ŞTIINŢA, TEHNICA,

ECONOMIA, SOCIETATEA.
REVOLUȚIA INDUSTRIALĂ.
 Motorul cu abur
Chiar dacă au existat experimente cu aburi de pe vremea grecilor antici, primul motor de succes comercial care putea
transmite putere continuă unei mașini a fost motorul atmosferic, inventat de Thomas Newcomen în jurul anului 1712.
Acesta a îmbunătățit pompa de abur a lui Savery, folosind un piston, așa cum a propus Papin. Motorul lui Newcomen a
fost relativ ineficient și folosit mai ales pentru pomparea apei. A funcționat prin crearea unui vid parțial prin condensarea
aburului sub un piston din interiorul unui cilindru.

Următorul pas important a avut loc când James Watt a dezvoltat (1763–1775) o versiune îmbunătățită a motorului lui
Newcomen, cu un condensator separat. Motoarele timpurii ale lui Boulton și Watt foloseau jumătate din cât cărbune
folosea versiunea îmbunătățită a lui John Smeaton a lui Newcomen.
 Mitraliera
Primele modele de mitralieră de succes au fost dezvoltate la mijlocul secolului al XIX-lea. Caracteristica cheie a
mitralierelor moderne, ritmul lor relativ mare de tragere și, mai important, încărcarea mecanică, a apărut pentru prima dată
în pistolul Gatling model 1862, care a fost adoptat de Marina Statelor Unite. Aceste arme erau încă alimentate manual;
totuși, acest lucru s-a schimbat odată cu ideea lui Hiram Maxim de a valorifica energia de recul pentru a reîncărca
mitraliera lui Maxim. Această invenție a schimbat pentru totdeauna modul în care se desfășoară războaiele.
 Automobilul
Nicolas-Joseph Cugnot este creditat cu construirea primului vehicul sau mașină mecanică autopropulsată la scară largă în
aproximativ 1769; a creat o tricicletă alimentată cu abur. De asemenea, a construit două tractoare cu abur pentru armata
franceză, dintre care unul este păstrat la Conservatorul Național de Arte și Meserii din Franța. Invențiile sale au fost, totuși,
afectate de probleme cu alimentarea cu apă și menținerea presiunii aburului. În 1801, Richard Trevithick a construit și a
demonstrat locomotiva sa rutieră Puffing Devil, considerată de mulți a fi prima demonstrație a unui vehicul rutier alimentat
cu abur. Nu a reușit să mențină o presiune suficientă a aburului pentru perioade lungi și a fost de puțină utilizare practică.
Această invenție a avut un efect imens asupra transportului.
 Telegraful
Primul telegraf funcțional a fost construit de inventatorul englez Francis Ronalds în 1816 și a folosit electricitate statică.
La casa familiei de pe Hammersmith Mall, el a înființat un sistem subteran complet într-un șanț lung de 175 de yarzi (160
m), precum și un telegraf deasupra capului de opt mile (13 km). Liniile erau conectate la ambele capete la cadrane rotative
marcate cu literele alfabetului, iar impulsurile electrice trimise de-a lungul firului erau folosite pentru transmiterea
mesajelor. Oferind invenția sa Amiralității în iulie 1816, aceasta a fost respinsă ca „complet inutilă”. Telegraful urma să
revoluționeze metodele de comunicare.
 Bateria electrică
Conceptul de electricitate datează din Grecia antică când Thales a observat că o sarcină electrică a fost produsă atunci
când a frecat chihlimbarul. Oamenii de știință au descoperit și un borcan vechi de 2.000 de ani în Bagdad în 1938, despre
care se crede că este cel mai vechi exemplu de baterie din lume. A produs 1,1 volți. Bateria actuală a fost inventată de
Alessandro Volta în 1800, când și-a dezvoltat grămada voltaică. Pila voltaică ar putea crea un flux de electricitate constant
și fiabil. Volta și-a început munca în 1794 când a observat o interacțiune electrică între două metale care erau scufundate
într-o soluție acidă. Folosind acest principiu, și-a proiectat bateria care avea inele alternative de zinc și cupru scufundate
într-un electrolit.