Anomalii vizibile ecografic în

abdomenul fetal
Prof.Dr.Bari Maria
 Stomacul
Pseudotumorile gastrice

Stomacul este în mod normal vizualizat ecografic ca

o structură cu conţinut lichidian, anecogen, omogen,
situată în cadranul stâng superior al abdomenului.
Ocazional se pot observa ecografic intraluminal,
formaţiuni ecogenice; se presupune că sunt rezultatul
agregatelor celulelor înghiţite de făt, care se formează
înaintea apariţiei peristalticii gastrice active.
Acelaşi aspect poate apare şi la feţii în trimestrul
III,care au înghiţit sânge în cazul hemoragiilor
intraamniotice.
 Stomacul
Stomacul absent

Stomacul poate fi vizualizat ecografic pe

întregul parcurs al sarcinii;
-lipsa imaginii stomacului trebuind să fie
considerată patologică, până la proba contrară.
Există un număr de anomalii fetale care se
asociază cu stomac mic sau absent:
-obstrucţie mecanică ( atrezia esofagiană,
tumori toracice )
-defecte fizice care alterează mecanismul
normal de înghiţire ( despicături faciale )
 Stomacul
Stomacul absent

-sindroame în care comportamentul fetal normal,

inclusiv mecanismul de înghiţire, este deprimat
( de exemplu anomalii severe ale SNC, sindroame
neuromotorii, infecţii, anasarcă )
-oligohidramnios ( lichid puţin de înghiţit )
-hernia congenitală diafragmatică ( poziţie
anormală a stomacului )
 Stomacul
Stomacul absent

Dacă la un făt de 18 săptămâni sau mai mult,

stomacul nu este vizibil se indică o supraveghere atentă
pentru una din anomaliile enumerate.
În primul rând se indică repetarea examinării,
uneori la o a doua examinare constatându-se că stomacul
este normal.
Defectul major, cel mai des întâlnit în caz de
stomac absent este atrezia esofagiană, care are o frecvenţă
de 1 la 2500 de nou născuţi.
Cauza este necunoscută, dar acţionează foarte
devreme în cursul dezvoltării embrionare ( aproximativ 6
săptămâni ).
 Stomacul
Stomacul absent-diagnostic ecografic
Diagnosticul ecografic este suspectat când stomacul
este absent şi nu există oligohidramnios sau alte anomalii de
comportament fetal, care ar putea explica absenţa
stomacului.
Există 5 tipuri de atrezie esofagiană;
- dar cel mai frecvent tip este cel cu fistulă în segmentul
distal al arborelui broşic ( 90 % din cazuri ).
- se asociază polihidramniosul datorită tulburărilor
de absorbţie a lichidului amniotic înghiţit, dar acesta apare
de obicei numai în trimestrul III.
- o altă cauză mai frecventă a absenţei stomacului din
abdomenul fetal este hernia diafragmatică congenitală, în
care stomacul poate fi vizualizat al nivelul toracelui, fiind
asociat cu compresiunea mediastinului.
 Stomacul şi duodenul dilatate

Atrezia duodenală reprezintă cel mai frecvent tip de

atrezie a intestinului subţire fetal , având o frecvenţă de 1
la 10000 de nou născuţi vii.
Se pare că atrezia se datoreşte insuficienţei
recanalizării duodenului, care în mod normal apare în jur
de 10 săptămâni.
 Stomacul şi duodenul dilatate

Descoperirea ecografică a atreziei duodenale este

foarte importantă, pentru că i se asociază alte anomalii:
- 50% cu anomalii de rotaţie intestinală, fistulă traheo-
esofagiană, anomalii de ducte pancreatice şi hepato- biliare
- 30% cu trisomie 21 şi
- 20% cu anomalii congenitale cardiace.
Atrezia duodenală este asociată cu polihidramnios în
45% din cazuri şi cu IUGR simetrică în 50% din cazuri.
Stomacul şi duodenul dilatate
Diagnostic ecografic

Atrezie duodenala- diagnosticul ecografic –

este dat de prezenţa unui stomac dilatat
împreună cu duodenul proximal, semnul
double bubble, desori asociat cu
polihidramnios.
Diagnosticul ecografic, deşi foarte
important nu este de obicei posibil până
la 24 de săptămâni.
Pot exista şi alte cauze care pot
produce semnul double bubble:
- stenoza duodenală,
- pancreasul inelar,
- volvulusul intestinal.
Stomacul şi duodenul dilatate
Diagnostic ecografic-double bubble
 Stomacul şi duodenul dilatate

Locul obstrucţiei în atrezia duodenală este:

- lângă ampulă,
- pe duodenul descendent şi
- se poate asocia atrezia ductului biliar.
Atrezia duodenală care afectează porţiunea a treia
sau a patra a duodenului, este mai rar asociată unor
anomalii cromozomiale şi poate fi datorită unei ischemii
precoce.
Mortalitatea nou născuţilor cu atrezie duodenală este
de 36%, dar este mult mai mare dacă se asociză cu alte
anomalii sau cu anomalii cromozomiale.
 Obstrucţia intestinului subţire

După 27 de săptămâni se poate

observa peristaltica intestinală fetală,
ca şi faptul că diametrul intestinului
subţire ca şi al colonului cresc
progresiv pe măsură ce sarcina
progresează.
Diametrul intestinului normal
este mai mic sau egal cu 6 mm.
Prezenţa unui număr de anse
intestinale dilatate sau chiar numai a
uneia, în abdomenul inferior, fără
modificări ale stomacului sugerează o
obstrucţie a intestinului subţire fetal.
Cele mai frecvente cauze ale
dilataţiei intestinului subţire fetal şi
ale obstrucţiei sunt: atreziile,
volvulusul, anomalia de rotaţie,
bridele peritoneale şi fibroza chistică.
 Obstrucţia intestinului subţire
Atreziile jejuno-ileale
-Au o frecvenţă de 1 la 3000 până la
5000 de naşteri,
- cel mai comun situs al atreziei fiind
jejunul proximal şi ileonul distal, fiecare
reprezentând aproximativ o treime din
atreziile intestinului subţire.
-Etiologia
-este în majoritatea cazurilor o leziune
vasculară sau un fenomen ischemic
sporadic, apărut în timpul dezvoltării.
-in mai puţin de 10% din cazuri există
asociate anomalii cromozomiale,
- iar o cauză specifică de atrezie
( volvulus, anomalie de rotaţie, gastroshizis)
se găseşte numai în 25% din cazuri în
postpartum.
Polihidramniosul acompaniază de
obicei obstrucţia intestinului subţire, regula
fiind că, este cu atât mai puţin sever şi cu
apariţie mai tardivă, cu cât obstrucţia este
mai joasă.
 Obstrucţia intestinului subţire
Atreziile jejuno-ileale-diagnostic ecografic

Diagnosticul
ecografic este sugerat
atunci când apar anse
intestinale subţiri,
umplute cu lichid,
anormal dilatate.
Este foarte dificil şi
uneori imposibil să se
determine locul exact al
obstrucţiei şi cauza ei.
 Obstrucţia intestinului subţire
Atreziile jejuno-ileale-diagnostic ecografic
Obstrucţia intestinului subţire
Ileusul meconial
-Este unica formă de obstrucţie a
intestinului subţire,
- obstrucţia rezultă din
impactarea meconiului anormal de gros
în ileonul distal şi
- este asociat aproape întotdeauna
cu fibroza chistică, o anomalie
autosomal recesivă, cu o frecvenţă de 1
la 2200 de nou născuţi.
El reprezintă excepţia de la regula
că în general obstrucţia intestinului
subţire la făt, nu se asociază de obicei
cu alte anomalii severe.
Caracteristica sa este dată de
dilataţia ileonului, în timp ce colonul
este mic şi gol, diagnosticul fiind dificil
pentru că dilataţia apare în sarcina
târzie şi ileonul destins poate fi uşor
confundat cu colonul.
Malformaţii ano-rectale
-malfomaţiile ano-rectale apar cu o
frecvenţă de 1 / 5000 de nou născuţi vii şi
-au un spectru larg, de la cea mai
severă anomalie, cloaca persistentă până la
cea mai benignă, imperforaţia anală.
Aceste malformaţii pot apare ca
izolate, dar cel mai frecvent ca o varietate a
unor anomalii multiple ( în peste 70% din
cazuri ).
Malformaţiile ano-rectale sunt un
grup complex de anomalii, care rezultă din
coborârea anormală a septului uro-rectal
şi/sau din anomalia de diviziune a cloacei.
Atreziile ano-rectale înalte
( deasupra ridicătorului anal ) sunt sugerate
de formaţiuni chistice pelviene bizare,
intestin gros dilatat şi enterolitiază.
Enterolitiaza se prezintă ca un
material ecogenic, strălucitor, floculent, în
lumenul intestinal.
 Malformaţii ano-rectale
Cloaca persistentă

Cloaca persistentă este o malformaţie rară, cu o frecvenţă de

1 la 40000 –50000 de nou născuţi.
-peretele abdominal este intact ( dg diferenţial cu estrofia
cloacală ),
-tracturile genitale, urinare şi intestinale convergând într-o
singură structură, care se deschide perineal printr-un singur orificiu,
care serveşte eliminării fecalelor, urinii şi secreţiilor genitale.
Există asociate anomalii ale:
- tractului urinar inferior : reflux ureteral, ectopie ureterală, duplicaţie
vezicală şi uretrală,
- tractului genital ( atrezii sau duplicaţii vaginale şi uterine ) şi
- ale rinichilor ( agenezie renală, obstrucţie, rinichi în potcoavă ).
Se pot asocia anomalii spinale în special spina bifida.
 Malformaţii ano-rectale
Cloaca persistentă

Diagnostic ecografic – se observă o formaţiune

chistică septată sau bilobată, putând reprezenta vaginul
dilatat şi sau uterul, alteori rectul dilatat, care poate
produce acelaşi aspect ecografic.
Distincţia între vagin şi vezica urinară este foarte
dificilă, chiar şi în postpartum.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- teratomul sacrococcigian
- menigocelul presacrat
- duplicaţia rectală
Ascita fetală
Ascita fetală este un
element anormal şi ea poate apare
în cadrul unei anasarce fetale sau
ca element separat.
Anasarca fetală poate fi
imună sau nonimună ( cu
pronostic mai grav ), când se
asociază revărsate şi altor seroase.
Ascita fetală izolată poate
apare în perforaţia intestinală in
utero ( atrezie, volvulus, stenoze,
fibroza chistică ), sau ascită
urinară secundară rupturii
vezicale.
Ascita fetală
 Calcificări intraabdominale

Dacă apar calcificări intraparenchimatoase sau sunt

asociate unor formaţiuni solide abdominale, poate fi vorba de
--un neuroblastom,
- de un teratom sau
- o infecţie virală fetală intrauterină.
Dacă apar focare ecogenice, strălucitoare care nu se
găsesc în organe sau intraluminal intestinal, localizarea lor
este peritoneală şi sunt semnul peritonitei meconiale:
- este o peritonită chimică, sterilă, care apare ca urmare
a unei perforaţii intestinale, care interesează întotdeauna
intestinul subţire.
 Calcificări intraabdominale

Meconiul exteriorizat la nivelul peritoneului, poate

să se calcifice şi să se închisteze, formându-se un
pseudochist meconial.
- in jumătate din cazuri se poate găsi o cauză
identificabilă a perforaţiei intestinale ca: volvulus, atrezia,
invaginaţia intestinală sau ileusul meconial,
- dar în multe cazuri sursa perforaţiei nu poate fi
detectată şi perforaţia se acoperă spontan.
Semnele ecografice cele mai frecvente sunt:
calcificările peritoneale, la nivelul suprafeţei peritoneale,
ascita, intestinul dilatat şi polihidramniosul.
 Chisturile abdominale

Chisturile abdominale:
- sunt descoperiri ale examenului ecografic şi
- nu sunt de natură malignă aproape niciodată.
În mod normal, singurele imagini lichidiene cu
aspect chistic care sunt vizibile în abdomenul fetal sunt:
- stomacul
- vezica urinară
- colecistul
 Chisturile abdominale
Chist ovarian
Originea chisturilor
abdominale poate fi:
- urinară (dilataţii pielice,
urinoame perinefretice) şi în acest caz
originea urinară poate fi bănuită dacă
respectivul chist vine în contact cu
coloana vertebrală fetală,
- ovariană ( făt de sex feminin,
localizare în abdomenul inferior , dar
pot avea şi mari dimensiuni, astfel că
pot ajunge până în abdomenul superior

- mezenterică,
- chisturi coledociene
- chisturi de uracă,

- teratoame chistice.
Chisturile abdominale
Localizarea lor
poate fi utilă în stabilirea
originii, astfel:
- chistul coledocian (sus) se află în
cadranul superior drept al
abdomenului,
- în timp ce chistul de uracă (jos)
este situat deasupra vezicii
urinare, pe linia mediană, în
contact cu peretele abdominal
anterior.
De multe ori
descoperirea originii chistului
nu este posibilă.
 Chisturile abdominale
Teratom chistic Chist ovarian
 Chisturile abdominale

Chist ovarian Chist coledocian

 Chisturile abdominale
Chist de uracă Chist renal
Chisturile abdominale