PRIMUL Război Mondial

Participarea efectivă a României

 PARTEA
I
DESCRIEREA CONFLICTULUI
 INTRODUCERE
 Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război
Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A
fost un război global declanșat în Europa, care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11
noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de milioane de militari, dintre care 60 de
milioane de europeni.
 Părțile Beligerante
 Antanta  Puterile Centrale
 Franța  Imperiul German
 Imperiul Britanic  Austro-Ungaria
 Imperiul Japonez  Imperiul Otoman
 Statele Unite ale Americii  Bulgaria
 România
 Și alte 36 de Părți
Declarațiile Războiului
 Cauzele
 Cauza principală a Primului Război Mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populațiilor lor dreptul la auto-
determinare Bosnia a fost anexată de către Imperiul Austro-Ungar în 1908, în disprețul sentimentelor sau
dorințelor populației, Austro-Ungaria însăși fiind deja, la acel moment, un stat multi-etnic în care numeroase
minorități erau dominate de o clică de nemți și unguri. La fel cum românii transilvăneni aflați sub opresiunea
austro-ungară priveau cu spera nță de ajutor spre românii deja liberi din regatul României, tot așa și sârbii din
Bosnia și din restul Imperiului Austro-Ungar priveau cu speranță spre frații lor din regatul independent al Serbiei.
 O altă cauză a războiului a fost dezvoltarea industriei de armament, care a dus la formarea de alianțe cu substrat
militarist. Un exemplu de militarism a fost construirea vasului HMS Dreadnought, o navă de luptă revoluționară,
care avea o superioritate majoră față de navele anterioare, numite "pre-dreadnought". Noul vas a mărit puterea
maritimă a Marii Britanii și a lansat o competiție acerbă în construcția vaselor între Marea Britanie și Germania
din cauza neoimperialismului. În general, națiunile care făceau parte din Tripla Înțelegere (Antanta) se temeau de
cele care aparțineau la Tripla Alianță și vice versa.
 Atentatul de la Sarajevo
Apogeul
Atentatul de la Sarajevo (supranumit
și „Împușcătura care s-a auzit în toată lumea”) 
a avut loc în data de 28 iunie 1914 pe podul latin din 
Sarajevo. În atentat au fost uciși arhiducele 
Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie Albina
Chotek, de către extremistul sârb Gavrilo Princip.
Acesta a fost unul dintre cei șase membri ai rețelei
teroriste coordonate de Danilo Ilić, care avea în spate
organizația panslavistă Mâna Neagră.
 România Ca Parte Beligerantă
 Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în
perioada 13/28 iulie 1914 - 14/27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în
perioada 14/27 august 1916 - 26 noiembrie/9 decembrie 1917, în stare de armistițiu în
perioada 27 noiembrie/10 decembrie 1917 - 24 aprilie/7 mai 1918, țară necombatantă în
perioada 24 aprilie/7 mai 1918 - 26 octombrie/9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea 
Antantei în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 28 octombrie/11 noiembrie 1918.
 Situația Socială a României
 La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar
dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era
departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată
pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.
 Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole)
care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în
covârșitoare măsură analfabetă.
 Intrarea României în Conflict
 Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România
alege să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914, prevalându-se de
interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul liberal
condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în ciuda faptului că toate
părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra României combinate cu promisiuni,
pentru a li se alătura.
 În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture
Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să
intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una
favorabilă.
 Ipoteza Z
 Planul de campanie pentru anul 1916, „Ipoteza Z” definea obiectivul politic major al războiului
ca fiind „realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului, prin eliberarea
teritoriilor locuite de români, care se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro‑ungară”
 Planul prevede desfășurarea de către Armata Românei de operații militare pe două fronturi
astfel: o ofensivă strategică în Transilvania, pe frontul de nord și nord-vest și defensiva
strategică pe frontul de sud. Premisele fundamentale pe care s-a întemeiat această decizie au
fost că: printr-o ofensivă viguroasă armata română va respinge forțele austro-ungare din
Transilvania, înainte ca Puterile Centrale să poată aduce pe acest front efective noi, precum și
că trupele germano-bulgare de la sud de Dunăre nu aveau capacitatea de a duce o operație
militară de anvergură, care să pună în pericol acțiunile de pe frontul din Transilvania
 Operațiile Militare desfășurate 1916
 Operația ofensivă în Transilvania;
 Operația de apărare pe frontul de sud (incluzând operația de nivel operativ-strategic de la
Flămânda);
 Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați;
 Operația de apărare a teritoriului Munteniei 
 1917
 Bătălia de la Mărăști
 A treia Bătălie de la Oituz
 Defecțiunea Rusă
 Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu
germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de
forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte
condițiile umilitoare ale Păcii de la București.
 Urmările
 Au apărut schimbări în viața politică românească. Astfel în anul 1918 a fost introdus votul
universal pentru bărbații de peste 21 de ani, cu excepția magistraților și a cadrelor militare.
Numărul partidelor parlamentare sau al celor care au reușit să ajungă la guvernare a sporit,
iar cele de orientare conservatoare au dispărut din scena politică.