Sunteți pe pagina 1din 13

INTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIE

• COCEANGA ANCUŢA- VERIDIANA


• VLAD LUCICA
• PSIHOLOGIE ANUL I, GRUPA II.
GÂNDIREA
Gândirea- definiţie

Gândirea este o succesiune de operaţii care duc la


dezvăluirea unor aspecte importante ale realităţii şi la rezolvarea
anumitor probleme.

1. Informaţional –
operaţional
8.sistemic 2. mijlocit

CARACTERISTICI
7. multidirecţional 3.mijlocitor

4.Generalizat şi
6. finalist
abstractizat
5. acţional
• Caracterul informaţional – operaţional
Cu ajutorul gândirii - se reproduc relaţii obiective
- se construiesc mintal
- se introduc in realitate noi relaţii pe baza
anticipării posibilului
- se accede la surprinderea insuşirilor interne ale
obiectelor şi fenomenelor şi a relaţiilor dintre ele.

• Caracterul mijlocit
Gândirea este mijlocită de: - senzaţii
- percepţii
- memorie
- imaginaţie
- limbaj → ca instrument de exteriorizare
→ ca mijloc de asimilare

• Caracterul mijlocitor
Gândirea este cea care mijloceşte si influenţează toate mecanismele
psihice, contribuind astfel la accelerarea funcţionalităţii şi la sporirea
eficienţei lor.
• Caracterul generalizat si abstractizat

Cunoaşterea umană parcurge doua mari “salturi”:


1. De la concret la abstract
natura concretului

• concret senzorial( incărcat cu însuşirile exterioare fenomenale, neesenţiale
ale obiectelor si fenomenelor )

2.De la abstract la concret


natura concretului

• concret logic( redă obiectul în multitudinea determinărilor sale concrete)

pur → ideea nu are


corespondent in imagine
Tipuri de abstract figural → legătura intre imagine
si concept
Intuitiv-plastic → invadat de imagini şi
exteriorizat
• Caracterul acţional
Gândirea →constă în schiţarea mintală a acţiunilor
→se formează prin interiorizarea schemelor de
organizare şi executare a acţiunilor asupra obiectelor materiale
→capată o funcţie de comandă şi control asupra
desfăşurării acţiunii.

• Caracterul finalist
• Există două momente ale procesului gândirii:
1. Înainte de desfăşurarea proceselor
rezolutive
2. Dupa încheierea lor
• Înainte de a fi executată, activitatea de gândire este :
→ planificată in minte
→ fundamentată din punct de vedere al scopului
→ raţionalizată
• Caracterul multidirecţional
Gândirea se întinde pe toate cele trei dimensiuni
temporale: - trecut
- prezent
- viitor
Astfel gândirea: - foloseşte informaţia despre trecutul
obiectului pentru a explica prezentul lui
- integrează informaţia despre trecutul
şi prezentul obiectului pentru a prevedea starea lui in
viitor.

• Caracterul sistemic
Gândirea conţine elemente structurate, ierarhizate
între ele, fapt care îi asigură autoreglabilitatea.
Gândirea poate fi redusă la un sistem cibernetic
deoarece dispune de toate cele trei categorii de mărimi
ale sistemului.
Mărimi ale
sistemului

De stare( mulţimea
transformărilor
De intrare informaţionale
(întrebări, De iesire ( răspunsurile
bazate pe structurile
probleme) şi soluţiile formulate)
operaţionale deja
elaborate )

Mărimile de ieşire le controlează şi reglează pe cele de intrare


asigurând astfel conexiunea inversă.
Operaţiile gândirii
Se pot distinge două categorii de operaţii ale
gândirii: operaţii generale si specifice.
• operaţiile generale – prezente în orice act de reflecţie
• operaţiile specifice – în relaţii cu o anumită categorie de
probleme, cu un anume domeniu de cercetare.

Operaţiile generale

comparaţia analiza sinteza abstractizarea generalizarea


• Comparaţia- constă intr-o apropiere pe plan
mintal a unor obiecte sau fenomene cu scopul
stabilirii asemănărilor şi deosebirilor dintre ele.

• Analiza- separarea mintală a unor obiecte şi


fenomene sau a unor insuşiri, părţi, elemente ale
lor.

• Sinteza- o legătura stabilită intre obiecte,


fenomene sau diferitele lor părţi, elemente sau
însuşiri.
- progresul gândirii este favorizat de
variaţia experienţei, de diversitatea obiectelor
sau a situaţiilor.
• Abstractizarea – analiză a esentialului, izolarea pe
plan mintal a unor aspecte sau relaţii esenţiale între
obiecte şi fenomene.
- există conştiinţa unui anume aspect aparţinând la
mai multe obiecte sau fenomene,sau chiar a unei clase
intregi.
John Locke in “ Eseu asupra intelectului uman”
descrie şase funcţii ale reflecţiunii:
→ percepţia
→ retenţia ( memoria )
→ discernământul ( analiza )
→ comparaţia
→ compoziţia ( sinteza )
→ abstracţia

• Generalizarea- operaţia prin care extindem o relaţie


stabilită între două obiecte sau fenomene asupra unei
întregi categorii.
Operaţiile specifice

Etape

Senzorio- Operaţiilor Operaţiilor


Simbolică Intuitia
motorie concrete formale
• Senzorio- motorie- de la nastere la 1 an si 6 luni
• gândirea are loc numai in planul acţiunii concrete.
• Simbolică- de la 1 an si 6 luni( 2 ani ) la 4 ani
• copilul înţelege simbolul, dar nu are clară constiinţa existenţei
unor clase de obiecte similare.
• Intuitivă – de la 4 ani la 7- 8 ani
• copilul e capabil să stabilească unele relaţii între fenomene pe
care le percepe direct.
• Operaţiilor concrete – de la 7 la 11-12 ani
• apare ideea de conservare şi a operaţiilor reversibile in gândire.
• Operaţiilor formale – dupa 11-12 ani
• se dezvoltă capacitatea “discuţiei imaginate”.

S-ar putea să vă placă și