Finalităţile educaţiei

Pedagogie I
Obiectivele cursului
La sfârşitul capitolului, cursanţii vor fi
capabili:
 să definească conceptele: finalități ale educației, ideal,
scopuri, obiective educaționale, competențe;
 să clasifice finalitățile educației după criteriul de
generalitate;
 să descrie modalităţile de ierarhizare şi clasificare a
obiectivelor;
 să argumenteze importanta stabilirii obiectivelor
educaţiei;
 să operaţionalizeze obiectivele unei activităţi didactice,
conform Tehnicii lui R. F. Mager.
Cuprins:
 Finalităţile educaţiei – introducere, clasificare;
 Idealul educaţional – caracteristici, istoric şi exemple;
 Scopurile educaţionale;
 Obiectivele educaţionale;
 Competenţele – definiţie;
 Modelul structural al competenţei;
 Taxonomia(Clasificarea) obiectivelor educaţionale;
 Modelul clasificării ierarhice(B. S. BLOOM)
 Operaţionalizarea obiectivelor – definiţie, model, exemplu;
 Concluzii;
 Bibliografie.
Finalităţile educaţiei - introducere
 Finalitatea unei acţiuni semnifică orientarea ei spre
un scop;
 Finalitatea acţiunii educative decurge din caracterul
intenţional al acesteia;
 Însăşi etimologia termenului educaţie, sugerează
ideea de finalitate, căci a educa înseamnă a conduce,
a îndruma spre un scop;
 Finalităţile educaţiei direcţionează şi reglează
acţiunea educativă;
 Pornind de la ele, vor fi stabilite conţinuturile, se vor
alege strategiile didactice şi vor fi evaluate
rezultatele.
Finalităţile educaţiei - clasificare
 Idealul educaţiei - ca intenţionalitatea cea
mai generală şi pe termen lung;
 Scopurile educaţiei - ca aspiraţii,
intenţionalităţi pe termen mediu;
 Obiectivele educaţiei - intenţionalităţi
concrete, cu caracter particular.
 Idealul educaţional - caracteristici
 exprimă modelul de personalitate dezirabilă
pentru o anumită societate şi epocă istorică;
 Este un model abstract, spre care se tinde prin
sistemul de educaţie în ansamblul său.
 Idealului educațional reflectă pe de o parte
caracteristicile actuale și perspectivele de evoluție
ale societății, iar pe de altă parte trebuințele,
interesele, aspirațiile și posibilitățile individului.
Idealul educaţional –istoric şi exemple
 Idealul pedagogic în Antichitate:
 Idealul personalităţii războinicului (Sparta Antică);
 Idealul personalităţii cetăţeanului liber, dezvoltat armonios
(Kalokagathia – Atena Antică);
 Idealul pedagogic în epoca feudală:
 Idealul religios (personalitate religioasă- arte liberale);
 Idealul laic (personalitate cavalerului - arte sau virtuți
cavalereşti);
 Idealul pedagogic în epoca Renaşterii:
 Idealul omului universal;
 Idealul personalităţii enciclopedice;
Idealul educaţional –istoric şi exemple(2)

 Idealul pedagogic în epoca modernă:

 Idealul personalităţii eficiente într-o anumită activitate de
producţie (etapa societăţii industrializate timpurii);
 Idealul personalităţii complexe, multilaterale (etapa societăţii
industrializate avansate);
 Idealul personalităţii creatoare (etapa societăţii
postindustrializate, informatizate);
Idealul educaţional în România

Idealul educațional al școlii românești constă în

dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității
autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt
necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală,
pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru
participarea cetățenească activă în societate, pentru
incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.
(Legea educației naționale, nr. 1/2011)
Scopurile educaţiei
 derivă din idealul educaţiei;
 au un caracter mai concret, faţă de ideal;
 exprimă rezultate scontate prin demersuri
educative pe termen mediu;
 desemnează finalităţi la nivelul unor acţiuni
educative determinate, cum ar fi tipuri de
şcoli, cicluri de învăţământ sau componente
ale educaţiei (Ioan Jinga, 1998, p. 107).
Obiectivele educaţiei
 desemnează rezultatele aşteptate la nivelul unor activităţi
educative delimitate;
 exemple: obiectivele unei discipline de învăţământ, ale
unui capitol, ale unei lecţii sau obiectivele
corespunzătoare unui domeniu al activităţii psihice
(obiective cognitive, afective sau psihomotorii);
 derivă din scopurile educaţiei şi exprimă achiziţiile în plan
comportamental, concrete şi controlabile, vizate printr-o
activitate educativă;
 reprezintă paşi, etape în atingerea scopurilor educaţiei;
 orientează alegerea conținuturilor, a strategiilor de
instruire și a metodelor de evaluare;
 reglează acțiunile educative, rezultatele învățării fiind
analizate în raport cu obiectivele.
Competenţele - definiţie

Potrivit Modelului WTC, European

Reference Framework Key Competences,
Brussels, 2008, competențele sunt
ansambluri structurate de cunoștințe,
abilități și atitudini, dobândite prin învățare.
În raport cu atitudinea persoanei,
cunoștințele și abilitățile acesteia pot fi
puse în slujba unor activități sociale,
nesociale sau antisociale (Potolea, Dan și
Toma, 2010).
Modelul structural al competenței
(Potolea & Toma, 2010)
Taxonomia obiectivelor educației
(pe domenii și clase comportamentale)

 domeniul cognitiv: vizează asimilarea

cunoștințelor și formarea deprinderilor și
capacităților intelectuale;
 domeniul afectiv: se referă la formarea
convingerilor, sentimentelor, atitudinilor și,
mai general, la adaptarea personală;
 domeniul psihomotor: privește învățarea
conduitelor motrice, a operațiilor manuale.
Modelul clasificării ierarhice (taxonomice) a
obiectivelor pedagogice (B. S. BLOOM)

Adaptare şi creaţie 6. Evaluare

Reacţie complexă 5. Sinteză Caracterizare

Automatism 4. Analiză Organizare
Reacţie dirijată 3. Aplicare Valorizare
Dispoziţie 2. Înţelegere Reacţie/ Răspuns
Percepţie 1. Cunoaştere Receptare
Domeniul Domeniul Domeniul
psihomotor cognitiv afectiv
Operaţionalizarea obiectivelor

 În sens pedagogic, prin operationalizare

înțelegem specificarea criteriilor sau indicatorilor
pe baza cărora un obiectiv dobândește
caracteristica de a fi operațional.

 De regulă, sunt menționate două criterii de

elaborare și apreciere ale operaționalității unui
obiectiv:
 performanța/ criteriul comportamental;
 capacitatea intelectuală/ criteriul competenței.
Tehnica operaţionalizării obiectivelor
după R. F. Mager(1972)
Orice obiectiv operațional include un singur comportament
final caracterizat de următorii indicatori:

 Specificarea comportamentului final;

 Descrierea condițiilor de realizare circumscrise

cadrului de manifestare a comportamentului
final;
 Criteriile de evaluare sau specificarea nivelului
de reușită minimală.
Tehnica operaţionalizării obiectivelor
după R. F. Mager(1972)-exemplificare
 Formula introductivă: La sfârşitul orei de gramatică, cu
titlul Substantivul, elevii clasei a-III-a vor fi capabili...
 Specificarea comportamentului final: ...să identifice
substantivele...
 Descrierea condițiilor de realizare circumscrise
cadrului de manifestare a comportamentului final:
...Dintr-un text dat, care conţine 10 substantive...
 Criteriile de evaluare sau specificarea nivelului de
reușită minimală:
...cel puţin 5 (substantive) subliniate, într-o perioadă de 5
minute de muncă independentă...
Concluzii
Finalitățile educației...

 reprezintă anticiparea în plan mental

și teoretic a activităților educaționale;
 orientează toate acțiunile
educaționale într-o anumită direcţie;
 îi mobilizează pe educatori și pe elevi
în acțiunile întreprinse.
Bibliografia
Jinga Ioan, Istrate Elena (coord.), Manual de pedagogie,
Editura All – Educaţional, Bucureşti, 1998.
Moldoveanu, Mihaela, Introducere în pedagogie, Editura
Printech, Bucureşti, 2004.
Pachef, Ramona Cristina, Pedagogie, partea I,
Introducere în pedagogie: teoria şi metodologia
curriculumului, suport de curs, Editura Printech,
Bucureşti, 2003.
Serbănescu, L, Găbureanu, S, Chircu, S, Manasia, L,
Mircescu, M, Bălănescu, R, Epurescu, O, Pârvan, A,
Pedagogie, vol 1, Editura Politehnica Press, Bucuresti,
2015.
Mulţumesc!

Întrebări?!