CONFLICT SI COOPERARE IN

CLASA DE ELEVI

Radu Andreea-Florina
 Conflictul poate fi definit ca stare ce se caracterizeaza prin
manifestarea unor tensiuni acumulate in timp sau determinate de
factori de moment,intre doua persoane sau grupuri ce au fie aceleasi
interese, fie interese diferite , care nu au gasit modalitati de
inlaturare a acestor tensiuni.
 Conflictul este atât de prezent şi de

integrat în viaţa de zi cu zi, încât am

început să ne obişnuim cu prezenţa lui.

Lumea din jurul nostru este modelată şi

desenată de conflict, de încleştarea de

 Copiii nu sunt nici ei feriţi de conflicte
energii. Conflictul apare atunci când
şi sunt nevoiţi să le facă faţă într-un fel
acţiunea şi comportamentul rezultat din
sau altul, începand cu prima zi de joacă
comunicare sau din lipsa ei naşte
în parc, continuând cu neînţelegerile
atitudini ostile, devenind greu de
cu colegii de gradiniţă, de şcoală sau
rezolvat dacă asupra lui nu se intervine
cu membrii familiei. Pentru că nu ne
la timp.
naştem înţelepţi, copiii (şi adulţii,
uneori) trebuie să înveţe să rezolve
conflicte şi să înlocuiască reacţiile
negative (frustrare, furie) cu o atitudine
de cooperare
 Toate aspectele legate de clasa de elevi fac

parte din managementul clasei, care vizează nu

numai problemele minore care pot apărea într-o

clasă, ci și problemele serioase de

comportament și disciplină. Sala de clasă poate

fi abordată ca un spaţiu de confruntare, unde nu

întotdeauna profesorul beneficiază de o poziţie

privilegiată.

 De multe ori, sursele confruntării se află în

exterior (frustrări sociale, probleme familiale,

tulburări de comportament sau psihice etc.), dar

acest lucru nu înseamnă că profesorul le poate

ignora.
 Componentele majore ale conflictului,
după Van de Vliert, sunt:

 problema (tensiunea sau disconfortul

produs de altul/alţii);
 Dintr-o altă categorie, după Kreidler,
 comportamentul conflictual (reacţia
conflictele de la clasă pot fi:
intenţionată sau manifestată de un
individ la problemă) ;
 conflicte funcţionale (servesc unui
scop util şi au efecte pozitive, aducând
 rezultatul conflictului (consecinţe ale
ameliorări)
comportamentelor părţilor).
 conflicte disfuncţionale (au efecte
negative). În multe cazuri, la clasă un
conflict este iniţial ambivalent, iar apoi
poate deveni funcţional sau
disfuncţional (Kreidler, 1984).
 Aceste tipuri de conflicte poate fi aplanat prin cooperare elev-elev, elev-clasă,
elev-profesor, comunicare, toleranţă, expresie emoţională pozitivă, rezolvarea
creativă a conflictelor.
 Conflictul are mai multe şanse de soluţionare dacă:
 atenţia se concentrează pe problemă şi nu pe persoanele implicate;
 emoţia şi teama sunt controlate;
 între părţi au existat relaţii de prietenie înaintea izbucnirii diferendului,
 participanţii au cunoştinţe şi deprinderi de rezolvare a conflictului
 cineva calificat îi ajută să-l depăşească.
 Cooperarea vizează, în principal, modelul de educaţie structural menit să
dezvolte un rezultat pozitiv şi să asigure un climat pozitiv între membrii clasei de
elevi sau al grupurilor. Faptul că profesorii, de cele mai multe ori, le prezintă elevilor
aplicaţii sau activităţi care se realizează pe grupe, înseamnă că îşi prezintă interesul în
a-i face pe aceştia să devină mai buni şi să dea un randament pe cât se poate de
eficient. Cooperarea este o altă modalitate prin care se dezvoltă gândirea elevilor. 
 Un profesor care a utilizat la clasă frecvent metode bazate pe cooperare (de
exemplu: „Mozaic”, „Turul galeriei”(metoda interactiva ce are la baza invatarea prin
colaborare) „Gândiţi - Lucraţi în perechi/grup - Comunicaţi”), încurajează
interacţiunea elev-elev, adoptă rol de facilitator, de consultant în cadrul lecţiei,
propune elevilor sarcini comune, stabileşte scopuri comune. Astfel, riscul producerii
unor situaţii conflictuale la clasă ar trebui să scadă
 PREZENTAREA UNEI SITUAŢII CONFLICTUALE
APĂRUTĂ ÎN CLASA DE ELEVI

 Mirela este elevă în clasa a IX-a, conştiincioasă, învaţă la toate orele şi are
temele rezolvate pentru fiecare lecţie. Într-una din zile, Mirela se simte rău
şi vine la şcoală cu temele nerezolvate. Reacţiile nu au întârziat să apară,
unii colegi adresându-i expresii jignitoare: „tocilară”, „ochelaristă”, „eşti
dusă cu capul”. Dezarmată de reacţia acestor colegi, aceasta se apără
reproşându-le că se folosesc de ea, apoi decide să plece de la ore acasă, cu
riscul de a căpăta absenţe nemotivate în catalog.
 PAŞI CĂTRE SOLUŢIONAREA CONFLICTULUI ŞI REZOLVAREA
PROBLEMEI

 A) Descrierea problemei:
În momentul când colegii mai „leneşi” ai Mirelei nu au de unde copia temele, aceştia dezvoltă un comportament
vebal agresiv, care o jignesc pe Mirela.
 B) Ce simt personajele implicate în conflict?
Mirela se simte frustată şi folosită de către colegii săi.
 C) Propuneri pentru rezolvarea conflictului:
- discuţia profesorului diriginte cu eleva pentru aflarea motivelor pentru care a lipsit, separat, apoi în faţa clasei;
- identificarea problemei (dorinţa de a fi acceptată în cadrul grupului / de a fi lider);
- responsabilizarea colegilor;
- plan de remediere / recuperare pentru elevii cu rămâneri în urmă la învăţătură;
 -parteneriate cu părinţii care implică participarea acestora la activităţi didactice
  D) Elaborarea unui plan de acţiune:
 Se va face pe două paliere:

 a) Includerea elevei şi a familiei într-un program de consiliere şcolară pentru îmbunăţăţirea stimei de sine şi a

abilităţilor de comunicare în cadrul unui grup;

 b) În cadrul orelor de consiliere / dirigenţie se stabileşte de exemplu câte o săptămână tematică: „Săptamâna

prieteniei”, „Săptămâna voluntariatului”, „Săptămâna: Spune NU... astfel încât ceilalţi să nu se simtă jigniţi”,

„Săptămâna: Cel mai bun ascultător”, „Săptămâna: Vreau să-ţi exprimi părerea” etc.
 O limită serioasă a studiului stilurilor de rezolvare a situaţiilor conflictuale
este aceea că acestea se bazează pe „percepţiile pe care le au participanţii
asupra propriilor lor stiluri conflictuale”.
 Aceste rezultate reflectă faptul că percepţia despre stilul conflictual depinde
de evaluarea pe care o face individul, fie a propriei persoane, fie a celorlalţi.
 BIBLIOGRAFIE

CHIVU, ROXANA, 2008, ELEMENTE GENERALE DE

MANAGEMENTUL EDUCAŢIEI, ED. MERONIA, BUCUREŞTI.
STOICA-CONSTANTIN, ANA, 2004, CONFLICTUL
INTERPERSONAL: PREVENIRE, REZOLVARE ŞI DIMINUAREA
EFECTELOR. ED. POLIROM, IAŞI.
IUCU, B. ROMIŢĂ, 2006, MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI.
APLICAŢII PENTRU GESTIONAREA SITUAŢIILOR DE CRIZĂ
EDUCAŢIONALĂ, ED. POLIROM, IAŞI, P. 76