Ministerul Educației și Cercetării al

Republicii Moldova
Universitate Pedagogică Ion Creangă
Obiectul: Fiziologia omului
Tema: Alimentaţie raţională. Perspective ale alimentaţiei a populaţiei
lumii.

Realizat:
Cuprins:

• Întroducere
• Alimentația rațională
• Sistemele alimentare
• Obiectivul 2 al ONU
 A mânca nu e rușine, când manânci ce se cuvine.
-Proverb românesc-
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS),
obezitatea este cea mai răspândită afecţiune care nu este
recunoscută la nivel global ca fiind o problemă de sănătate.
Obezitatea are un efect devastator asupra morbidităţii şi
asupra mortalităţii în întreaga lume. Obezitatea este
rezultatul unui stil de viaţă nesănătos.
Intre preocuparile zilnice ale fiecarui om, satisfacerea
instinctului alimentar pare sa ocupe un loc primordial, doar de
instinctul erotic. Nevoia de satisfacere a acestor “ instincte “ a
determinat acumularea unor experiente dintre cele mai bogate
din existenta speciei umane.
• Alimentaţia rațională -
corectă şi echilibrată este
fundamentală pentru Alimente
sănătatea omului. Ţinând organice
cont de definiţia OMS,
alimentaţia adecvată şi
sănătatea sunt strâns corelate
de drepturile fundamentale
ale omului. Mai mult decît Alimentație
atât, o alimentaţie corectă rațională
este elementul cheie în
prevenirea multor boli şi un Respectarea
Respectarea
cantitații
tratament activ pentru multe meselor
consumate
altele.
 În comportamentul oricarui om se remarca importanta
capitala acordata ges-tului alimentar, atat prin preocuparile
legate de asigurarea aportului energetic optim, cat si prin
prisma relatiei directe “ aliment-medicament”, ca ajutor de
nadejde pentru momentele grele de boala si suferinta.
Dietoterapia naturista defineste metoda de tratament care
foloseste tipuri particulare de alimentatie in scop terapeutic,
fiind acea forma de terapie care utilizeaza ali-mentele, fie in
starea lor naturala, fie prelucrata in modalitati speciale, ca
remedii im-potriva diferitelor conditii patologice.
„Alimentația naturista” extinde  utilizarea alimentelor
naturale, neprelucrate termic sau chimic dinspre domeniul
terapeuticii catre cel al preventiei medicale.
 Prin prelucrarile tehnologice la care sunt supuse – doar mecanice, fara interventie
termica sau chimica – aceste produse biologice nu sunt practic afectate la nivel:
• -biochimic ( configuratie moleculara spatiala tridimensionala si izomeria optica,,
specific lumii vii );
• -biofizic ( campurile energetic biologice, de frecvente si luminozitati specific viului ) si
• -bioinformational (negentropia, adica un grad cat mai scazut de “ de-zordine “, deci o
structura cat mai mult posibil organizata informational, in structura intima a
preparatului ).

In acest mod, alimentele naturale isi mentin calitatea de produse organice, ale vietii,
pentru Viata. Prin prelucrari naturale – care nu ataca biostructura
bioenergoinformationala a acestora - de tip mecanic ( mixare, stocare, rasnire, razuire,
presare etc., toate la rece ), biochimic ( macerare in lichid natural ) etc., se obtin
preparate culinare naturale, a caror structura biofizica si biochimica va
corespunde calitativ cu produsele originare: nedenaturate, fara toxicitate, enzimatice,
organice, deci cu adevarat naturale.
 Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, stilul de viaţă
al unei persoane are o influenţă de 50% asupra sănătăţii
sale, în timp ce mediul înconjurător şi factorul ereditar au o
însemnătate de doar 20% pentru sănătatea persoanei, iar
medicina are o contribuţie de doar 10% la sănătatea
persoanei. Ce ne arată că persoana însăşi este responsabilă
pentru sănătatea sa, pentru bunăstarea sa şi pentru starea
corpului? Şi că doar omul, prin felul de alimentare, este cel
care îşi poate menţine
corpul, întregul organism
în perfectă stare sau
poate să accepte să
trăiască cu o potenţială
stare de boală, lucru care
poate să răpească din
bucuria vieţii.
 Sistemele alimentare lasă prea mulți înfometați, în timp
ce cresc alte tipuri de malnutriție
• În ciuda progreselor înregistrate în ultimele decenii în reducerea atât
a numărului de persoane subnutrite, cât și a prevalenței subnutriției,
în 2019, 8,9% din populația globală era subnutrită. Stagnarea
progresului global împotriva subnutriției a fost determinată de mulți
factori, inclusiv încetinirile economice, conflictele armate, urgențele
umanitare, focarele de boli, infestările cu dăunători și consecințele
negative ale schimbărilor
climatice, inclusiv seceta și fenomenele meteorologice
extreme. În general, subnutriția este strâns legată de
sărăcia, inegalitățile și excluziunea socială. Lumea nu este
pe cale să atingă obiectivele convenite la nivel global în
combaterea poverii multiple ale subnutriției,
deficiențelor de micronutrienți și excesului de greutate/
obezitate.
• La nivel mondial, în 2016, una din trei femei de vârstă reproductivă
(15-49 de ani) a fost afectată de anemie. În același timp, 6% dintre
copiii sub 5 ani, 20,6% dintre copiii cu vârsta între 5 și 9 ani, 17,3%
dintre adolescenții cu vârsta între 10 și 19 ani și 38,9% dintre adulți
(cu vârsta de 18 ani sau mai mult) erau supraponderali.
• Un motiv cheie pentru care milioane de oameni din întreaga lume
suferă de foame, insecuritate alimentară și malnutriție este că nu
își pot permite costul dietelor sănătoase care le-ar satisface nevoile
alimentare și nutritive. În multe cazuri, costul dietelor sănătoase
depășește pragul internațional de sărăcie, stabilit la paritatea
puterii de cumpărare de 1,90 USD pe zi. Estimările sugerează că
dietele sănătoase sunt inaccesibile pentru mai mult de 3 miliarde
de oameni din lume.
Obiectivul 2 al ONU de dezvoltare durabilă este „stopiarea foametei, realizarea
securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea agriculturii
durabile”. În cadrul acestui obiectiv, au fost identificate o serie de ținte convenite
la nivel internațional, care urmează să fie atinse până în 2030. La scară globală,
s-au înregistrat unele progrese față de acești indicatori, proporția copiilor sub 5
ani care suferă de subnutriție cronică scăzând de la 23 ⋅1 % în 2015 până la 21 ⋅3
% în 2019. În ciuda progreselor înregistrate împotriva subnutriției, ONU vede
clar că lumea nu este pe cale să atingă foametea zero până în 2030.
Diversitatea alimentară este o măsură a gamei de alimente aparținând diferitelor
grupe de alimente, consumate de un individ într-o perioadă de timp definită. Cu
cât este mai mare diversitatea unei diete, cu atât este mai mic riscul ca dieta să fie
insuficientă în ceea ce privește aprovizionarea cu micronutrienți, astfel
înțelegerea tiparelor alimentare este un instrument important în conceperea
abordării strategice de combatere a foametei ascunse.
Studiile evidențiază nevoia de prudență atunci
când se interpretează datele despre diversitatea
dietei și necesitatea de a avea o cunoaștere
aprofundată a practicilor locale de gătit și a
prezenței produselor alimentare fortificate
disponibile la nivel local, cum ar fi uleiul de gătit
îmbogățit cu vitamina A, care pot fi, de asemenea,
trecute cu vederea atunci când folosim instrumente
de evaluare a diversităţii alimentare.
Biofortificarea este îmbunătățirea conținutului de
micronutrienți al unui aliment, fie prin programe
de ameliorare a culturilor, fie prin metode
agronomice (de exemplu, adăugarea de
îngrășăminte bogate în nutrienți) sau o combinație
a ambelor.
Necesită puține modificări ale comportamentului, deoarece
biofortificarea are un efect redus asupra caracteristicilor senzoriale
ale culturilor, crescând astfel acceptabilitatea și durabilitatea acesteia
ca intervenție cu micronutrienți. Odată ce planta biofortificată a fost
dezvoltată, sămânța poate fi distribuită pe scară largă și reprodusă an
de an de către fermieri. După costul inițial al programului de
ameliorare, costurile continue sunt minime, deși poate fi necesar un
sprijin pentru optimizarea aplicării de îngrășăminte pentru a realiza
potențialul de conținut de micronutrienți ai culturii.
Studiile au arătat că, deși nu a exista niciun
avantaj de randament pentru soiul de grâu cu zinc
biofortificat, acesta a fost competitiv cu soiurile de
grâu cultivate în prezent.
Pentru a obține un impact maxim în abordarea foametei ascunse,
toate cele citeva strategii descrise mai devreme pentru creșterea
aportului de micronutrienți ar trebui valorificate folosind o
abordare coordonată. Acest lucru necesită cunoștințe comune ale
intervențiilor și inițiativelor regionale și naționale pentru a
maximiza eficiența și acoperirea programului. Cu toate acestea,
răspunsul pentru atingerea obiectivului de
dezvoltare durabilă 2 la nivel global constă
în vizualizarea întregului lanț valoric
alimentar printr-o „abordare de sistem”.
Sistemul alimentar este o rețea interactivă
complexă care implică interacțiuni între
producătorii de alimente, procesatorii,
distribuitorii și consumatorii.
Bibliografie
https://www.csid.ro/dieta-sport/dieta-si-nutritie/19-proverbe-de
spre-alimentatia-sanatoasa-15054806/
https://correct-it.eu/wp-content/uploads/2018/05/RO-IO1-COR
RECT-IT.pdf
https://www.un.org/development/desa/dpad/publication/un-de
sa-policy-brief-102-population-food-security-nutrition-and-susta
inable-development/
https://www.cambridge.org/core/journals/proceedings-of-the-
nutrition-society/article/global-challenge-of-hidden-hunger-
perspectives-from-the-field/
62BD2454B25499EFC54713E86C5D7BAA