Sunteți pe pagina 1din 89

Fiziologia aparatului

excretor
CURS 1

UMF TITU MAIORESCU ANUL II MEDICINA DR. IOANA MUNTEANU


Sistemul excretor (aparatul excretor)
 este un sistem funcțional care îndepărtează din organism produși
inutili și toxici, asigurându-se astfel menținerea constantă a
compoziției mediului intern - homeostazia.
 îndeplinește o dublă funcție:
 a) reglează mediul intern prin menținerea constantă a cantități
de săruri și de apă, cea mai mare parte din prisos fiind
eliminată prin rinichi;
 b) elimină substanțele inerte și substanțele toxice, rezultate
din metabolismul substanțelor proteice.
 principala cale de excreție este calea renală. Alte căi de excreție:
 plămânii, glandele sudoripare,  ficatul, tegumentul, mucoasa
intestinală. 
Aparatul excretor renal
Calea renală - AGENDA

 NOTIUNIGENERALE DE ANATOMIE FUNCTIONALA A


RINICHIULUI - NEFRONUL
 FUNCȚIILE RINICHIULUI
 FUNCȚIA DE EXCRETIE
 FORMAREA URINII
 PRINCIPIUL CLEARANCE-URILOR
 PROPIETĂTILE FIZICE SI CHIMICE ALE URINII
NOTIUNI GENERALE DE ANATOMIE
FUNCTIONALA A RINICHIULUI - NEFRONUL
 ORGAN PARENCHIMATOS
PERECHE
 CULOARE ROSIATICĂ
SUPRAFATĂ NETEDĂ ȘI
LUCIOSA
 RETROPERITONEAL ÎNTRE
VERTEBRELE T12-L3,
 L=11 cm, l = 6 cm si G =3
cm
 GREUTATE – 100-200g
 ROL VITAL INDEPARTAREA
CELOR 2 RINICHI NU ESTE
COMPATIBILA CU VIATA
 VARIANTE ANATOMICE
Organizarea
funcțională
 CORTEXUL – EXTERN – CONTINE
TOTI GROMELURI RENALI
 MEDULARA –INTERN – PIRAMIDE
RENALE CU BAZA SPRE CORTEX SI
VARFUL SPRE BAZINET
 7-14 ALCATUITE DIN TUBI
COLECTORI SI VASE
 CALICE MICI- MARI – BAZINET
 HIL
 URETER
 ARTERA SI VENA RENALĂ
 LIMFATICE SI NERVI
Circulatia renala
 Fluxul de sânge – 22% din debitul cardiac 1100ml/min
 Artere – hil și se ramifică în: a.interlobare, arcuate
interlobulare, afernete – capilare glomerulare ,
eferente si capilare peritubulare
 Presiunea hidrostatică ridicată în capilarele glomerulare
(p=60mmHg) determină o filtrare rapidă a fluidului, în
timp ce presiunea hidrostatica mult mai mică
(p=13mmHg) din capilarele peritubulare permite
reabsorbția fluidului.
 Reglarea rezistentei arteriolelor aferente sau eferente
modificarea filtarii sau reabsorbției

 Capilarele peritubulare se golesc în vasele sistemului


venos care se desfășoară în paralel cu vasele
arteriolare .
 Vena renala iese din rinichi prin hil pe lângă arteră și
bazinet
CARE SUNT PRINCIPALELE FUNCȚII ALE
RINICHIULUI ?
1.Excretorie- formarea și eliminarea urinii
- înlăturarea substanțelor inutile din organism,
- substanțe azotate rezultate din urma metabolismului intermediar
(uree,acid uric,creatinină)
- substanțe neazotate (pigmenți biliari,resturi lipidice, resturi glucidice,
fosfați, bicarbonați etc);

2. Reglatoare -4. Metabolică


- menține echilibrul acido-basic - Gluconeogeneză(în timpul
postului prelungit)
- menține echilibrul hidro-electrolitic

3. Endocrină: secretă substante cu propietăți de hormoni : renină –


angiotensinogen - angiotensina –vasoconstrictie, senzație de sete -TA
, prostaglandine (rol în menținerea perfuziei renale ) și eritopoeitina
(reglarea eritropoezei); SintezaVit.D activă(calcitriol)
1. Excretorie-
FORMAREA ȘI ELIMINAREA URINII
Urina
 Volum normal 1-2 l/zi
 Ph acid 5-7
 Miros usor de amoniac
 Volum minim = 400ml/zi epurare organism de subst. toxice rez
prin metab
 Oligurie = volum urinar < 400ml/zi
 Anurie = volum urinar < 100ml/zi (acumulare H2O si Subst.
toxice în organism)
 Poliurie= volum urinar > 2500ml/zi perioadă lungă de
timp(pierdere de H20 și electroliți )
*Procesul de formare a urinii

Ultrafiltrareaglomerulară
Reabsorbția tubulară
Secretia tubulară*
Glomerulii renali au capacitatea de a filtra:
- de patru ori mai mult decat toata apa din organism
- de 15 ori mai mult decat lichidele extracelulare
- de 60 de ori mai mult decat volumul plasmatic
NEFRONUL
 Unitatea morfofunctionala : 1-1,3 milioane
nefroni/rinichi
După vârsta de 40 ani nr lor scade cu 10% la 10 ani
 Glomerulul (corpusculu) renal Malpighi si tubul renal
Macula densa (MD)  AH segment descendent sub ţire (SSD) ⇒ coboară în
medular - segment ascendent subţire (SSA) şi gros (SGA)
⇒ revine în cortical Macula densa (MD) între AH şi TD -
componentă a aparatului juxta - glomerular; ;
- conţine celule specializate cu rol în mecanismul de
autoreglare a FG rol: controlul funcţiei nefronului

 mai mul mai mulţi TC (8 -10) se unesc 10) se unesc ⇒


TC comun care coboară în medulară ⇒ în zona papilară ⇒
se golesc în calice.
Tipuri de nefroni

N. Corticali N. Juxtaglomerulari
Localizarea Extern cortical Intern cortical, aproape
de zona medulară
Glomeruli Mici Mari
Bucla Ansei Henle Scurtă, în partea sup a Lungă, în partea inf. A
cortexului cortexului
D-AA/D-AE AA > AE =2 (FG+) AA = AE =1 (FG-)
AE Capilare peritubulare Vasa recta *
Inervație simpatică Bogată Săracă
Concentația de renină Mare Apropape zero
Proporția 70-80% 20-30%
Funcția Reabsorbție și secreție Conentrare și diluare
urină
Rate de excreție urinară= rata de filtrare – rata de
reabsorptie + rata de secreție

 Subst. A este filtrată de capilarele glomerulare, dar


nu este reabsorbită sau secretată= rata sa de
excreție este egală cu rata det filtrare (creatinina).
 Subst B este filtrată dar și parțial reabsorbit din
tubuli înapoi în sânge = rata sa de excreție este mai
mică decât rata de filtrare( rata de filtrare minus
rata de reabsorbție – electroliților )
 Subst C este filtrată , dar nu este excretată în urină,
deoarece este total reabsorbită din tubuli înapoi în
sânge ( aminoacizii și glucoza).
 Subst D. este filtrată și nu este reabsorbită, ci
secretată suplimentar din sângele capilar peritubular
în tubii renali (acizi și baze organice ). Rata de
excretie este mai mare decât rata de filtrare =
filtrare + secretie
Reglarea proceselor
 In funcție de nevoile organismului
 Exemplu : exces de Na + în organism : crește filtrarea și se reduce
resorbția determinând creșterea excreției urinare de Na+.
 Pentru majoritatea substanțelor, ratele de filtrare și reabsorbție sunt
extrem de mari în raport cu ratele de excreţie.
 Prin urmare, ajustări minime ale filtrării sau reabsorbția poate duce la
modificări relativ mari ale nivelului excreţiei renale.
 Exemplu, o creștere a vitezei de filtrare glomerulară (GFR) cu doar
10% (de la 180 la 198 L / zi) ar crește volumul de urină de 13 ori (de la
1,5 la 19,5 l / zi) dacă reabsorbția tubulară rămâne constantă.
 In realitate, modificări ale filtrării glomerulare și reabsorbției tubulare
se realizează coordonat pentru a produce modificările necesare în
excreția renală
De ce sunt filtrate cantități mari de
substanțe și apoi reabsorbite ?
Avantaje
 1. perimite rinichiului să elimine rapid o serie de substante
toxice din organism a căror excreție este dependentă de
el(creatinina) .
 Cele mai multe produse reziduale sunt slab resorbite sau secretate și de
aceea eliminarea lor este dependentă de o filtrare eficientă .
 2. permite lichidelor corporale să fie filtrate și prelucrate de
rinichi de mai multe ori în fiecare zi .
 Exemplu : întregul volum plasmatic este de aproximativ 3 litri, în timp ce
GFR este de aproximativ 180 L / zi, întreaga plasmă poate fi filtrată și
procesată aproximativ 60 ori în fiecare zi. Astfel FG permite rinichilor să
controleze cu precizie și rapid volumul și compoziția fluidele corpului.
Ultrafiltrarea glomerulară
Marcello Malpighi (1628-1694), the Italian anatomist 

Carl Friedrich Wilhelm Ludwig, (1816-1895).

 Sir William Bowman, 1st Baronet, (1816-1892) Text-book of Human Physiology (1852–1856)


Gromerulul renal Malphighi*
 3 componente :
 1.capilarele glomerulare : provin din aa , se
capilarizeaza și se strâng în ae
 2. capsula Bowman : înconjură capilarele și are
structură asemănătoare tubilor uriniferi
 3.mezangiomul (intre ele) format din:
 Celulele mezangiale : similare momocitelor cu
următoarele functii :
 Înconjură capilarele iar prin contracția sau relaxarea lor
reglează fuxul de sg si implicit FG
 Fagocitoză în special a complexelor imune (boli
autoimune) ce apar la nivel renal reacție inflamatorie
severa cu afectarea FG*
 Secretorie : sectretă Prostaglandine si Citokine = efecte pe
reglarea FG
 Migra extreglomerular

 Matricea mezangiala : tesutul conjunctiv din jurul lor -


reprezintă produsul de secreție al celulelor mezangiale
Aparatul juxtaglomerular
 Reglează funcționarea
nefronului
 Conține 3 tipuri de celule :
 Din  macula densa, parte a
TCD a aceluiasi nefron ;
Variațiile c%Na+
 Celule juxtaglomerular ,
( numite și granulare )
secretă  renină
 Celule mezengiale
extraglomerulare
CORPUSCUL
RENAL *

 MEMBRA FILTATANTA:* ENDOTELIUE CAPILAR ,


MEMBRABA BAZALA SI MB INT. CAPSULA BOWMANN
 Trec toate componentele plasmatice cu exceptia
proteinelor
 Capsula Bowmann

FILTRATUL GLOMERULAR SAU URINA PRIMARĂ


=PLASMA FARA PROTEINE SI ELEMENTE FIGURATE*
izotonă (300 mOsm/l)
Factorii de care depinde ultrafiltarea
gromerulară
 1.Membrana filtrantă glomerular
glomerulară (MFG)
 2. Caracteristicile particulelor din plasmă
 3.Coeficientul de permeabilitate al
capilarului glomerular (Kf)
 Presiunea netă de filtrare
1. Membrana filtrantă

A.Celule endoteliale cu spatii între ele (capilare


fenestate ) se opune trecerii elem. figurate
Încarcare negative previne filtrarea proteinelor

B. Membrana bazală , gel : colagen tip IV (elasticitate) ,


mucoproteine și polizaharide ; ac. Sialic cu numeroase
grupări carboxil
Incărcare negativă

c. Foița viscerală a Capsulei Bowmann celule epiteliale tubulare caracteristice


- podocite : prelungiri care se intrepătrund si fante epiteliale acoperite cu un diafragm ce
contine nefrină prin alterarea căreia se poate modifica FG prin creșterea permeabilității (DZ)
- Pedicele : prelungiri perpendiculare pe MB cu rol de fixare podocite
Incărcare negativă
Compoziția plasmei VS compoziția urinii
primare
SUBSTANTE PLASMA URINA PRIMARĂ
IONI (mEq/L)
NA 142 142
K 5 5
CL 103 103
HCO3 28 28

MOLECULE
ORGANICE(mg/dl)
Proteine 5000-6000mg/dl 0-01
Glucoză 100 100
Uree 26 26
Ac. Uric 3 3
Creatinină 1.1 1.1
2. Caracteristicile particulelor
din plasmă*
 Dimensiunea
Particule cu D mai mici < 8 nm
Circula liber în sânge nu legate de
proteine (50%Ca)-depozitare
 Greutatea moleculară a solvitilor
Mare precum albumina –nu
Mica –da (ion, glucoză, H2O)etc
 Incărcarea electrică a particulelor și MB – trec pozitivi
Primul semn al afectării membranei glomerulare este
 Forma: Alungită(HB)/Rotundă(albumină)-fante
prezenta proteinelor în urină = sdr.nefrotice
3. Coeficientul de permeabilitate al capilarului
glomerular (Kf)

 *Constanta de filtrare
 Suprafața pe care se realizează procesul de filtrare , ind egala la om cu 1,2-1,5 m², pentru cei doi rinichi
 Permeabilitatea membranei glomerulare
 Coeficientul de filtrare (Kf) unitate de măsură a permeabilității unei membrane la apă.

 Kf = minut-volumul de plasma filtrat prin membrană de o unitate din presiunea efectivă de filtrare
( 1mmHg presiune de filtrare)= 12,5ml/min
 Mare – capilar cu permeabilitate mare
Cresterea permeabilitatii glomerulare pentru
 Mică – capilar cu permeabilitate mică macromolecule are drept consecinta acumularea lor in
 Inluențată de : celulele mezangiale → determina hipertrofia mezangiala
 si  scleroza renala
 Numărul de nefroni funcționali
 Grosimea membranei filtrante ; Podocitele pot deveni aplatizate si sa acopere complet
portiuni mai mari din membrana bazala, scazand suprafata de filtrare
 Celulele mezangiale contractie scadere
3. Presiunea netă de filtrare
 Patru forte primare hidrostatice si coloid-osmotice determina transferul lichidian
prin membrana capilara
 Aceste forte sunt numite fortele Starling:
 1) presiunea hidrostatica capilara (Pc) care tinde sa împinga lichidul prin
membrana capilara spre exterior;
 2) presiunea hidrostatică a lichidului interstitial (Pif), care tinde sa împinga
lichidul prin membrana capilara spre interior (când Pif este pozitiva) si spre
exterior (când Pif este negativa);
 3) presiunea coloid-osmotica a plasmei la nivel capilar, care tinde sa absoarbă
lichidului prin membrana capilara spre interior ;
 4) presiunea coloid-osmotica a lichidului interstitial, care tinde sa absoarbă
lichidului prin membrana capilara sprePresiunea
exterior.osmotica exercitata de proteinele plasmatice
împiedica în mod normal pierderea semnificativa de
lichid din sânge în spatiul interstitial.
La nivel renal

 Presiunea hidrostatică din capilarul


glomerular (60mmHg)
 Presiunea hidrostatică din capsula
Bowmann (18mmHg)
 Presiunea coloid osmotică din capilar-
oncotică (32mmHg)
 Presiunea coloid osmotică din capsula
Bowmann (0mmHg nu sunt proteine)

P netă de filtrare = Ph – (Ponc + Pcapsulară) =


60 – (32 + 18) = 10 mmHg*
Rata de filtrare glomerulară

 Rata de filtrare glomerular : depinde de


coeficientul de filtrare si de presiunea netă de
filtrare
 RFG =Pnf X Kf

RFG = 10X12,5= 125ml/minX 24h = 180l/zi

Rinichiul primeste 25% din debitul cardiac 1-2l/min


Fuxul plasmatic renal

 La un om de 70 de kilograme, fluxul de sânge combinat prin ambii rinichi este


de aproximativ 1100 ml / min, sau aproximativ 22 % din debitul cardiac.
Având în vedere că cei doi rinichii constituie doar aproximativ 0,4 % din
greutatea corporală = primesc extrem de mult sânge în comparație cu alte
organe

 Scopul acestui flux suplimentar este de a furniza suficientă plasmă pentru


ratele mari de filtrare glomerulară care sunt necesare pentru reglarea precisă
a volumelor de lichide ale corpului și concentrații de solutii.
 Deci FG și excreția renală sunt influențate de variațiile fluxului sanguin și
factorii care îl controlează .
Consumul de oxigen la nivel renal
 În conditii normale de funcționare 1 unitate functională renală consumă de 2 ori mai mult
oxigen în comparație cu creierul și primește un flux sanguin de 7 ori mai mare .
 Astfel, oxigenul livrat rinichilor depășește cu mult nevoile metabolice ale acestora, iar extracția
artero-venoasă a oxigenului este relativ scăzută în comparație cu cea a majorității altor
țesuturi.
 Sangele venos renal contine cantitati mai mari de O2 decat sangele venos provenit din alte
tesuturi. Diferenta arterio-venoasa este de 1,4-1,7 ml/% (N = 4,5ml%) si ramane constanta in
conditiile unor largi variatii ale fluxului sangvin
 Cel mai mult oxigen se consum în procesul de reabsorbție activă a Na+ la nivelul tubilor renali
(cu consum de energie ).
 Dacă fluxul sanguin renal și GFR sunt reduse și se filtrează mai puțin sodiu, se reabsorbe mai
puțin sodiu și se consumă mai puțin oxigen. Prin urmare, consumul renal de oxigen variază
proporțional cu reabsorbția tubulară de sodiu renală, care la rândul său este strâns legată de
GFR și de rata filtrată de sodiu
Factorii care înfluențează fluxul
plasmatic renal
 depinde de:
  TA sistemică:   creșterea TA = creșterea fluxului renal
 Rezistența vasculară renala totală: creșterea = scaderea fluxului renal (diferența presiunea
a.renale și v . renală; Presiunea a. Renală = P. Sistemică, iar presiunea v. renale = 3- 4 mmHg
în condiții normale )
 Stimularea simpatică : contractă aa-ae = scăderea fluxului renal
 Adenalina, noradrenalina si endotelina = scad fluxul renal
 Angiotensina II = contractă ae = scade fluxul și crește filtrarea
 PG I2 , bradikinina = cresc fluxul și filtrarea (nu aspirină la pacientii cu IR)
De reținut !
 Filtrarea glomerulară poate fi influențată de :
 1. presiunea efectivă de filtrare
Presiunea hidrostatică glomerulară
Presiunea coloid osmotică glonerulară
Presiunea hidrostatică intracapsulară
 2. fluxul plasmatic renal
 3.coeficientul de filtrare dependent de integritatea
membranei bazale :
Coeficientul de permeabilitate
Suprafața de schimb
Reglarea filtrării glomerulare

 FG – RIDICATĂ Nu pot fi reabsorbite suficiente substante utile organismului și se pierd

 FG – SCĂZUTĂ Totul este reabsorbit , chiar și substantele eliminate în mod normal

Regalrea – ajustarea presiunii în capilarele glomerulare

3 mecanisme :
Autoreglare intrinsecă

Control neuronal

Control hormonal( sistem renina-angiotensină –


aldosteron )
1.Autoreglarea intrinsecă

 Capacitatea rinichiului de a mentine constantă FG la variantii mari ale TA (80-


180mmHg)

 Creșterea bruscă a PA debitul renal dar  după 30-60 secunde


 modificări interne în zona aa ce readuce debitul renal la valoarea iniţială
(desi TA se menţine crescută)

 2 mecanisme :
 Mecanism miogen
 Feedback tubuloglomerular

Mecanism miogen
 Creșterea presiunii arteriale ,
 întinderea fibrelor musculare netede din peretele vascular,
rezistenţa apare în vasele preglomerulare, presiunea in vasel
e glomerulare rămânând nemodificată  si FG se menține
constantă
 crește raza vasului. Se activează canalele Na –Ca din
musculatura netedă vasculară → depolarizare cu influx de Ca
și stimularea contractiei.

  apare doar în zona corticală
 dispare în: condiții de efort fizic , febră,
Feedback tubulogromelurar

 Controleaza atat FG, cat si FSR , dar in unele cazuri mentine RFG pe seama modificarii FSR (efect
crescut pe controlul RFG);-
 
 protejează capilarul glomerular împotriva creșterilor de presiune de perfuzie;

 Detectarea variațiilor concentrației de Na+ de la nivelul maculei densa a aparatului


juxtaglmerular
 Creșterea c% de Na+ balonizarea celulelor din macula densa cu vasoconstricția aa și scăderea FG
 Circulația lentă a lichidului permite absorbția Na+ timp îndelungat
 Scade C% Na vasodilatație pe aa și eliberare de renina cu vasoconstricitie pe ae, cresterea P
filtrare si FG
Feedback tubulogromelurar

 Cand creste PA  celulele macule dense din segmentul gros al AH sesizeaza o cresterea RFG ceea
ce va determina vasoconstrictia arteriolei aferente cu scaderea presiunii hidrostatice si ↓RFG.
 Datorita co-transportului Na/K/2Cl din membrana apicala a maculei dense rezulta o reabsorbtie marcata
cu ↑ intracelulara a CL ;

 Cresterea Cl intracelular in combinatie cu un canal de Cl din membrana bazo-laterala va duce la


depolarizare. Se va activa un canal cationic neselectiv care va permite Ca sa intre in celulele maculei
dense;-
  Ca intracelular va determina eliberarea din aparatul Golgi a unor substante paracrine (ATP, adenozina,
Tx) cu rol in contractia celulelor musculare netede vasculare din vecinatate. (Receptorii A1adenozin ),
 
 efectul net este ↑rezistentei in arteriola aferenta , ↓RFG
Feedback tubulogromelurar reglare
 Este influentat de expansiunea volemica, dieta bogată în proteine, hiperglicemie,

scăderea masei renale.


Concluzie: dieta bogată în proteine crește RFG si FPR
 FSR si RFG cresc cu 20-30% după o masă bogata în proteine,
prin reducerea glucide.
capacității Aceasta(vasoconstricția
de reglare creștere se

referă la mecanismul de reabsorbtie a acestora: Na/aminoacizi,


arteriolei Na/glucoza
aferente cu revenirea din TCP.
la normal a RFG)

 Mecanism: sângele capilarelor peritubulare care perfuzează ansa Henle e bogat în

proteine (cu numeroase sarcini negative libere) care atrag Na+  și după el vine si Cl- și asa

“păcăleste” macula densa, crezând ca rata de filtrare e normală din moment ce nivelurile

de Na si Cl sunt normale => nu mai apare mecanismul de reglare sau e mai scăzut decât

trebuie; sau poate duce chiar la vasodilatatie prin scaderea marcată a Na si Cl tubular
2. Controlul neuronal
 Rinichiul :inervatie SNV ggl simpatic T12- L2 si parasimpatic N. Vag Efecte prin eliberare de
NA,A și DA în t. conj din jurul aa, ae si TCP
 Nervii simpatici actioneaza asupra arteriolei aferente și arteriolei eferente și partial la
nivelul tubilor renali, cu efect redus asupra filtrarii glomerulare.
 În condiții de repaus : Stimulare simpatica brusca, puternica are loc anuria. Daca stimularea persista,cateva
ore, PA creste suficient pentru a contracara efectele vasoconstrictiei simpatice. Cand
 SNV este în repaus si FG se realizează prin mecanismul de autoreglare
autoreglarea este afectata are loc cresterea PA ce determina crestrea RFG.
 In condiții de stess :
 Eliberare de NA din SNS si A din medulosuprarenala determina vasoconstrictia aa,
reabsorbție de Na în TCP , creșterea secreției de renină si scăderea FG și diureza
 Scăderea P de filtare secundara constrictie aa determina eliberarea de renină de la
nivelul aparatului juxtaglomerular cu vasoconstrictie pe ae TA
3. Controlul umoral
 Mecanismul renină angiotensină
 Renina este eliberată de celulele granulare din aparatul juxtaglomerula
sub influența următorilor factori :
 TA, Volemiei, Na+ plasmatic , Na+urinar cu stimularea maculei densa ,
 stimularea SNVS

Angioplasminogen Renină Angiotensină I


(α2 globulina
hepatică inactivă) Enzimă de converisie

Angiotensină II - Sistemic : VC ⇒↑TA ‹


- Renal:
- VCae ⇒ FG = const
- VCaa ⇒ ↓ FG ↑Reabsorbţia Na+
- ↑Aldosteron
- ↑ADH ⇒ ↓ eliminarea de apă şi Na+ ⇒ ↑Volemi
4. Alți factori
1. Substanțe vasodilatatoare
1. Prostaglandinele (PG) cu funcții renale cele mai bine definite sunt PGE2 și prostaciclină (PGI2).
Aceste PG-uri vasodilatatoare cresc fluxul de sânge renal și rata de filtrare glomerulară
în condiții asociate cu reducerea volumului circulant efectiv .
2. NO – vasoldilatator produs de endoteliu vascular
sinteza lor este stimulată de „shear stress” (fenomenul
de frecare a sângelui de endoteliu, dependent de
vâscozitate şi viteza fluxului sanguin) VD
2. Substante vasoconstrictoare
1. Adenosina – vasoconstictor al vascularizatiei renal. Este sintetizată în celulele tisulare,
din AMP în lipsa O2 şi difuzează spre vase, unde acţionează pe receptori specifici-purinergici
(localizaţi pe fibrele musculare netede din peretele vascular).

2. Endotelina, TX , leucotriene – vasoconstrictori secretat de celulele tubulare ca răspuns


la inflamație determina contractia arteriolelor aferenta si eferenta si scaderea Kf
→scad RFG si FPR.
4. Alți factori

 3. Hormonii :
 Glucocorticoizii - ↑ RFG prin ↓rezistentei vasculare la
nivelulelul arteriola aferenta;
  Noradrenalina -↑ rezistenta vasculara la nivelul aa (mai
putin pe aa) cu ↓FPR dar nu modifica RFG → stimularea
simpatica creste liberarea de renina →↑ ATII si
↑reabsorbtia de Na
 ADH → influenteaza RFG prin contractia celulelor
mezangiale; 
 PTH → ↓ Kf si ↓ RFG;
 Glucagonul si STH -↑RFG;
Diureza presională
 La valori ale PA de 75-160mmHg functioneaza mecanismul de autoreglare,
dar la creșteri acute cu 30-50% peste acestă valoare crește excretia de
apa si sare , efect numit diureza de presiune si natriureza de presiune :
 Scade formarea de ATII şi scade reabsorbţiei de Na ;  
 creste PA in artera renala →creste presiunea hidrostatica glomerulara in capilarele
peritubulare( la nivelul vasa recta, mai ales) urmat apoi de crestrea presiuni
hidrostatice glomerulare interstiţiale şi determinarea retrodifuziunii Na in lumenul
tubular = scade reabsorbtia de Na si a apei si creste diureza;

  Aceste mecanisme au rolul de a mentine echilibrul între


aportul și excretia de sare si apă.
De reținut !
Scăderea/creștera presiunii în vasele renale

Mecanismul intrinsec Mecanismul extrinsec

Miogenic Feedback Umoral Neuronal


tubuloglomerular

Renină- angiotensină SNVS

Creșterea/scăderea filtrării glomerulare


Metode de cuantificare
Aprecierea funcției renale
- clearance renal-
 Def. notiune introdusa de Van Slyke
 Clearance-ul renal al unei substante este este volumul de plasma care este complet
curătat de rinichi de substanța respectiva în unitatea de timp.
 Formula de calcul:
 C= Concentația de subst în urina X volumul urinar
Concentrația de substanță în plasmă
-
 Utilizat :
 explorarea functiei renale (detectarea reducerii ratei filtrarii glomerulare)
 monitorizarea insuficientei renale si stabilirea momentului inceperii dializei
 ajustarea dozelor la pacientii care primesc tratament cu medicamente nefrotoxice
Aprecierea funcției renale
- clearance renal-
 Teoretic – rata cu care o substanță
care este filtrătă dar nu este resorbită
sau secretată la nivel renal reprezintă
rata de filtrare glomerulală

 Ideal : inulina, carbohidrat cu


greutate moleculară mare ce nu este
produsă de organism (extrasă din
plante) și se administrează i.v
Aprecierea funcției renale
- clearance renal-
 Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei, ambele
prezente aproape in exclusivitate in muschi. Productia endogena de
creatinina este constanta in conditiile in care masa musculara ramane
constanta.
 Determinarea clearance-ului de creatinina este proba functionala renala cu
cea mai larga utilizare in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea
ratei filtrarii glomerulare, deoarece toata creatinina filtrata glomerular este
excretata in urina.
 Avantajul metodei consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul
exogen de proteine si de diureza și nu necesită administarea Iv de diverse
substanțe.
Valori normale:
Aprecierea funcției renale
Clcreat.end la sexul M = 130 ± 20 ml/min/1,73 m2
- clearance renal-  
Clcreat.end la sexul F = 110 ±  20 ml/min/1,73 m2
 Metodă:
 Se determină concentraţia de creatinină (mg/dl) din urina recoltată/24 h (UCr ); debitul urinar V
(ml/min) din raportul diureză (ml/24 ore) / 1440 (min) şi concentraţia de creatinină din plasmă
(PCr) dintr-o probă de plasmă recoltată dimineaţa „a jeun”

X 1,73m2

 valoarea obţinută se corectează la suprafaţa corporală ideală (Sc ideală  = 1,73 m2)
 In general cu cât creste valoarea cretininei plasmatice cu atat scade filtrarea glomerulara (8mg/dl ,
anuric, dializă)
Calculul se face pe baza formulei DuBois si DuBois:
Suprafata corporala = (G0.425 x I 0.725) x 0.007184
Unde greutatea este exprimata in Kg si Inaltimea in Cm.
Aprecierea funcției renale
- formule de estimare a RFG, printr-o singură determinare
plasmatică a concentraţiei de creatinină

 Formula Cockcroft-Gault:
 creatinina serică (mg/dl),vârsta, sexul şi  greutatea corporală
 RFG sex M = [140 –  vârsta (ani)] x Greutatea (kg)] / (72 x PCr )
 RFG sex F = [140 –  vârsta (ani)] x Greutatea (kg) x 0,85] / (72 x PCr )

NU :
 vârsta peste 40 de ani (RFG scade după vârsta de 40 ani cu 0,4 -1,2
ml/min/an)
 în cazul femeilor însărcinate, a persoanelor cu caşexie severă sau obezitate
(RFG are o valoare falsă deoarece cantitatea de creatinină produsă depinde de
masa musculară)
Aprecierea funcției renale
- formule de estimare a RFG, printr-o singură determinare
plasmatică a concentraţiei de creatinină

 Formula MDRD (Modification of Diet in Renal


Disease Study Group)
 creatinina serică (mg/dl), vârsta  şi  sexul
 RFG sex M= 186 x PCr  (mg/dl)-1,154 x vârsta (ani)- 0,203
 RFG  sex F= 186 x PCr  (mg/dl)-1,154 x vârsta (ani)- 0,203

 Valoare normală: RFG= 90 ml/min/1,73 m2


Aprecierea funcției renale
- clearance renal-

momentului inceperii dializei – de obicei <5 mL/min/1.73 mp;


Aprecierea funcției renale
- fluxul sanguin renal-
 1. metode directe : experimental
 debitmetre electromagnetice 
 încălzirea unui segment de arteră și urmărirea căldurii pe traseul arterei

 2. metode indirecte :
 A. principiul lui Fick : rinichiul extrage substanţa trasoare din plasmă, o elimină în urină și
cantitatea de trasor  preluată în unitatea de timp se dozează și urină
 trasor = orice substanţă ce se dizol!ă în plasmă, se elimină pe cale renală și care
îndeplinește următoarele condiţii:
 să nu fie toxică 
 să poată fi măsurată în plasma arterială și !enoasă 
 să nu fie metabolizată, stocată sau produsă de rinichi
 -să nu influenţeze circulaţia sanguină

 B. gaze inerte radioactive  
A. Principiul lui Fick
1.Fluxului plasmatic renal
 Apreciează volumul de plasma ce traversează rinichii într-o unitate de timp cu
subst trasoare (acid paraaminohipuric sau diodrast = iodopiracet)

 Cele două substanţe sunt filtrate prin glomerulul renal, coeficientul lor de
extracţie la concentraţii sanguine reduse fiind foarte mare(0.90 pt PAH și 0,85pt
iodopiracet )

 ClPAH = FPR = (UPAH x V) / PPAH


 FPR efectiv = 90% FPRtotal ; FPRtotal = ClPAH / 0,9
Clearance acid paraaminohipuric

 Metodă:
 dimineaţa, după evacuarea completă a vezicii urinare se administrează PAH intravenos
într-o doză unică, după care se determină concentraţia de PAH din urina recoltată pe un
interval de 20 de minute (UPAH), debitul urinar V (ml/min) din raportul volum urină (ml)
/ 20(min) şi concentraţia de PAH dintr -un eşantion de plasmă la recoltată după10
minute (PPAH) de la administrare .
 Valoare normală:
 FPR total  la sexul M = 650 ± 150 ml/min
 FPR total  la sexul F = 600 ± 150 ml/min
 Valoare clinică:
 FPR scade în nefropatia tubulo –intertiţială, nefropatia mixtă şi în ischemia renală şi este
normal nefropatia glomerulară
A. Principiul lui Fick
2. Fluxul sanguin renal (FSR)
 Reprezintă  volumul de sânge care traversează rinichii în unitatea
de timp ; se determină cunoscând FPR total şi HT venos (%)
 
 FSR = (FPRtotal x 100) / (1- Htvenos)

 Valoare normală:
 FSR la sexul M = 1200 ± 250 ml/min
 FSR la sexul F = 980 ± 180 ml/min
A. Principiul lui Fick
3. Fracţia de filtrare (FF)
  procentul din plasma filtrată transformată în urină
primară

  FF = (FGR / FPR total) x 100

 Valoare normală:
  FF = 20 ± 2 %
B. Gaze inerte radioactive
 Metodă:
 Inj: soluţie de Kr (Kripton) sau Xe (Xenon) în artera renală ce difuzează instantaneu
în întreg ţesutul renal
 radiaţiile gama emise sunt măsurate cu detectoare de scintilaţie situate în dreptul rinichiului 
 se urmărește dispariţia radioactiviății din regiunea lombară (gazele din rinichi trec în circulaţie , nu se
recirculă)
 curba de dispariţie a radioactivității dă indicii asupra fluxului sanguin renal: cu cât fluxul sanguin este
mai mare cu atât gazele dispar mai rapid din rinichi

-corticala renală:  5ml/gram de ţesut/min


-medulara
-externă 2 ml/gram de ţesut/min
 -internă 0.2 ml/gram de ţesut/min
De reținut !
De reținut !

 3 situații:
 1. Dacă CL substanței este egal cu CL inulinei,
substanța este doar filtrată și nu este reabsorbită sau
secretată;
 2. Dacă Cl substanței este mai mic decât CL inulinei,
substanța a fost reabsorbită de tuburile nefronului;
3 dacă rata de eliminare a unei substanțe este mai
mare decât cea a inulinei, substanța a fost secretată
de tubulii nefronali
De reținut !
 Rinichiul filtrează zilnic 180l lichid /zi

 Volumul urinar este de 1-2l/zi

? Diferența 178.5l
FORMAREA URINII
a, in

functie de starea de
TCP: urina primara este izotona cu plasma;
  AH ram descendent: la capatul lui, urina
este hipertona;
 AH segmentul gros si TCD: urina devine
hipotona;
  TC: urina este hipo/hipertona, in functie
de starea de hidratare a organismului.
Procesul de formare
a urinii
Ultrafiltrarea
glomerulară
Reabsorbția
Macula densa (MD) tubulară
Secretia tubulară
Procesul de formare
a urinii
Ultrafiltrarea
glomerulară
Reabsorbția
Macula densa (MD) tubulară
Secretia tubulară
Reabsorbția
tubulară

 Economisirea substantelor
necesare organismului si care au
fost antrenate* prin filtrarea
glomerulară .
 Trecerea unor constituenți din
urina primară în sânge prin
mecanisme activ sau pasiv
 80% în tubul contort
proximal(reabsorbție
obligatorie :g,aa, sulfați, fosfați)
 20% în tubul contort distal
(facultativ – concentrarea urinii)
Mecanisme de reabsorbție la nivel
tubular
 Mecanismul paracelular,   Mecanismul transcellular
 printre celule, prin jonctiunile intercelul  raspandit mai ales la nivelul nefronului
are care la nivelul tubului proximal si la distal unde jonctiunile intercelulare sunt
nivelul ramurii descendente a ansei slab permeabile, prin celula tubulara
Henle sunt foarte permeabile  Depinde de :
 Prin difuziune - pe baza unor gradiente,  Liposolubilitate
cel mai adesea gradiente de
concentratie, substantele trec de la  existenta unui sistem de transport, adica a u
concentratie mare in directia in care nei proteinetransmembranare care sa
circule, sa duca subst respectiva –
concentratia este mai mica, sau anumite
hidrosolubile
gradiente electrice,diferenta de
potential membranara poate favoriza
acest proces de transfer paracelular
Tipuri de transport la nivel tubular
 Pasivă – fără consum de energie
 Difuziunea , osmoza , difuziunea facilitată
 Activă – cu consum de energie
 Primară sunt implicate proteine membranare cu propietăți enzimatice ce
transportă ioni impotriva gradientului de concentație : pompe membranare
(Pompa Na+ATPază , pompa de protoni H+ ATPază) sunt reversibile
 Secundară –sunt implicați transportori complecsi care cuplează doi gradienți
electrochimici diferiți,astfel încat energia eliberată prin transportul unei
molecule în sensul gradientului electrochimic și a celelilalte în sens invers :
cotransportori/cotransport
 Simport – în același sens : Na+/glucoza. Na+/NH2
 Antiport – în sens opus : Na+/H+, Na+/K+
formele
ic) aleacizilor si bazelor trec
Transportul activ

gradientul de pH serealizeaza
 Pinocitoza este o varianta de transport activ, necesitand energie
pentrureabsorbtia moleculelor.T

dul peritubular (spatiul


 ransportul activ este utilizat pentru glucoza, proteine, aminoacizi, Ca, Mg
Transportul pasiv
 Factori determinanti:
 Gradient electro-chimic→ pentru reabsorbtia ionilor
 Gradient osmotic →  solvatul trece de la concentratie crescuta spre concentratie
scazuta
 Gradient ,,solvent drag”→ trecerea pasiva a apei si a solvitilormicromoleculari
neselectivi, paracelular din urina in sange pe bazagradientului osmotic si oncotic
peritubular;

 Difuziune dependenta de pH: formele neionizate (neincarcate electric) aleacizilor


si bazelor trec mai usor decat cele ionizate; gradientul de pH serealizeaza intre
lumenul tubular si lichidul peritubular (spatiul interstitial);o
  Permeabilitatea peretelui tubular;
  Timpul de pasaj→ dependent de debitul tubului urinar.
Reglare transport
 Transportul activ : 2 mecanisme de limitare :
 Protieina transportor
 Cantitatea de proteină transportor care ce asigură transportul substantei intraceluare
 Capacitatea de legare si eliberare a substantei de transportor (glucoza, resorbită total , transportor suficient in
conditii normale – DZ)
 Gradient maxim de concentratie
 Mediată de  pompa ionica: ATP-aza Na-K depndenta localizata la nivelul portiunii bazale laterale a celulei tubulare cu
scoatere Na din celulă și permite resorbtia la polul apical

 Transportul pasiv:
 depinde de diferenta de conc, cu cat diferenta de conc este mai mare cu atat fluxul de subst care trece
va fi mai mare fara sa existe, din acest punct de vedere o limitare a cantitatii de subst care se poate
reabsorbi la nivelultubului renal.
 H20 care se reabsoarbe prin transfer  paracelular, printre celule, pe baza gradientului de conc- presiunilor
de tip osmotic create de reabsorbtia Na, uree si in anumite segmente tubulare pt ionul de Cl avem
reabsorbtie pasiva.
 Tubul contort proximal – situat în  Capilar peritubular
corticala renală; vilozități ce
măresc suprafața de absorbție
Na Transport activ
NACL
Transport pasiv
CL

H2O

Glucoza

Aminoacizi
Vitamine C, B12

K
Ureea

Sulfați, Fosfați
Reabsorbție
tubulara – ansa Henle

Macula densa (MD)


Segment Segment
descendent Vasa recta ascendent –
corticală –
medulara –
osmolaritat NaCl Na, K,Cl
e mare cotransport
Activ
H20 Pasiv
Pasiv H2O

Mecanism contracurent
Procesul de formare
a urinii
Ultrafiltrarea
glomerulară
Reabsorbția
tubulară
Secreția tubulară
Tubul contort distal

 Reabsorbție minimă : apă sare și bicarbonat

 Secreție tubulară:
 Procesul prin care anumite substanțe din sângele capilar trec în tubii nefronali
 Anumite subst , de obicei subst toxice sau de care org nu are nevoie pot fi
eliminate prin urina cu un debit mai mare decat ar rezulta prin simplul proces
de filtrare glomerular
 Se realizează prin mecanisme active (H+ ) și pasive(K+, bazele și acizii slabi) în
funcție de Ph sanguin
 Se secretă amoniac, acid uric și creatinică , medic .
Tipuri de secreții

 Secretia active
 consuma energie si prezinta fenomenul de competitie
si prezinta fenomenul de limitare (proteina
transportor, gradient de concentrație)
 Secretie acizii organici, endogeni: acizii biliari, acidul
oxalic, acidul uric care rezulta din metabolismul
proteic.

 Secretia pasivă
 H20- jonctiuni interceluarea atrage si alti compusi
De reținut !
REABSORBȚIE SECREȚIE
TUB CONTORT PROXIMAL
67% din Na - mecanism activ H+ în funcție de Ph organism
65% din H2O - difuziune Antiport cu Na+
70% K+ - activ- pomp. mb. ATP-eaze
99% din glucoză, aminoacizi –simport cu Na+
80% HCO3 – simport cu Na+

Cl - mecanism pasiv
ANSA HENLE
20% din Na+ si CL-
20% K+activ- pomp. mb. ATP-eaze
15%HCO3-simport cu Na+
H2O
TUBUL CONTORT DISTAL SI COLECTOR
12% Na+ depend. Aldosteron H+ în funcție de Ph organism , Antiport cu Na+
H2O dep de ADH K+ dep. de aldosteron
Cl- pasiv NH3 în funcție de H+
NH3 +H=NH4+NaCL= NH4Cl + Na+
Compoziția plasmei - urinii primare –
urina finală
SUBSTANTE PLASMA URINA PRIMARĂ URINA FINALĂ
IONI (mEq/L)
NA 142 142 o.83 99.4%
K 5 5 0.51 87.8%
CL 103 103 1 99.1%
HCO3 28 28 0.01 >99.9%

MOLECULE
ORGANICE(mg/
dl)
Proteine 5000-6000mg/dl 0-01 0
Glucoză 100 100 0 100%
Uree 26 26 13 50%
Creatinină 1.1 1.1 1.1 0%
REGLAREA REABSORBTIEI TUBULARE
REABSORBTIA Na
 necesar 10 - 20 mEq/zi; consum 100 - 200 mEq/zi.
 600 g de Na se filtreaza prin glomerul in 24 de ore,dar este reabsorbit activ pe toata lungimea nefronului cu
exceptia ramului descendent al AH.
 Reabsorbtia are loc transcelular si paracelular
 TCP 65% : Transportul activ primar de Na  se produce in extremitatea bazala, in zona spatiilor
intercelulare laterale prin  pompa 3Na/2K   (expulzarea Na din celula tubulara se face laschimb cu K ce
patrunde in celula) ATP
 Transportul activ secundar   - co-transport Simport  : Na/glucoza, Na/aminoacizi; Antiport: Na/H
 AH 25% -  segmentul ascendent  reabsorbtie de Na prin transport paracelular pasiv datorita gradientului
osmotic
 TCD și TC 10% Na dependent de hormoni(transcelular): la polul apical aldosteronul, polul bazalcorelat cu
echilibrul acido-bazic:ATP –aza
 in alcaloza→ Na/K;-
  in acidoza→ Na/H
REABSORBTIA K

S-ar putea să vă placă și