Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pubertatea este una dintre cele mai profunde perioade de tranziție din viața unui
om, din punct de vedere biologic, social și psihologic. Această etapă începe
prin schimbări subtile asupra caracteristicilor fizice și morfologice și
culminează cu maturitatea sexuală. De obicei, la fete, etapa pubertății se
manifestă în intervalul 9-14 ani, iar la băieți 11-16 ani.
Cuvântul ,,pubertate" este derivat din limba latină de la cuvântul ,,pubertas", care
se traduce prin ,,maturitate". Pubertatea este inițiată de schimburile hormonale
declanșate de hipotalamus, care stimulează glanda pituitară să producă o cantitate
mai mare de hormoni și, la rândul ei, stimulează activitatea altor glande.
Schimbările interioare, specifice
acestei etape a vieții se produc cu
aproximativ un an înainte ca
rezultatele să fie vizibile. Atât
hormonul masculin de
reproducere, testosteronul, cât
și cel feminin, estrogenul, sunt
prezente la copiii de ambele sexe.
În timpul pubertății, schimbările
lor de echilibru se modifică: fetele
produc cantități relativ mai mari
de estrogen și băieții produc mai
mult testosteron.
SCHIMBĂRI CARE AU LOC LA
NIVELUL CORPULUI. LA FETE:
FETELE: BĂIEȚII:
-ajung să se simtă jenate de faptul -care sunt mai înalți și mai puternici
că au forme mai feminine, se decât prietenii lor, atrag atenția
confruntă cu probleme celorlalți, în special a fetelor. De
asemenea, băieții cu un aspect fizic
emoționale și comportamentale și plăcut sunt mai încrezători, mai siguri
sunt înclinate către o relație pe propriile forțe și mai independenți.
conflictuală cu părinții. În timpul Pe de altă parte, băieții care ating mai
pubertății, certurile dintre părinți târziu perioada pubertății sunt mai
și copii se amplifică, iar puțin încrezători din cauza aspectului
apropierea dintre ei se reduce. fizic, copilăros și fragil, atunci când se
compară cu prietenii și colegii aflați în
plin proces de dezvoltare.
Odată cu transformările specifice pubertății, respectiv
dezvoltarea caracteristicilor sexuale ale corpului, în jurul
vârstei de 11-12 ani, unii copii pot experimenta un regres în
ceea ce privește manifestarea anumitor abilități. Studiile arată
că anumite părți din creier, responsabile cu memoria
prospectivă, sau mai simplu spus, acea parte din creier
responsabilă să ne amintească ce ar trebui să facem în viitorul
apropiat, încă se maturizează.
Între 11-15 ani, copiii pot dezvolta depresie sau
anxietate atunci când se confruntă cu forme de stres
social cum ar fi excluderea din grupul social. Părțile
din creier cele mai vulnerabile la stres încă se
maturizează, așadar strategiile de adaptare pe care
adolescenții le dezvoltă acum pot fi înrădăcinate în
creier ca tipare de adaptare pentru tot restul vieții.
Sfatul psihologilor este ca adolescenții să învețe și să
exerseze tehnici de autoliniștire precum meditația,
exercițiul fizic, ascultarea muzicii.
Sprijinul familiei funcționează ca un amortizor
important pentru nivelul de stres.
În această perioadă, cea mai
importantă componentă este
comunicarea cu părinții, cu
cadrele didactice care trebuie
să-i sprijine și să-i ajute să
asimileze aceste schimbări mai
ușor, explicându-le că sunt
absolut normale și că orice
individ trece prin ele.
MITURI DESPRE
PUBERTATE:
A FI AUTONOM ÎN
LUAREA DECIZIILOR
MĂRUNTE ÎN
PRIVINȚA COPILĂRIEI
Pe parcursul pubertății apar emoțiile și sentimentele, respectiv trăirile
sufletești. Aceste procese sunt foarte complexe și se caracterizează prin:
Modificări fiziologice;
Un comportament marcat de expresii emoționale;
O trăire subiectivă.
Nevoia de
independență, de
autodeterminare a
puberului devine
nevoia de desăvârșire,
de autodepășire,
autoeducare în
adolescență.
Sub influența acestor nevoi, adolescentul dezvoltă
instrumentarul psihic necesar; se dezvoltă și se
consolidează structurile gândirii logico-formale,
capacitatea de interpretare și evaluare, de
planificare, de anticipare, de predicții, spiritul critic
și autocritic, se dezvoltă caracterul de sistem al
gândirii.
Pubertatea este percepută ca sfârșitul copilăriei, remarcându-se
prin procesul de creștere accentuat, maturizarea intensă,
(mai ales din punct de vedere sexual) și printr-o structurare
complexă a personalității.
Primele semne ale pubertății sunt legate de concentrația
din sânge de hormoni masculini și feminini.
Aceștia sunt responsabili, în mare parte, de transformările pe
plan biologic. În acestă perioadă are loc o creștere în înălțime
și greutate. Astfel, fetele câștigă în jur de 24 cm și 17 kg, iar
băieții în jur de 24 cm și 19 kg. Creșterea se realizează în pusee,
devenind impetuoasă și apărând stări de oboseală, dureri de
cap, agitație.
Conduita puberului alternează între momente de vioiciune,
conduite exuberante de tip infantile, cu momente de oboseală,
apatie și lene.
Comportamentul puberului se
modifică întru-totul, astfel că
acesta devine conștient de
aptitudinile și talentele pe care le
are, evaluându-și propria
valoare.
Tot în această perioadă se
conturează dorința de
independență, de a-și petrece
timpul cu cei de vârsta lor și
chiar începe să dea naștere
relaționării conflictuale.
APARE PROCESUL DE MATURIZARE?
DE CÂTE TIPURI ESTE?
Jean Piaget afirmă că ceea ce caracterizează aspectul formal al gândirii este extinderea
operațiilor concrete și creșterea capacității de a face raționamente. De asemenea, structurile
operatorii superioare constau în ,,a organiza realul în activități sau în gândire și nu în a-l copia,
pur și simplu ".