Curs

Bazele teoretice ale turnarii

 Curs 1.
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND
STAREA LICHIDĂ A METALELOR ȘI
ALIAJELOR

• 1.1. Introducere

• 1.2. Mărimi fizice care însoțesc procesul

de topire
 1.1. Introducere
• Cursul BTT are ca scop inițierea în cunoașterea și interpretarea științifică a
fenomenelor care însoțesc turnarea , solisificarea și răcirea în forme a pieselor
turnate.
• Materialele metalice reprezintă totalitatea materialelor care au ca și component
lichid principal un metal propriu-zis sau un aliaj metalic. În natură exista o sută
trei elemente chimice, din care optzeci și șase sunt metale iar douăzeci și
șapte sunt nemetale ( metaloizi, semimetale).
• Turnarea este una dintre metodele cele mai răspândite și mai economice de
obținere a pieselor metalice.
• După tipul aliajelor care se toarnă, turnătoriile se împart în:
- turnătorii de fontă;
- turnătorii de oțel;
- turnătorii de aliaje neferoase;
-turnătorii de materiale biocompatibile.

• Procesul de solidificare presupune existența unui metal sau aliaj în stare

lichidă care influenţează hotărâtor producerea unor piese turnate de calitate
superioară sub aspectul proprietăţilor lor mecanice.
• Starea solidă
• Metalele și aliajele în stare solidă sunt alcătuite dintr-un număr mare
de cristale cu dimensiuni foarte mici orientate la întâmplare.
Orientarea atomilor este într-o ordine bine definită numită rețea
cristalină, în care toate nodurile sunt ocupate de atomi ce oscilează în
jurul acestor noduri determinând o mișcare termică a stării solide.
• Calculul numărului de atomi pentru un cristal cubic cu fețe centrate
este dat de relația 1:
a
N
d
unde : a - este latura cristalului cubic (µ); d- diametrul atomilor (Ǻ).

• În interiorul cristalelor, atomii sunt dispusi în rețele, numite rețele

cristaline.
-cubică cu volum centrat : Feα; Feδ; W; V; Mo; Cr;
-cubică cu fețe centrate : Feɤ; Al; Ni; Cu;
-rețea hexagonală: Mg; Zn.
• Datorită existenței între atomi a forței de atracție (F), la încercarea
de a mări distanța dintre atomi, aceștia de opun.
• În cazul în care metalul se supune unei comprimări cu scopul de a
micșora distanța λ , apare între atomi forța de respingere (Fr).
• Atomii sunt menținuți în poziție de echilibru sub acțiunea forțelor de
atracție și a forțelor de respingere.
• Forțele de atracție se exercită între ioni, iar cele de respingere apar
în zonele de agitație termică.
• Forța exercitată pe suprafața laterală a unui cub cu latura n între doi
atomi cu distanța medie λ într ei are următoarea formă :

F  n 2  Fr
A  n   
2
Aria suprafeței
Presiunea exercitată de gaz va fi exprimată cu ajutorul relației:

F n 2  Fr Fr R  T R  T k  T
p      3
A n   2
 2
v N 3

unde: N- este numărul lui Avogardo; k- constanta lui
Boltzmann
Starea gazoasă
• Din punct de vedere energetic gazele se caracterizează prin
absența forțelor de interacțiune, factorul predominant fiind energia
termică.
• În cazul gazelor mișcarea termică este determinată de mișcarea
haotică a particulelor.
• În aceste condiții ecuația de stare a gazelor dată de expresia

p V  R  T
• se modifică astfel devine expresia:
 a 
 p  2   V  b   R  T
 V 

• unde: p –este presiunea; V- volumul molar; R- constanta universală

a gazelor; T- temperatura absolută; a,b- constante.
• Egalând cele 2 relații rezultă că forța de respingere este proporțională
cu temperatura și invers proporțională cu distanța dintre atomi:

k T
Fr 

•În jurul poziției de echilibru atomii exercită o mișcare oscilatorie
armonică.

• În punctul x=o, fapt care indică poziția de echilibru energia potențială

este nulă (Ep = 0), ceea ce implică o energie cinetică maximă (Ec = max).

•În punctul de amplitudine maximă energia cinetică este nulă (Ec = 0),
ceea ce implică o energie potențială maximă (Ep = max).

•Energia termică reprezintă suma energiilor cinetice și potențiale ale

atomilor exprimată prin relația și neavând o repartizare uniformă între
aceștia.

Etermica  E c  E p
 • Ec este energia cinetică sau energia de mişcare a unui atom de
masa m, aflat în mişcare de translaţie cu viteza v în raport cu un
sistem de referinţă inerţial: 2
mv
Ec 
2
Ec 
mv 2 unde: k–este constanta lui
• Energia termică medie:
2 3
E t  kT Bolzman,
2 (k=1,38·10-16erg/grd); T-
temperatura.
Legea repartiției energiei este dată de Maxwell
și
Notând cu N, numărul total de atomi a căror viteză este v, iar cu ΔN numărul atomilor
cu viteza v+ Δv în condiții limită legea lui Maxwell este dată de expresia
mv 2
2m 1 
dN  N  e 2 kT
 m  v 2  dv
 kT 3/ 2

viteza de oscilație a atomului exprimată prin relația v  2 2 dE c

Ec dv  
m m 2 Ec
Din cele două relații rezultă relația, a cărei curbă reprezentativă este sub
formă de clopot ca și curba lui Gauss.
E
2N 1  c
dN    e kT  E c dE c
 kT 
3/ 2
• Acest fapt poate fi explicat astfel:
*valori mici ale energiei implică număr mic de atomi datorită factorului
energie;
*valori mari ale energiei implică număr mic de atomi datorită factorului
exponențial.
Solidele pot fi caracterizate printr-o ordine la distanță numită ordine
depărtată.

Starea lichidă
• Este o stare a materiei stabile, intermediară între regiunea de
stabilitate a solidelor și cea a gazoaselor la o anumită
temperatură și o anumită densitate.
• Lichidele nu se caracterizează nici prin ordinea perfectă a
solidelor și nici prin ordinea caracteristică gazelor, se poate spune
ca din punct de vedere structural lichidele prezintă un echilibru
între solide și gaze.
 1.2. Mărimi fizice care însoțesc procesul de topire
• Procesul de topire este însoțit de o serie de fenomene care joacă un rol
important în producția de piese turnate.
• Aceste fenomene sunt cunoscute din chimia fizică și metalurgia fizică și
anume:
- punctul de topire;
- intervalul de topire;
-căldura specifică în stare solidă;
-căldura latentă de topire;

-căldura specifică în stare lichidă.

• Topirea la presiune constantă este un proces nonvariant care se explică
prin faptul că, în cursul procesului de topire temperatura nu variază,
pastrând o valoare constantă ce depinde de natura corpului, singura
mărime variabilă fiind presiunea.
• În cazul procesului de topire apare un echilibru între faza solidă și
cea lichidă. Fiecărei presiuni p, îi corespunde o temprtatură T de
topire .
 • Temperatura de topire la presiune atmosferică se numește
punct de topire.

Temperatura de echilibru variază cu presiunea conform relației

dT T Vl  Vs 

dp H top

unde: Vl – este volumul în stare lichidă; Vs – volumul în stare solidă;

ΔHtop – căldura latentă de topire (Ltop).

(Vl –Vs) > 0 pentru majoritatea metalelor;

(Vl –Vs) < 0 pentru metale rare.
 Curbele de încălzire a unor tipuri
de aliaje
a- metal pur; b- soluție solidă; c-
soluție solidă +eutectic; d- aliaj
eutectic

Termenul eutectic defineşte un aliaj sau un amestec, a cărui temperatură de

topire este mai mică decât temperatura de topire a oricărui dintre elementele
constitutive.
• Căldura latentă de topire

•La topire, metalele și aliajele eutectice absorb căldura care servește

la mărirea energiei atomilor, căldură pe care o eliberează la
solidificare.

•Căldura absorbită la topire nu duce la creștera temperaturii,

reprezentând căldura latentă de topire care este egală cu diferența
între entalpia (mărime termodinamică, exprimată prin energia internă a
unei substanțe și produsul dintre presiune și volum) aliajului lichid și
solid la temperatura de topire.

•Temperatura de turnare apare ca urmare a creșterii temperaturii după

topirea completă a metalului.
• Pentru topirea unei unități de masă de metal este necesără atât
căldură de topire cât și căldură de supraîncălzire.
• Aceasta este exprimtă cu ajutorul relației :

Ttop Ttur

Q c
T0
ps dT  Ltop  c
Ttop
pl dT

unde: cps – este căldura specifică în stare solidă în J/kg;

cpl - căldura specifică în stare lichidă în J/kg;
Ltop - căldura latentă de topire în J/kg;
Ttop – temperatura de topire în K;
Ttur – temperatura de turnare ( supraîncălzire) în K;
T0 = 273 K, temperatura ambiantă.
 • Neglijând variația cu temperatura a căldurilor specifice, căldura necesară
topirii și supraîncălzirii unei cantități m de metal este exprimată cu relația:


Q  m c ps Ttop  T0   Ltop  c pl Ttur  Ttop  
Folosind relația propusă de Petit căldura specifică în stare solidă se poate
exprima astfel:

24,951 , J/ gK unde: A – este masa atomică a metalelor

c ps 
A
Proprietățile termice ale unor metale care stau la baza aliajelor de turnătorie
Metalul Fe Cu Al Mg Zn

cps la 20ºC J/ kg K 447 384 905 980 380

cpl la Ttop J/kg K 875 545 1420 1460 460

L, kJ/kg 272 205 396 380 105

 • Căldura specifică în stare lichidă prezintă importanță pentru
metalele care au valori mari ale acestei proprietăți, datorită faptului
că acestea se răcesc mai greu deci au capacitate de curgere =
fluiditate ridicată.[2]
• Căldura latentă de topire pentru anumite metale, utilizate în
turnătorii poate fi calculată cu aproximație cu ajutorul regulii lui
Trouton:

Ltop  9,211  Ttop , J/g·mol

• Regula lui Trouton este foarte importantă în aprecierea căldurii latente de
topire a metalelor, deoarece determinarea temperaturii de topire se face cu
ușurință.
• Raportul dintre căldura absorbită și temperatura constantă la care are loc
un proces reversebil cum este procesul de topire se numește entropia
procesului și este exprimată cu ajutorul relației

Ltop
S  9,211 , J/g·mol·K
Ttop
• Căldura absorbită de aliaj în intervalul de topire
• În intervalul de temperatură , aliajele se topesc și absorb pe lângă
căldura latentă și o cantitate suplimentară de căldură necesară
ridicării temperaturii aliajului în stare bifazică.

• În cazul aliajelor fără eutectic, când se atinge punctul de topire (T =

Ts ), temperatura continuă să crească într-un ritm mai lent deoarece
o parte din căldură este absorbită sub formă de căldură latentă de
topire, iar cealaltă parte folosește la creșterea temperaturii.

• Când se atinge temperatura lichidus, aliajul este în întregime topit și

temperatura crește din nou în ritm accelerat.

• Topirea în cazul aliajelor cu eutectic și cu interval de solidificare

începe la temperatură constantă.

• Pentru o masa m dintr-un aliaj căldura necesară pentru topirea și

supraîncălzirea ei este dată de relația :

 c pl  c ps 
• Q  m c ps Ts  T0   TL  Ts   L  c pl (Ttur  TL 
 2 
• După regula amestecurilor poate fi calculată căldura specifică a
aliajelor cp , conform relației :

n
c p   c pi  X i
i 1
unde: cpi –este căldura specifică la momentul i.

Creșterea în volum a topiturii

Toate metalele și aliajele prezintă o creștere a volumului în timpul
fenomenului de topire.
Această creștere de volum explicată prin scăderea greutății specifice și
procesul invers, contracția de volum la solidificare are importanță în
turnătorii prin faptul că la umplerea formei cu metal lichid, în formă se
introduce o masă mai mică de metal, datorită densității mici decât ar fi
necesar pentru obținerea unei piese bune.
Încălzind lichidul obținut prin topire are loc o dilatare proporțională cu
temperatura, cu deosebirea că, coeficientul de dilatare în stare lichidă are
valoare mai mare decât coeficientul de dilatare în stare solidă.