un depozit
amorf numit placă dentară, constând din bacterii înglobate
într-o masă de material glicoproteic bogat în dextran.
 Ea apare cam în 6 ore după spălarea îngrijită a dinţilor şi
favorizează atât apariţia cariilor dentare, cât şi a depozitelor
solide de pe suprafaţa dinţilor (tartrul sau calculii dentari,
odontoliţi).
 Caria dentară
 În placa dentară, anumiţi microbi, în special streptococi
mutans sau sanguis transformă zaharoza în dextran şi produc
apoi fermentarea acestuia care produce consecutiv
decalcificarea smalţului.
 Infectarea maimuţelor cu aceste varietăţi de streptococi a fost
urmată uneori de apariţia de carii dentare.
 Incidenţa cariilor este mai mare la cei cu igiena bucală
neglijată sau care consumă cantităţi importante de dulciuri.
 Dimpotrivă, incidenţa cariei poate fi scăzută prin fluorinarea 1
/ 1.000.000 a apei de băut.
 Caria dentară
 Cariile interesează atât suprafaţa acoperită de smalţ a dinţilor,
(unde apar sub formă de pete brune de consistenţă mai moale)
cât şi suprafaţa cimentului denudat de retracţia gingiei.
 Ele pleacă de la nivelul unor fisuri ale smalţului sau
cimentului iar apoi se lărgesc progresiv.
 Când leziunea ajunge la dentină, procesul destructiv evoluează
mai rapid, infecţia microbiană progresând pe calea
canaliculelor din dentină, producând topirea acestei structuri.
 Când pierderea de substanţă ajunge la pulpă se produce
inflamaţia ţesutului conjunctiv vascular al acesteia , numită
pulpită.
Caria dentară