Dimensiunea religioasă a existenței

  -Studiu de caz-
Bălașa Emilian-Valentin
Gîjoi Stefănuț-Marian
Butufei Constantin-Alexandru
Cîrnaru Andrei-Catalin
”Cel ce posedă arta sau știința, să aibă și religie. Cel ce nu posedă
nici arta, nici știința, să aibă, totuși, religie.”

Friedrich von Schiller

1. Introducere
-Cuprins-
2. Religia creștină 6. Raportul biserică-politică

3. Mentalitățile oamenilor 7. Concluzie.

4. Tradiții. Superstiții. Taine.

8. Bibliografie
5. Spiritul religios:

5.1 Literatura: -Antim Ivireanul - Didahiile

-Miron Costin - Viața lumii
-Varlaam - Cazania
- Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie
-Mitropolitul Dosoftei
-Diaconul Coresi
-Biblia de la București

- Spatiul românesc literar

5.2 Alte arte: obiecte bisericești ; biserici, mânăstiri-focare de cultură

 Introducere
Începuturile literaturii române sunt legate de contextul cultural din răsăritul Europei. Începând
cu secolul al XVII-lea, limba slavonă, in care se oficia serviciul divin în biserică, începe să fie înlocuită
treptat cu limba română. În această perioadă s-au tradus și s-au tipărit cărți religioase de care aveau
nevoie toți credincioșii. Acestea au fost cazaniile și pravilele Domniile lui Matei Basarab, în Muntenia și
Vasile Lupu, în Moldova, au marcat începutul unei epoci de înflorire culturală. Prin tipografiile înființate
cu sprijinul lui Petru Movilă, fiu de voievod moldovean ajuns mitropolit al Kievului, cărțile religioase se
răspândesc și contribuie la unificarea limbii române literare.
         Dacă vom secționa fiecare strat al limbii materne, vom observa că noi ne tragem dintr-un popor
păgân, ce credea în zei (Zamolxe), acesta fiind poporul dac. Însă prin ocuparea Daciei de către romani,
prin romanizare, dacii au adoptat treptat creștinismul. 
        O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum și limba, unde toate cuvintele despre ceea ce se
poate numi “Crestinismul de bază” sunt latinești: Dumnezu, duminică, cruce, creștini, biserică, lege,
rugăciune, altar, Scripturi.
        După ce romanii au adoptat catolicismul, baza religiei ortodoxe a devenit Dacia.
O mare parte din cuvintele lexicului românesc au origine slavă: slavă, schit, mucenic, monarh. 
Începând cu secolul al XVII-lea, limba slavonă este înlocuită de cea română.
         Religia este o componență importantă a culturii unui popor. Sentimentul religios se manifestă atât
în cadrul bisericii, cât și dincolo de zidurile ei. În biserică, legătura cu Dumnezeu se exprimă public, prin
mijlocirea clerului, după o anumită rânduială. Însă credința se oglindește și în afara instituției ecleziale,
în modul de a gândi al oamenilor, în comportament, în modul de a se exprima, în obiceiurile lor, în ceea
ce creează: în arhitectură,în arte plastice, în muzică, în literatură.
 Religia creștină
În tradiţia biblică, primul om, Adam, era la început nemuritor, dar a primit moartea
drept pedeapsă de la Dumnezeu pentru că a căzut în ispită. Adam a trebuit să se întoarcă în
pământ, adică în materia din care a fost creat

("Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce" -- Facerea 3:19).

În religia creştină există două finalitati unde merg oamenii: Raiul (Paradisul sau Edenul),
unde merg doar cei drepţi la inviere, răscumparati prin sangele lui Iisus Hristos şi moartea
definitivă fără speranța învierii.

Unele culte cred în existența Iadului (Infernului) unde merg păcătoșii pentru chinuri
veșnice. Soarta omului este stabilită după judecată făcută de Fiul, după faptele de fidelitate
creștină care le-a făcut când era în viață.
 Mentalitățile oamenilor
Omul medieval are altă mentalitate față de omul modern, trăind în alt orizont cultural.
Omul medieval este prin excelență un homo religiosus, care comunică cu Dumnezeu și cu sfinții,
crede în semne și minuni, are cultul moaștelor, face pelerinaje la locuri sfinte.

Religia oficială și autoritatea bisericii coexistă cu creștinismul popular; de-alungul

secolelor s-au perpetuat superstiții, credințe și practici păgâne legate de vechile religii ale
naturii.
 Tradiții. Superstiții. Taine.
Poporul român era, în trecut, foarte credincios, numeroasele sărbători tradiționale, de multe
ori păgâne, avându-și un corespondent în cele religioase.
Sărbătorile religioase erau în trecut motive de a nu lucra, pentru a se capta astfel bunăvoința
unui sfânt de a cărui mânie sau răzbunare se temea persoana respectivă.

❖ Botezul
❖ Înmormântarea
❖ Nunta
❖ Crăciunul
❖ Paștele
❖ Anul Nou
 Spiritul religios- Literatura
❖ Antim Ivireanul (1650-1716) , unul dintre cei mai străluciți ierarhi ai Bisericii
românești. ,,Didahiile” lui Antim Ivireanul sunt scrieri ecleziastice de o valoare deosebită,
cele douăzeci și opt de discursuri fiind redactate între 1709 și 1716 în stilul oratoriei
bizantine.
❖ Poemul filozofic „Viața lumii”, scris de Miron Costin, aduce în prim plan tema fortuna
labilis (soarta schimbătoare) sau „deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșarte”,
temă cunoscută încă din Antichitate.
❖ În secolul al XVII-lea, se remarcă o dezvlotare semnificativă a literaturii religioase în
limba română, ca urmarea a introducerii limbii române ca limbă de cult în biserică. Un rol
important în aceast proces complex l-a avut Mitropolitul Varlaam, în anul 1643, prin
„Cazania” sau „Carte românească de învățătură”, cea mai importantă scriere a sa.
❖ “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” operă barocă, numită de B. P.
Haşdeu “falnic monument de literatură, politică, filosofie şi elocinţă la străbunicii noştrii”,
scrisă în spiritul Renaşterii, este o carte de învăţătură, un manual de educaţie morală şi
politică şi în acelaşi timp un testament pentru urmaşi.
❖ Continuator al lui Varlaam este Mitopolitul Dosoftei, cunoscător al mai multor limbi,
Dosoftei a tipărit numeroase traduceri, îmbogățind literatura religioasă nu numai cu cele
mai populare cărți de lectură în acest domeniu (Psaltirea în versuri, Viețile sfinților), dar
și cu texte de ritual, de slujbă bisericească (Liturghia, Molitvenicul, Octoihul), pe care le-a
publicat, pentru prima dată, în limba română.
❖ Coresi a fost diacon, traducător și meșter tipograf român originar din Târgoviște. În
1559-1560 se stabilește definitiv la Brasov, unde i s-a oferit posibilitatea de a tipari nu
doar în limba slavă, ci și în limba română, fapt imposibil la vremea respectivă în
Muntenia, din cauza opoziției Mitropoliei Ungrovlahiei.
❖ Biblia de la București este prima traducere integrală a Bibliei în limba română, a fost
iniţiată de domnitorul Şerban Cantacuzino. După moartea acestuia, domnitorul
Constantin Brâncoveanu, care i-a succedat la tron, a finalizat editarea ei.
 Spațiul românesc literar
Sentimentul religios şi-a făcut simţită prezenţa printre poeţii români ai secolului XX ,mai
exact printre cei cu adevãrat mistici, aceia care „cautã sistematic temele religioase şi construiesc
mici parabole cu înteles mistic“.

De la Eminescu (Scrisoarea I) la Al. Macedonski (Psalmi moderni), T.Arghezi

(Psalmi), V.Voiculescu (Vas de albastru), sentimentul religios e o dominantã a vieţii si creaţiei.

Misticii raporteazã totul la existenta divinã, aşteaptã totul de la Dumnezeu.Ei sunt ca

primii creştini primitivi ,pentru care miracolul e o stare de normalitate , o starea de armonie.
Acceptând pe Dumnezeu ca fãcând parte din existenţa şi fiinţa lor, ei aşteaptã dezlegarea tuturor
îndoielilor, a nedumeririlor, a erorilor omeneşti trãind intens şi adevãrat starea de sfintenie.(«
Fă oricând ce vrei din mine. / Doamne toate sunt prin tine.. »)
Alte arte: obiecte bisericești ; biserici,
mânăstiri-focare de cultură
 Raportul biserică-politică
Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli
artistice, fără de care "explozia" brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat
"Mecena",un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a
tradiției ortodoxe. Toate aceste însușiri ale sale, vor contribui la consacrarea suveranului ca cel
mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevarat patron al bisericii.

Dar cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab rămâne Mănăstirea Arnota (din
actualul județ Vâlcea), ridicată între anii 1633-1636, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi.
Biserica mănăstirii a fost pictată de Stroe din Târgoviște. Pe lângă temele religioase tradiționale
sunt de remarcat portretele votive ale ctitorilor (Matei Basarab și Doamna Elina), din pronaos,
precum și o remarcabilă decorație florală în locurile libere dintre medalioane. Portretul lui Matei
Basarab, înfățișat bătrân, cu părul alb, este considerat unul dintre cele mai frumoase portrete de
voievozi români care s-au păstrat până în zilele noastre.
 Concluzie
Dimensiunea religioasă a călăuzit nu numai existența, dar și concepția celor care au scris în
această perioadă. Ei cred că tot ce se petrece pe pământ este hotărât de Dumnezeu, după cum
mărturisește și Miron Costin: Orice nevoință pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este
orânduit, a-l clăti nime nu poate.

Dintotdeaua religia a fost piatră de temelie a umanității, fiind nu numai motivul evoluției
dar totodată și centrul acesteia. Lucrul acesta a fost posibil prin credința și prin cultura
diferitelor popoare în diferite momente ale istoriei.
 Bibliografie
⮚ Arghezi, Tudor – „Psalmii”
⮚ Biblia
⮚ Cantemir, Dimitrie – „Descrierea Moldovei” ,Editura Minerva,București-1981,pag 250-257
⮚ Costache,Adrian; Ionita, Florin ; Lascar,M.N ; Savoiu, Adrian – „Limba și literatura română”, Manual
pentru clasa a XI-a, Editura ART,
⮚ Costin,Miron – „Viața lumii”
⮚ Djuvara, Neagu – „Între Orient și Occident” ,editura Humanitas,1995, pg 159, 172-174.
⮚ Eminescu, Mihai –„ Scrisoarea I”
⮚ Ivireanul, Antim – „Didahiile”
⮚ Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie
⮚ Macedonski, Al. - „Psalmi moderni”

⮚ Martin, Mircea; Lasconi Rosca,Elisabeta; Radulescu, Carmen Ligia; Zane, Rodica – „Limba și
literatura română”, Manual pentru clasa a XI-a, Editura ART

⮚ Oltean, Dan – „Religia Dacilor”

⮚ Soare, Hadrian și Gheorghe – „Limba si literatura română clasa a XI-a”, editura CARMINIS
⮚ Varlaam – „Cazania”
⮚ Voiculescu, Vasile – „ Vas de alabastru”
Mulțumim!